2,528 matches
-
canibalice" despre oamenii trecuți de 65 de ani. Ori, ei i se părea în mod ciudat că aceasta era o situație care n-o privea, că nu era făcută să fie bătrînă. Vîrsta ei oficială nu putea fi decît o ,farsă de prost gust a naturii". , Cifrele care măsoară vîrsta sînt o convenție, un mijloc lesnicios de comunicare practică. Eu am trăit grăbit (...) Și pentru că am fost grăbită am ajuns prea devreme la vîrsta pe care am împlinit-o". Multe sînt
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
caracterul spontan, natural, atât de des subliniat de exeget, al viziunii profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic -, considerat natural și spontan, fără nici cea mai mică suspiciune, una dintre cele mai mari farse din istoria psihologiei și a literaturii? Se câștigă oare dimensiunea estetică a unui text vizionar, fie că e vorba de poezie, fie că e vorba de proză, într-un mod spontan și natural? Noțiunea de ,produs" ca sinonim al viziunii
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
Mirică, ,certificatul de identitate culturală" apărut în colecția ,Rîsul lumii". Finalul cărții în care ne întoarcem la momentul cînd Oxy era încă angajatul agenției iar cactusul nu îi murise putea să lipsească. Bestseller - înțelesesem oricum - se vrea, de fapt, o farsă de roman. Se vrea un banc sec, dar este o glumă proastă. Căci ce poți spune despre o asemenea carte în care umorul este, practic, torturat pe fiecare pagină cu tot felul de limbuții, miștocăreli, poante și glumițe ieftine de
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
le-am pus după. De ce am dat, care a fost motivația mea de moment și cu ce se deosebește ea de ceilalți cerșetori pe care ii evit instinctiv. Mi-am pus până și întrebarea și dacă nu cumva e o farsă, camera ascunsă, sondaj social etc etc etc. Cele întâmplate m-au lăsat la întrebările de mai sus fără răspunsuri...
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
din Ultima haltă în Paradis, un Don Juan de spital care-și educă mai tînărul și neexperimentatul coleg în tainele cuceririi femeilor, înainte de a cădea pradă unui atac ce-l lasă semiplegic și amnezic. Zi că-ți place! în schimb, farsă "electorală" în care cinci candidați, tipuri de orientare politică diferită, devin tot atîtea tipuri de bărbați care încearcă să profite în diverse moduri de femeia care-i privește inițial la televizor, e cam prea facilă, naște prea ușor analogii cu
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
caractere, haz. Apărată de Maiorescu în celebrul său studiu Comediile d-lui Caragiale, dar aspru judecată de Dobrogeanu-Gherea, piesa avea să-și găsească primul exeget literar adevărat în Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă pură" și a observat că lucrarea este "de o ingeniozitate extraordinară de situații, de o complexitate de intrigă rară". Și tot Pompiliu Constantinescu credea că înțelegerea acestei farse "presupune studiul întregului teatru caragialian". Ideea avea să fie reluată mulți ani
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă pură" și a observat că lucrarea este "de o ingeniozitate extraordinară de situații, de o complexitate de intrigă rară". Și tot Pompiliu Constantinescu credea că înțelegerea acestei farse "presupune studiul întregului teatru caragialian". Ideea avea să fie reluată mulți ani mai târziu de Ion Constantinescu, în cartea Caragiale și începuturile teatrului european modern, unde putem citi că D'ale carnavalului e "o cheie a tuturor comediilor caragialiene". Marile
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
și inteligent articulat. Nae Girimea, jucat de Daniel Vulcu, are o intrare suculentă, care sporește pentru câteva momente voltajul montării, dar care nu-și află dezvoltări ulterioare autentice și cu adevărat creatoare. Richard Balint vede în catindatul la percepție prototipul farsei universale, îi asigură personajului său mobilitate, îl face să alunece ca pe gheață, dar nu-l aprofundează. Mița Baston e, în interpretarea Elvirei Platon Rîmbu, o isterică defulată, supraponderală, acutele verbale, gesturile violente și alergatul pe scenă fiind considerate de
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la un instrument muzical, fantoma sa de cenușă și fum: "Și vîntul
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
cu procedeele din recuzita suprarealismului - să nu uităm că Ion Pop este autorul a două studii de referință consacrate mișcărilor de avangardă - Avangardismul poetic românesc (1969) și Avangarda în literatura română (1990, 2000) - criticul insistă foarte mult pe dimensiunea de farsă burlescă, de înscenare ludic-ironică a poeziei lui Gellu Naum, dimensiune susținută, după cum se demonstrează, de tratamentul epic al discursului, structurat cel mai adesea ca acțiune. Totuși, trebuie să spunem că investigația hermeneutică pe care o întreprinde criticul clujean nu este
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
lui Gellu Naum. În această zonă, "susul și josul, viața și moartea, realul și imaginarul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu", iar comedia literaturii cadrează, la un alt nivel, de adîncime, cu viziunea poetului asupra lumii, ca uriașă farsă existențială, în care "nimic nu pare a fi cu adevărat durabil, solid articulat, miracolul conviețuind cu derizoriul, banalul cu insolitul." Chiar dacă, la analizele de detaliu, studiul lui Ion Pop are de suferit de pe urma unui anume didacticism, în ansamblu rămîne o
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
trecut și cealaltă spre viitorul luminos al comunismului e o temă recurentă în romanele "obsedantului deceniu". Nu lipsește nici la Radu Cosașu. Dar între aceste două fețe nu e o luptă, așa cum se întîmplă în Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
poeții anilor '80, e că Geo Dumitrescu pare mult mai aproape de avangardă decît de "ușurătatea" tinerilor lunediști. La el mînia cu care privește înapoi nu s-a decantat încă într-o grațioasă melancolie a descendenței. Nu se întrevede niciodată relaxarea, farsa benignă pe care o întîlnim de pildă în Levantul. Nici umorul gros, șugubăț din poeziile lui Marin Sorescu. Diferența se poate vedea foarte bine, deși nu cu ușurință, în poeziile cu substrat erotic-rural. Între femeia din poezia lui Sorescu, cea
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În alb și negru. Un primar cu galoane. Surîde mirat, parcă ar mai fi pus la cale o farsă care i-a ieșit, și ar vrea să ne cuprindă în brațe, cald și șugubăț, pe toți și să șoptească sau să irumpă vulcanic: Chiar ați crezut că am plecat? Am avut tot timpul senzația că, dacă întind mîna, îl
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea dată uitării, "una din marile farse" în care s-au lăsat antrenați "sburătoriștii", cu mentorul lor printre ei, și pretinsul țăran din Ieud, talentat, care trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
reperăm cumva onoarea de cinic numindu-l sensibil, și viceversa. Cei doi Caragiale sînt respectiv un Caragiale al literaturii înalte, al tragediei și poeziei după sistemul de ierarhizare al epocii și un Caragiale al literaturii mărunte al genurilor joase, al farselor, cum își numește el comediile. Începuturile carierei sale marchează un continuu balans între aceste două extreme: "În mișcarea complicată de pregătire a unei cariere literare, Caragiale înaintează spre critici și spre public cu fața modelului consacrat, în spatele căreia pregătește însă
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
câte patru obraji. Imaginea e suprarealistă, dar ceea ce fac ei aparține tot suprarealismului. Mitrea poate agita oricât mistria inaugurării construcțiilor pentru tineri, dar nu mai înșelă pe nimeni. Nici nu știu de ce se deplasează în teren, când ar putea juca farsa foarte bine la sediul partidului, că doar repartițiile sunt date strict în familie. La urma urmelor, de ce pegra asta nu-și construiește o rezervație doar a ei? O țară de uz pedesist în care să se mute cu toții, cu casele
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii de sine a geniului romantic: "Conștiința insuficienței
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Hărțuită, alungată din teatru, din Viena, din țară, Lola Blau se zbate în destinul unei vieți aventuroase, plină de căutări, hazard și disperare. Compromisurile și umilințele fac și ele parte din joc, imprevizibilul se întrece în a pune la cale farse, normalul este înlocuit de anormal. De peste tot, din oameni, din structuri, din forme și fonduri. Mizeria și trauma războiului și-au lăsat amprentele pretutindeni. În piesa lui Georg Kreisler și în spectacolul lui Dabija (Teatrul evreiesc de stat), Lola Blau
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei cruci de piatră" (Despre singurătate, fîntîini și morminte). Farsa unor asemenea inserții de real picant se completează cu jocul dezinvolt al limbajelor, în care percepem atît ecoul plurilingvist al Banatului natal, cît și cel al mentalității de cultural curios, investigative inclusiv la nivelele heteroclite, pitorești, dornice a realiza o
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
refăcută și modernizată. Se juca o adaptare cam forțată după Căsătorie cu de-a sila de Molière, debutul regizorului Cezar Ghioca (absolvent la clasa prof. Tudor Mărăscu) pe o scenă profesionistă. Scopul acestor însemnări subiective nu este analiza spectacolului, o farsă tratată prea studențește și actualizată nu foarte inspirat (dar cu orice chip). L-am urmărit cu admirație însă pe Petru Ciubotaru. Am privit cum intră în structura lui Sganarel, dincolo de oră, de timp, de convenție și context. Am crezut întotdeauna
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt - de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei - să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali - autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu - spectacolul are pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
igienă sunt construite după un model mai mult sau mai puțin clasic, realist-naturalist. înseși titlurile nuvelelor o arată: Fiziologie, Despre fatalitate sau amurgul carierei, Davidovici și gloata sau Morala faptei. Nuvelele însă respectă numai structurile căci, în fond, sunt niște farse, niște false povestiri ale căror subiecte nu prea pot fi povestite, sunt doar niște situații, niște pretexte din care se dezvoltă, mai mult stilistic, câteva bucăți de proză savuroasă. Personajele înseși sunt din cuvinte - fără a lăsa senzația artificialului -, căci
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]