14 matches
-
DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu SPERANȚA Cupola cerului țintată cu nituri de cristal, când întunericul se disipează-n lumină pentru fascinarea ochilor, s-a răsturnat peste întreg necuprinsul învelindu-l cu voalul de argint de lumina palidă a Lunii topit. E ceas de taină ! Încântător ! De undeva, la orizont, o ciocârlie spintecă înălțimea ca o nălucă, zvâcnind din cap de răzor
SPERANŢA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Speranta_poezie_de_ion_i_p_al_florin_tene_1386222225.html [Corola-blog/BlogPost/362462_a_363791]
-
al jafurilor barbare, altfel ar fi arătat țara după cei peste 20 de ani de tranziție de la autoritarism la democrație și drepturile omului. Vechiul regim a jonglat cu teroarea și cu multe forme de violență, dar și cu tehnici ale fascinării, seducției și persuadării prin modele, avantaje, privilegii. Doar parțial acestea au fost anulate de schimbările politice și ideologice începute la sfârșitul anului 1989. Violența continuă sub alte măști. Trăsăturile psihomorale ale vechilor lideri bazate pe autoritarism și teroare au continuat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
frumusețea se creează prin drumul pascal, așadar prin categorii care scapă și le depășesc cu totul pe cele ale succesului, înțelese ca și categorii mondene [...] Acest principiu estetic al evanghelizării este adevărat numai dacă nu cădem în capcana cosmeticii, a fascinării lumii cu focuri de artificii, pentru că numai adevărul, care este iubire împlinită, atrage și fascinează. Numai acesta este a-devăratul principiu al atracției: o viață care se cufundă în Dum-nezeu, către care ne îndreptăm prin contemplație. De aceea, lumea trebuie să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
ciorile " Avem nevoie intermitentă de fantastic. El exprimă visul treaz al individului, saltul dincolo de aparențe, escamotarea realității cenușii, mecanizate sau brutale. Ieșirea din rutină e un act de igienă irațională, mentală. Straniul respinge și atrage deopotrivă, deoarece prin el lucrează fascinarea misterului, reflexul neliniștii primordiale"149. Așa crede și personajul-narator din La hanul lui Mânjoală chiar și atunci când, cu viforul în față și cu buiestrașul împleticindu-se între porumbiștele cu coceni netăiați și iedul Mânjoloaei, nu găsește drumul spre casa pocovnicului
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea acesteia pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
legea sau normele erau la bunul plac al fiecăruia. Sintagma „deontolo gie jurnalistică“ nu era încă inventată pe plaiurile noastre. Ziariștii se întreceau care mai de care să scrie o presă a faptului divers, în care se urmăreau uimirea și fascinarea publicului cu fapte ieșite din comun. Au fost contabilizate toate crimele sau accidentele petrecute pe teritoriul țării (și astfel, strânse la un loc toate grozăviile, publicul a tras concluzia că „sa înrăit lumea“), ba mai mult, jurnaliștii au simțit nevoia
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
succesul pe seama superiorității argumentelor invocate sau pe adecvarea mai mare la realitate a unei învățături în raport cu alta înseamnă să aluneci din sofism în sofism. Și asta pentru că adevărul lor nu este unul de ordinul temeiniciei teoretice, ci unul de ordinul fascinării psihice. Nu logica lor te înduplecă, ci emoția pe care ți-o pot isca. Teoriile nu sînt făcute pentru stele, ci pentru oameni, dar pentru niște oameni a căror subjugare sufletească nu cere argumente și silogisme, ci promisiunea unui miracol
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
cel mai eficient sunt vrăjile. Magia e precumpănitor albă, fiind un ritual cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă la noduri sacre (legări, fascinări, descîntece) și ghemuri magice. De aceea capitolele I („Colinda tip Furarea astrelor. Motive și semnificații mitice“), II („Legenda românească a potopului“) și V („Labirintul. Un monstru arhitectonic“) dau consistență tomului, în vreme ce capitolele VII („Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean. Utilizarea
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
la vedere, cu pântecul supt, într-o încercare disperată de a se rupe de pe piedestalul lor și a o lua la fugă prin cimitirul nesfârșit. Abia după ce preotul a stropit totul cu agheazmă, ciudata clădire și-a pierdut puterea de fascinare. Frecîndu-se la ochi, oamenii au văzut că, de fapt, cei doi efebi de bronz erau îngeri, și că gurile lor deschise cântau, și că ochii le erau înălțați către văzduhuri. Slujba a fost lungă și plicticoasă, după care (căci se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curente prin care lumea se individuează. Nu mai există decât o proiecție monumentală de umbre și de lumini. Cum se face această selecție și purificare e greu de explicat, precum tot atât de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare, de dominare, și imaterialitatea lor. Este o demonie atât de curioasă în orice exaltare extatică! Și când, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai rămâne decât întunericul și lumina, cum să nu le atribuim un caracter absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
posibilei crime pasionale, cu revolverul Ăce apare în operă asemeni unui personaj) despre care ea crede că a fost cumpărat doar cu acest scop, planurile scenice sunt reflectate crescendo: “... Pe unde va trece? Cui va sugera un gând criminal cu fascinarea sclipitoare a oțelului?...În ce sertar se va așeza ironic, ce mâini îl vor lua, inspecta, și cu ce scopuri, pe care totuși el le va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități, nerațiunea "devine din ce în ce mai mult simplă putere de fascinare"52, prezentă în gândirea unor Nietzsche sau van Gogh. Nebunia a devenit, după 1850, tot mai evidentă și negativizată social, izolată de lume și tratată, într-un spațiu al închiderii. "Logica" stabilirii unor diagnostice este legată de un anume soi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]