29 matches
-
comemorare oficială, și cum, simultan, s-au produs numeroase tentative de a îl reabilita pe Ion Antonescu, perceperea comunității internaționale a fost că România dorește să șteargă lupta de partea Aliaților din istoria sa și să revină la un naționalism fascizant. Ulterior, totuși, lucrările comisiilor istorice au relevat rolul schimbării de alianță a României din 23 August 1944 în revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României iar presiunea diplomatică internațională a împiedicat reabilitarea solemnă a lui Ion Antonescu, dorită de partidele
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
metodelor științifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptată a rămășițelor estetiste și subiectiviste. Împlinirea acestor deziderate a impus desfășurarea unei "lupte grele în care forțele democratice din țara noastră, conduse de partidul clasei muncitoare, au înfrînt forțele reacționare, fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul conducător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
demonstra, în opinia aceluiași propagandist comunist, susținerea pe care statul sovietic a acordat-o în momentele grele de criză economică celorlalte țări socialiste. Iugoslavia, dimpotrivă, s-a îndepărtat de Moscova, preferând dependența față de „imperialiști”. În atitudinea lor de servilism, „teoreticienii fascizanți ai regimului polițist al lui Tito” au ajuns până la „acuzații mârșave, calomnioase” privitoare la faptul că Uniunea Sovietică „atâta spectrul războiului”, pentru a ține sub ascultare statele din sistemul comunist. Pentru a determina direcția în care se îndreaptă regimul de la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Turkmenistan, Kirghizia, dar și cele ale Pakistanului, Arabiei Saudite, Algeriei, Egiptului sau, mai nou, al Libiei celebrului colonel Gadhafi, care aniversează în curînd 40 de ani de domnie...). Susținerea acordată politicii externe americane le scuză acestora toate derivele autocratice și fascizante. În rest, sunt introduse în oala înfierbîntată a "fascismului islamic" mișcări disparate și aflate adesea în conflict între ele, slujind obiective diferite, în diferite zone ale globului, dar mai ales în preajma resurselor strategice de hidrocarburi... Așa arăta geopolitica lui George
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Abdel Nasser, e doctorul Zawahiri, căutat acum de trupele pakistaneze În așa-numitele zone tribale ale țării. El a fost implicat În asasinarea lui Anwar al-Sadat. Iată deci lupta Între naționalismul arab, care este secular și are și el componente fascizante, și islamismul fundamentalist, care propune nu atât un atac Împotriva modernității, cât unul Împotriva modernității liberale. Toate acțiunile lor sunt foarte moderne, Însă susțin o altă versiune de modernitate față de lumea seculară a toleranței pe care a creat-o Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a pune mâna pe pârghiile de comandă ale economiei. În paralel cu reflecția asupra evoluției capitalismului, s-a dezvoltat un curent de repunere în discuție a regimului parlamentar. În decursul anilor ’30, această dublă evoluție a căpătat adesea o tentă fascizantă. În Franța, sub regimul de la Vichy, s-au făcut eforturi pe „temele antiparlamentarismului, a anticapitalismului și anticolectivismului”, pentru a constitui „o elită tehnicistă în sânul aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, p. 84). Imediat după cel de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
perioadă în care cultura europeană era marcată de marxism, fermitatea ideologiei lui Étienne Borne este remarcabilă, ca și aspectul profetic al analizelor lui Adenauer asupra destinului Germaniei de Est. În fața ascensiunii curentelor populiste și extremiste, mai mult sau mai puțin fascizante, creștin-democrații dau dovadă, chiar și azi, de cea mai mare fermitate: este suficient să amintim CDS-ul din Franța, care a respins orice posibilitate de acord electoral cu Frontul Național, sau, în Germania, capacitatea CDU-ului de a reduce extrema
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că Întoarcerea huliganului este „o carte zguduitoare. Prin experiențele teribile trăite și evocate de autor - deportarea și lagărul, apoi înceata, dar inexorabila, teroare a ruloului compresor al «socialismului real», de inspirație sovietică mai întâi, regenerat apoi prin racordare la naționalism fascizant, în sfârșit exilul ca suferință și eliberare -, dar și, poate chiar în primul rând, prin expresia literară, prin unicitatea artistică a confesiunii și reflecției. Martor sau scriitor? Împărăția Documentului sau Împărăția Eului? Mărturisitorul suferinței (administratorul, arhivarul, istoricul) sau artistul? Depoziția
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
tineri" cu o postfață de Ion Pillat, un adevărat eveniment literar. 1937 - Împreună cu Constantin Clonaru editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la "Universul", ziar fascizant. 1943 - Este internat în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde impresii cristalizate în volumul "Zile de lagăr". 1946 - Este numit director al Teatrului Național din București. 1948 - Apare romanul "Desculț", a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub forma memorialistică
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
I. Negoițescu și semnat de Victor Iancu, Eugen Todoran, Cornel Regman, Ovidiu Drimba, Radu Stanca, Ion Oana și Ștefan Aug. Doinaș, prin mijlocirea căruia tinerii scriitori își exprimau adeziunea la poziția estetică a lui E. Lovinescu, disociindu-se de atmosfera fascizantă a momentului. Recitind acel text, recent retipărit în volumul Despre E. Lovinescu, apărut sub îngrijirea poetului Dan Damaschin, avem impresia că rîndurile lui se reîncarcă de o actualitate imprevizibilă, impresionantă. Mutatis mutandi, ele răspund, în bună măsură, preocupărilor, interogațiilor, aspirațiilor
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Constantinescu!), președintele a devenit complicele marelui complot anti-românesc orchestrat și executat la perfecție de regimul Iliescu. Nu trece zi să nu afli de o potlogărie în care să nu fie implicați oamenii în uniforme. Fie că e vorba de izul fascizant al declarațiilor unor înalte fețe bisericești (Biserica Ortodoxă Română a devenit pepiniera posibilelor viitoare mișcări extremist-naționaliste-fundamentaliste), fie de abuzurile cotidiene ale polițiștilor și judecătorilor (alți oameni în uniformă!), fie chiar de accidentele de circulație criminale ale celor puși să păzească
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
de epocă schițat în capitolul următor, intitulat Fuga înainte, capătă relief din nou datorită apelului la documentele legate de familia Morand (îndeosebi corespondența Elenei Morand) și la cele oferite de memorialiști. Starea de criză politică, alunecarea spre dictatură, ascensiunea forțelor fascizante, pro-naziste din țară, ca și prezența franceză la noi ( apreciată, aceasta, destul de surprinzător, ca declinantă după Marea Unire din 1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
n-a fost poate, la el, decât o formă de expiere? Se știe, desigur, că a avut în tinerețe câteva avânturi dubioase și că a comis un eseu despre Schimbarea la față a României, în onoarea unei Gărzi de fier fascizante. Despre acest episod, Cioran nu vorbea niciodată și se poate, de altfel, presupune că această rătăcire n-a fost fără urmări în privința deciziei lui de a se exila și chiar de a-și schimba limba. Ca și cum, acest om care fusese
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
își schimbase radical compoziția etnică, iar românii erau o specie pe cale de dispariție". Pornirea șovină este vădită. Insistînd pe presă, unde observă că secții întregi, mai ales de cultură și externe, erau colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea etnică: "Redacții întregi erau ocupate compact de foști "ilegaliști", de tovarăși de încredere, de figuri apărute peste noapte, care nu numai că erau comuniști
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Dacă avangardiștii români se vor delimita, consecvent, de ideologia fascistă a lui Marinetti - asimilînd doar componenta estetică a mișcării și patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi doctrinar al tradiționalismului ezoteric antimodern - îi putem adăuga exemple mai mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față. Ei pretind că trebue să apar numai pe o piață apuseană și vor să mă editeze în Italia. Eu m-am gîndit însă la Franța. Et pour cause”. Deși Tzara se distanțase încă din 1916 de militantismul războinic și fascizant al „mașinismului” marinettian (manifestele sale Dada o dovedesc - și nu numai ele), deși mișcarea futuristă degenerase dramatic în deceniul trei, Costin - ca și ceilalți membri ai grupărilor Contimporanul și Integral - continua să îi facă reclamă liderului italian. Căci, deși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceeași organizație a volumului Incantații apărut la Cultura Națională - editură rezervată autorilor canonici, „candidaților la Panteonul literaturii române” - a echivalat pentru mulți „uniști” (Roll, Sașa Pană, Sernet, Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante), va scinda revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
găsește dovezi de antisemitism te miri unde. Chiar în intervențiile lui Gabriel Liiceanu ori Nicolae Manolescu. E ca în bancul cu ovreiul beat, care se lovește de-un stîlp și-l acuză: "Antisemitule!". Uite de-asta-mi placi, surioară, îmi spun. Etern fascizanta Românie, cunosc! Am aflat ceva extraordinar. Că la baza imnului de stat israelit stă ați crede? un cîntec popular "moldovenesc". O știam de la tata, dar o las pe Șichy să mi-o spună: că Naftali Alerz Imber a scris chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și nici nu o vor cei peste 1500 de antifasciști care zac în temnițele țării române ști. Luptătorii pentru interesele mulțimii, intransi genți atunci când e vorba de dat poporului pâine, pace și libertate, acești antifasciști sunt victimele teroarei, a actelor fascizante ale guvernului. Să se facă dreptate! Să fie redați societății deținuții antifasciști . Și în ciocnirea dintre fascism și democrație, între barbarie și progres, forțele democratice să fie întărite cu cei care au știut să lupte și să se jertfească pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
esprit de jouissance"16. El preconizează de asemenea întoarcerea la pămînt, sursă a tuturor virtuților. Prin aceasta, ideologia de la Vichy, al cărei ecou a fost mult mai important în Franța neocupată decît în zona de ocupație, departe de a fi fascizantă, evocă tradiționalismul din Portugalia lui Salazar. Regimul are susțineri diverse: extrema dreaptă contrarevoluționară, reprezentată prin Acțiunea franceză, dar și medii moderate, de la dreapta liberală la radicali, pentru care Pétain este singurul susceptibil de a garanta șansele Franței după înfrîngere, oameni
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Vichy își pierde puțin cîte puțin susținerile. Laval este încolțit să cedeze tot mai mult exigențelor germane: el acceptă în vara lui 1942 deportarea evreilor. Regimul se sprijină, începînd de la 30 ianuarie 1943 pe Miliție, organism de menținere a ordinii fascizante, care luptă alături de germani împotriva rezistenților. Inițiativele acestora din urmă se înmulțesc. Ei formează, în anumite regiuni de munte, așa numitele maquis, îngroșate de tinerii care vor să scape de Serviciul muncii obligatorii (STO) în Germania. Represiune, bombardamente aeriene ale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acestei variante de modernizare, componenta materială (industrializare, dezvoltarea producției și a infrastructurii), care își merita fără doar și poate numele de modernă, coexista în paralel cu o componentă ideologică antimodernă în substanța ei, structurată, așa cum am văzut, de un romantism fascizant a cărui nostalgie pentru imaginarul cadru valoric ierarhic al premodernității era evidentă. Detalierea aspectelor constitutive ale modernității leninismului romantic va fi operată în ultimul capitol al lucrării. Până atunci, să ne oprim asupra discursului ținut de secretarul general al PCR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
postulat de către propaganda "burgheză", nu ar reprezenta altceva decât un mijloc ilegitim de amestec în politica internă a statelor socialiste. Respingând universalitatea drepturilor omului, leninismul romantic se poziționa în continuitate directă cu gândirea conservatoare sau chiar reacționar-romantică, embrionar fascizată și fascizantă: pentru Edmund Burke (2000, 100-104, 129) sau Joseph du Maistre, drepturile omului nu puteau fi înțelese decât la nivel național. "Lui De Maistre", scrie celebrul filosof polonez Leszek Kołakowski "i se atribuie celebra observație că a văzut francezi, germani, ruși
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și valoarea ființei umane, nu se ajunge, mai devreme sau mai târziu, decât la afirmarea pretinsei superiorități a unor națiuni asupra celorlalte și la "legitimarea sclaviei", conchide ferm Kołakowski (2007, 75-76). Definindu-se printr-un naționalism vehement încorporat pe filieră fascizantă, leninismul romantic nu putea înțelege universalitatea drepturilor omului sau universalitatea în general, nici măcar în măsura în care o făcuse leninismul revoluționar, desigur, cu mijloace cognitive și ideologice non- "burgheze". Departe de a constitui o categorie abstractă de drepturi conferite omului oricând și oriunde
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
formă" și "național în conținut" (Schöpflin: 1987, 3). Oricât de percutantă ar fi expresia, nu consider că reflectă pe deplin conținutul ideologic al leninismului romantic. Pe scurt, leninismul, în forma sa post-revoluționară, nu a fost niciodată inferior ca pondere naționalismului fascizant, chiar dacă uneori gradul său de vizibilitate a fost mai redus; în cadrul leninismul romantic, naționalismul și leninismul au ponderi aproximativ egale, încercarea de a le compara neputându-se dovedi decât infructuoasă. În acest subcapitol vom analiza pe scurt principalele concepte politice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]