29 matches
-
a aparatului propagandistic al partidului) este mai importantă pentru înțelegerea leninismului romantic. Un asemenea demers nici nu își are rostul, în definitiv, deoarece leninismul romantic înseamnă până la urmă o osmoză atât de profundă între leninism și naționalism romantic și deopotrivă fascizant încât orice încercare de a accentua importanța uneia dintre dimensiuni în detrimentul celeilalte este sortită eșecului. Revenind la cultul lui Ceaușescu, cele mai plastice descrieri ale psihologiei ceaușiste provin probabil de la fostul său secretar, Silviu Curticeanu. "Nu cred că cineva din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
finanțate guvernamental de a relocaliza români în regiuni tradiționale maghiare și de a constrânge maghiari să se mute în districte româneși și germane (Connor: 1984, 342). Conceptul de "Popor muncitor unic" ne oferă ocazia de a pătrunde încă o dată dimensiunea fascizantă constitutivă a leninismului romantic. Am amintit deja aversiunea lui Ceaușescu față de maghiari. Să ne întoarcem puțin în timp la perioada interbelică, pentru a vedea ce înțelegea Nichifor Crainic prin "stat etnocratic": "voința de putere și sporirea poporului român. Principalii să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
câștig, dascălii de tarantelă democratică, înveșmântați în tartanul lor rău mirositor, irozii străini intereselor acestei nații, cei care zornăie din pintenii trufiei și-i amețesc pe unii cu patriotismul lor gheșeftar"". Avertismentul, lipsit de echivoc, reflectă de asemenea dimensiunea constitutiv fascizantă a leninismului romantic. ""Noi nu avem nevoie de leneviți profeți, de iude care nu au dimensiunea jertfei românești în sângele lor ușor de cumpărat"" (Tudor apud Manea: 2005, 205, subl. în orig.). Pe cale de consecință, în interiorul "poporului muncitor unic" nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este dată de faptul că "dușmanii săi ideologici sunt indistinctibili de dușmanii săi naționali" (Shafir: 1989a, 3). Iar unul dintre principalii dușmani era desigur Ungaria vecină și populația maghiară de pe teritoriul RSR. Putem considera "comunismul xenofobic" în sensul unei contractări fascizante a leninismului romantic, percepută ca o ultimă formă de profilaxie în fața invaziei de acum ubicue a realității "burgheze". Situația s-a deteriorat atât de puternic încât în vara anului 1989 Ungaria nu mai considera Occidentul drept principalul inamic, ci România
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]