31 matches
-
fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
-n mare” - ) subliniază - ca o lipsă de loialitate față de România - că Sară Wiesel ar fi primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Maramureș. Activitatea partidului fascist-rasist Gardă de Fier și a organului sau paramilitar, Mișcarea Legionara, au marcat procesul de fascizare a României din anii 30', proces care s-a amplificat spre sfârșitul decadei. În afară de crimele și samavolniciile legionare privite cu pasivitate de autorități, legile rasiale-antisemite ale guvernelor Octavian Goga - A. C. Cuza (Neagu Djuvara menționează: "„...Regele a adus la guvern doi
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
-le în organe fasciste. A mai preluat și teatrul german de la Sibiu, cât și diferite instituții de cultură și știință germană din Ardeal și Banat. Totodată Grupul Etnic German a preluat întreaga rețea de școli germane, ceea ce a dus la fascizarea totală a învățământului în limba germană. Grupul a dus o politică de integrare a întregii populații germane în politica și în acțiunile sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Grupul etnic german s-a pronunțat pentru crearea unui nou
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest ciclu de romane a fost ilustrat de artistul Eugen Taru. Alte romane sau povestiri păstrează caracterul gazetăresc: Scriitor prolific, cu o vervă jurnalistică neîntrecută, sensibil la aspectele vieții
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Eminescu la Alecsandri, Vlahuță, Bolintineanu etc.: devotamentul pentru cauza celor mulți, atitudinea militantă, de protest împotriva amputărilor dinlăuntrul și din afara țării... Dar, sîntem avertizați, această literatură legată de cauza celor mulți "după primul război mondial și îndeosebi în perioada de fascizare a țării, linia acestei concepții progresiste, democratice, despre rostul și temeiurile artei a trebuit să lupte din greu cu presiunea crescîndă a ideologiei burgheze reacționare, ideologie susținută și încurajată pe toate căile de statul fabricanților și moșierilor. În aceste vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot perioada interbelică, unde "lupta dintre cultura democratică și cea reacționară ajunge la cea mai mare violență, reflectînd putrezirea și fascizarea societății burghezo-moșierești. Lupta de clasă ia forme de o mare duritate". Care, nu-i așa, după sovietizarea țării s-a descătușat, manifestîndu-se liber și democratic îndrumată pas cu pas de partid. Tot în perioada interbelică România era acuzată de comuniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu un capitalism tânăr și dinamic, cu un nivel de viață ridicat, o țară care se bucură de libertățile pe care le oferă bogăția și forță”. În modul acesta „slugile titoiste” ar ascunde adevărul cu privire la „zdruncinarea economiei, desompunerea capitalismului și fascizarea orânduirii de stat a Statelor Unite”. În materialele pe care le editează în capitala Franței, „titoiștii” propovăduiesc „occidentalismul”, sugerând intelectualilor să sprijine Iugoslavia pentru că ea duce o „lupta încordata pentru principiile europene”, continuând tradițiile campaniilor lui Carol cel Mare împotriva „barbarilor
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
lider politic care, mai presus de profesionalism politic, trebuia să prezinte certitudinea unor virtuți morale. În ambele cazuri, eșecurile sunt lecțiile din care societatea civilă autohtonă Învață și se repliază, dovedind ulterior, prin replica ei, că este avertizată asupra pericolelor. Fascizarea țării nu este un fenomen de masă al societății civile românești În 1941. Mobilizarea societății civile pentru prima victorie a forțelor necomuniste din 1996 este exemplară. Dar În ambele secvențe, ceea ce se petrece după 1945, sub impactul unei ocupații, și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a lui Palmiro Togliatti: cel dintâi, întors în peninsulă în 1924 după o scurtă ședere la Moscova, își face destul de repede griji în privința evoluțiilor IC, deși cel de-al doilea le aprobă. Legile excepționale din noiembrie 1926, care duc la fascizarea regimului, decimează rândurile comuniștilor: Gramsci este arestat și condamnat la douăzeci de ani de închisoare. PCI trăiește atunci în clandestinitate, dispersat între Italia, Franța și URSS*. Militanții săi, reprimați și infiltrați de polițiști, se străduiesc să urmeze schimbătoarele orientări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1933, ascensiunea lui Hitler, interzicerea și persecutarea partidului începînd din 5 martie. La 28 ianuarie 1933, KPD-ul încă mai sublinia că SPD-ul rămînea principalul sprijin social al dominației capitalului și că se asista la continuarea acestui proces de fascizare 4. Thaelmann estima în "Corespondența internațională" din 1 februarie 1933, cu o lună înainte de întemnițarea sa definitivă, că în ianuarie se produsese o cotitură a forțelor de clasă în favoarea revoluției proletare. Cel mai mare partid din Internațională, cea mai puternică
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
principal susținător al burgheziei. PCF este invitat în mod explicit să demaște SFIO și, prin organizarea frontului unic la bază, el trebuie să facă apel la muncitorii socialiști ca să-l abandoneze. De altfel, pentru IC, democrația burgheză este pe cale de fascizare: aceasta se traduce în Franța printr-o identificare a guvernelor radicale (reacționare și violent anticomuniste) cu fasciștii. La cea de a XIII-a plenară, apoi în fața Comitetului Central al PCF din ianuarie 1934, Thorez recunoaște erorile partidului francez. Or, tergiversările
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
interbelic că a justificat uciderea tinerilor militanți comuniști, iar apoi a încurajat șovinismul sălbatic); vezi și "Cuvântarea șefului delegației studenților din RPR, Paul Cornea", în Scânteia, anul XXI, nr. 2449, miercuri, 10 septembrie 1952, p. 2 (în care este deplânsă fascizarea învățământului din Occident și din Iugoslavia titoistă). 3 Vezi Cristian Vasile, "Paul Cornea - între Credință și argumentare rațională", în Apostrof, anul xxv, nr. 3 (286), p. 9. 4 [Paul Cornea], Ce a fost. Cum a fost. Paul Cornea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
inevitabil, apelul la ficțiune, la ierarhizări avantajoase, la sentimente și resentimente 72 greu de înlăturat. În cazul românesc, manualele au fost supuse celor mai drastice revizuiri la scurt timp după ocuparea țării de către armata sovietică (1944). În numele "democratizării" și "de-fascizării", au suferit incredibile distorsiuni în sens pro-moscovit. A urmat un lung șir de intervenții politice în același ton, dar cu detalii fluctuante, care s-au mai atenuat în limite aproape tolerabile la mijlocul anilor '60. Au renăscut virulent, în deceniul următor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Tot în primul număr se tipărește textul Către studențimea universitară, către opinia publică, apel semnat Comitetul, din care făceau parte Șerban Cioculescu, Mihail Ciobanu, Th. Ionescu, Timotei Marin, George Dumitrescu, Alex. Mihăileanu. Orientarea V.u. se opune dreptei românești și fascizării țării. Discuțiile se vor purta în jurul unor probleme la ordinea zilei, precum în articolele Fascismul (Șerban Cioculescu), Chestia minorităților (Traian Bratu), Naționalism (D. M. Pippidi), Fanatism religios? (N. Deleanu), Prestigiul națiunii (Stelian Mateescu). Alte comentarii: Gr. T. Popa, Porunca zilelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290542_a_291871]
-
a știut să se elibereze. Mussolini a înțeles că trebuia să lase monarhia și curtea sa să supraviețuiască; că nu ar fi reușit să realizeze nici o Gleichschaltung a birocrației și a forțelor armate sau o asi-milare-subordonare a lor sub forma "fascizării"; că nu avea nici capacitatea, nici interesul să creeze un sistem economic care să neglijeze marile întreprinderi industriale; că nu ar fi reușit să evite recunoașterea unui cadru discreționar relativ amplu al bisericii catolice; că avea obligația de a menține
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dar este incapabilă să devină unită, Mussolini sfirșește prin a decide în ianuarie 1925 instaurarea unui regim autoritar în Italia. În anul următor, legile numite "de apărare a statului" (sau legile fascistisime) consfințesc lichidarea oricărei opoziții. La sfîrșitul anului 1926, fascizarea statului italian este aproape desăvîrșită. Pînă la această dată. Italia se comportase în general, ca o putere care respectă ordinea internaționala. Mussolini s-a lăsat convins de diplomații de carieră să ducă o politică de "bună vecinătate" față de statele europene
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în cele patru puncte cardinale ale continentului. În mod incontestabil, Mussolini și Hitler au avut un rol important în această fascinație exercitată de regimurile lor. De la sfîrșitul anilor douăzeci, primul a acordat serioase subvenții organizațiilor fasciste sau cu tendințe spre fascizare ale căror acțiuni i se păreau utile pentru realizarea obiectivelor sale inter-naționale, ca Heimwehr din Austria, condusă de prințul Starhemberg. După 1933, ajutorul dat acestor organizații se amplifică, Ducele urmărind fie să întrețină în anumite țări o agitație destabilizatoare (de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
austrieci și sudeți, ajutorul foarte important dat de Mussolini Falangei, apoi ajutorul militar furnizat lui Franco, ilustrează pe deplin această intenție. În concluzie, proliferarea dictaturilor militare și civile care cacaterizează Europa anilor treizeci nu poate fi considerată doar o simplă "fascizare" a vechiului continent, în fapt, chiar dacă fascismul se trage încă de la începuturile sale din marele val contrarevoluționar care s-a abătut asupra Europei imediat după război, el nu se constituie decît ca un caz particular al acestuia, avînd trăsături proprii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sale deosebit de mari (potrivit declarațiilor șefilor săi 300.000 de membri în 1938, neîndoielnic nu mai mult de o treime din cotizanți), apartenenței sociale a membrilor săi și a principiilor ideologiei sale. Este totuși necesar să se amintească că potențialitatea fascizării societății franceze nu poate fi măsurată prin numărul partizanilor și a voturilor. Ca și comunismul și în multe privințe din aceleași motive respingerea sistemului parlamentar și a politicii de expectativă, disprețul pentru valorile burgheze, încercarea de a dramatiza existența într-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
conduce în timpul războiului emisiuni ale posturilor de radio fasciste. În 1945 el va fi arestat de aliați și va sfîrși pînă la urmă prin a înnebuni. Culturile totalitare Spre deosebire de regimul mussolinist și de cel hitlerist care au trecut rapid la fascizarea culturii, URSS a fost la început, în epoca NEP-ului (Noua Politică Economică) pînă la venirea lui Stalin, teatrul unei liberalizări culturale însoțită de o creativitate deosebită. Mai bine spus, intervenția statului este acum foarte discretă. Partidul se mulțumește să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
considerată de Mussolini drept "arma cea mai puternică". Ori, chiar dacă cinematograful italian este supus începînd din 1923, unei cenzuri foarte stricte, iar din 1934 este plasat sub controlul direct al statului și al partidului, aceasta nu duce totuși la o fascizare fără limite a marii producții. Conștienți de faptul că publicul ar putea respinge un cinematograf bazat pe ficțiune, "împănat" de o ideologic explicită, conducătorii fasciști se împacă cu ideea unei producții de filme care răspunde aspirațiilor micii burghezii legată de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
exclus ca, în viziunea marxistă a lucrurilor, aceleași cauze să producă aceleași efecte. În mai multe rînduri, pe timpul lui Truman și al lui Eisenhower, apoi sub președinția lui Johnson îndîrjirea americană a fost interpretată ca fiind începutul unui proces de fascizare. Pentru ce nu s-ar întîmpla același lucru în momentul în care criza monetară, scumpirea prețului energiei, creșterea generală a șomajului și rivalitățile imperialiste renăscute fac să izbucnească la suprafață contradicțiile sistemului, obligă "monopolurile" să adopte soluții extreme atît pe
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este apreciat îndeosebi pentru romanul Răscoala, considerat "un maestru în romanul social rural prin Ion", dar taxat sever pentru "alunecările naturaliste" din Adam și Eva sau Jar, ca și pentru "ideile reacționare pe care le-a îmbrățișat în perioada de fascizare a țării" în Gorila și Amândoi. Camil Petrescu este valorizat fără rezerve pentru creația epică și dramatică în care înfățișează "drama intelectualului în societatea burgheză" și elogiat pentru "operele create de pe poziția ideologiei clasei muncitoare" după 23 august 1944, limită
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Autoritățile de la București reacționează cu violență. Cinci sute de acuzați sînt judecați, agenții propagandei sovietice sînt demascați, procesul durînd pînă în decembrie 1925... Pentru București, Tatar-Bunar-ul este un simptom al imperialismului sovietic. Opinia europeană de stînga vede în represiune semnul fascizării unui regim pe care Henri Barbusse, care urmărește dezbaterile procesului în fața Consiliului de război, îl califică drept "regim de călăi". În 1925, aproape toți secretarii organizațiilor regionale ale PCR sînt arestați. Indiferent dacă militează în Basarabia, în Transilvania sau în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a armatei: "Burghezia și moșierimea română, în frunte cu regele Carol, poartă răspunderea pentru faptul că ostașii români au fost trimiși pe front fără echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]