7 matches
-
sunt incluși în cete mari și sunt subordonați altor personaje, ei având, în acest caz, un rol secundar. Cerbul simboliză, în mitologia populară românească, puritatea și dreptatea iar la vechii traci era simbolul soarelui. În cadrul obiceiurilor de Anul Nou, impresionează fastuozitatea personajului. Asemănător măștii de capră, mască de cerb se compune tot din cap sculptat în lemn, ce are un maxilar mobil (clampanitor), si trup realizat dintr-un covor sau lăicer, ornate cu năframe. La prima vedere te impresionează aspectul general
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/anul-nou-obiceiuri-de-anul-nou/ [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
populare. În majoritatea satelor bucovinene, cerbul apare că o ceață individuală, nefiind contaminat cu alte personaje zoomorfe mașcate. Cele mai frumoase obiceiuri ale cerbului pot fi întâlnite în satele Fundu Moldovei, Baia, Casvana, Valea Moldovei. Satul Corlata excelează atât prin fastuozitatea acestui personaj, prin elegantă jocului și, mai ales, prin colindul de cerb, cea mai veche formă de astfel de colind din întreg spațiul bucovinean. O altă categorie de măști prezenta în obiceiurile de Anul Nou este aceea a uraților antropomorfizați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/anul-nou-obiceiuri-de-anul-nou/ [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
și clare; - utilizarea unor reguli de compoziție bazate pe ordine, pe echilibru și pe disciplinarea imaginației; -dezvoltarea decorației interioare a clădirilor, pornind de la elemente din arhitectura egipteană și greco-romană antică, până la crearea unor stiluri de decorație generând solemnitate, delicatețe sau fastuozitate; - preluarea unor elemente arhitecturale din perioada antică; Este prezentă tendința către orizontalism, iar centrul unui monument clasic este marcat prin câțiva pilaștri de un colosal ordin corintic în piatră, încruntați de un fronton triunghiular cornișa terminându-se printr-un acoperiș
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și două doruri / între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului liber, neîncorsetat de rigorile prozodiei tradiționale, însă cu o fastuozitate descriptivă și muzicală distinsăși distinctă. Dacă la Arghezi, decizionalul dobândește sonorizări sarcastice: „Să-mi fie verbul limbă / de flăcări ce distrug...” sau „Cuvântul meu să fie plug”, la Tudor Calotescu, ascensiunea icarică impune, deopotrivă, tentații demiurgice (deloc arogantice), precum și revoltă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
anumită pasiune pentru slujbele religioase și o înclinație, am putea spune înnăscută, pentru viața preoțească. El însuși va povesti că îi plăcea «să joace altărașul». Nimic de extravagant pentru copiii timpului său, care frecventau zilnic biserica și rămâneau fascinați de fastuozitatea slujbelor sfinte. Giovannino împodobea un altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
puteau fi ținuți acești bolnavi? În ce instituție? În ce colectivitate? Afluența acestor bolnavi către mănăstiri corespunde chiar structurii lor psihologice particulare, specifice anumitor stări delirante (mistice) și, tot atât de mult, epilepticilor. Epilepticii, care sunt, cum se știe, religioși, atrași de fastuozitatea slujbei și de ambianța extatică, nu puteau fi departe de biserică și de mănăstire. Este lesne de înțeles că, atât prin condițiile istorico-sociale, cât și prin condițiile particulare psihiatriei, mănăstirile au putut constitui unicul loc de refugiu pentru alienați. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]