179 matches
-
pe rațiune și pe fapte. Ar fi fost curios să vedem demonstrată această teorie pe rațiuni pozitiviste de către d. Conta, în cartea sa despre fatalism. Sânt mistere în organismul fizic, sânt mistere în legile morale pe cari, poate, numai școala fatalistă le-ar putea legitima și ne-ar putea spune de ce lângă mândrul stejar crește păcătoasa răchită și lângă caracterul nobil trăiesc caractere servile... De ce?... Fatalism! Este o cestiune pe care, cu mai multă competență acum, și cu experiență personală, ar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se adaugă inconsistența asumării valorilor și a culturii politice democratice; soluțiile mesianice promovate de carlism, dar și de regimurile legionar și antonescian, care au coincis cu aruncarea peste bord, fără o rezistență semnificativă a instituțiilor și a culturii democratice; resemnarea fatalistă în fața ideii „necesității“ dictaturii în vremuri de restriște (să notăm că înainte de a „beneficia“ de „necesitatea“ comunismului am experimentat „necesitatea“ regimurilor autoritare, idee ce a fost îmbrățișată în devălmășie atât de elitele politice, cât și de cele intelectuale și spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cutie de plastic, căpătaseră și ele același gust sălciu (deși culorile erau încă diferite), pufarinele erau acum otova, alb-căcănii și cu același gust de grâu fiert. „Asta e”, „ca la noi, la nimenea”, „așa e soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe Pământ există o astfel de percepție a timpului și în legătură cu ritmurile bionaturale - chiar ceasul atomic plasat pe o orbită în afara Pământului dă diferențe față de valorile de pe Terra. Eu le recomand pacienților să părăsească consternarea neputincioasă, decursă dintr-o înțelegere fatalistă a viitorului de tipul „ce ți-e scris în frunte ți-e pus” sau a complexului lui Oedip, și să-l perceapă ca „sosit și prezent”. Noi trăim, de fapt, numai în viitor: prezentul zilei de azi este viitorul zilei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
distanță Ă distanța unui străin Ă, Cioran își identifică și își recunoaște cu tot mai multă exactitate modelul de care s-a despărțit cândva cu dispreț și furie. Îi scrie lui Wolf Aichelburg: „eu înclin, din comoditate, spre o viziune fatalistă și mă alătur strămoșilor mei, pe care de altfel îi disprețuiesc” (21 iunie 1975 Ă 517). Iar atât de trâmbițata libertate a lui Cioran, cu care se laudă, nu-i altceva Ă nici ea Ă decât o asumată înscriere în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prezidențiale erau mult prea ocupați să se atace reciproc. Singura luare de poziție a venit din partea lui Adrian Năstase, însă prea târziu și nesemnificativ (Shafir 2010, 6). Mai mult, campania PDSR a contribuit la beneficiile PRM, prin retorica alarmistă și fatalistă care a indus frica (nesiguranță față de viitor, de măsurile guvernului, de șomaj etc). Cuvinte ca "foamete", "catastrofă", "genocid", "hoție națională", "declin constant" au îndreptat atenția electoratului spre cel care era de obicei și în mod natural emițătorul acestui tip de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
lui Petre Andrei Schimbarea este așteptată în România într-o manieră pasivă. „Lucrurile” ar trebui să se așeze conform dorințelor într-o manieră inefabilă, iar faptul că nu se petrece nu este decât un reper al normalității. Dincolo de această abordare fatalistă, ieșirea din cercul vicios al funcționării defectuoase a sistemului societal se poate face prin concentrarea eforturilor în subsistemul educațional. Aceasta, desigur, ca decizie strategică a puterii politice. Cum însă la noi ciclurile de dezvoltare se suprapun ciclurilor electorale, este nerealist
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
aripi nevăzute” (Căprioara), de „cerbul din vremea lui Gelu” (Cerb), de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea dispariției brutale ( Nu cules ci smuls) se împletește și cu o încuviințare fatalistă, mioritică (Dintr-o iarnă). Cu toate acestea, eludând „otrăvurile amurgului”, sufletul „se visează nemuritor” (Veniți, adieri) sau „tânăr, iluminat, fericit” (Descrescendo). Concomitent, se produce o erupție a religiozității, căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
tipologii distincte în marea sa carte, Basmele române. Partea care interesează cel mai mult, în chip vital, privește moartea ca dat existențial pentru ființă în general, inclusiv cea omenească. Nu putem nesocoti înțelesul destinal al problemei, cu note pesimiste, chiar fataliste, întrucît angajează direct și sigur subiectivitatea celui în cauză, fără nici un sprijin exterior, divin ori măcar uman. Rămîne să fie înțeleasă și acceptată gravitatea acestei costisitoare cunoașteri. Este problema fundamentală a omului, devenirea sa peste milenii ca „ființă muritoare, sexuată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de un minut..." De ce și cui trebuie să i se "predea emisia" într-un minut, misterul acesta nu va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce permite perpetuarea sentimentului de frustrare definitoriu pentru locuitorii spațiului central și sud-est european (un exemplu apropiat de noi este trăirea "poverii de a fi român"), a sentimentului de inferioritate specific oricărui stigmat, sentimente corelate cu o atitudine submisivă și fatalistă (Gavreliuc, 2002a, p. 220). Studiul citat, coordonat de R. Goodwin, semnalează existența unei corelații semnificative, la nivelul celor trei culturi, între "viziunea fatalistă asupra lumii" și "motivarea spre autodezvăluire": cu cît nivelul fatalismului este mai ridicat, cu atît subiecții au
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a fi român"), a sentimentului de inferioritate specific oricărui stigmat, sentimente corelate cu o atitudine submisivă și fatalistă (Gavreliuc, 2002a, p. 220). Studiul citat, coordonat de R. Goodwin, semnalează existența unei corelații semnificative, la nivelul celor trei culturi, între "viziunea fatalistă asupra lumii" și "motivarea spre autodezvăluire": cu cît nivelul fatalismului este mai ridicat, cu atît subiecții au fost mai ezitanți în a împărtăși gîndurile sau sentimentele personale cu cei din jur. Sentimentul neajutorării este însoțit cel mai frecvent de un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
plus, omul are posibilitatea de a nu se lăsa (moralmente) copleșit de încercările vieții (6, 9, 36); tineretul intervievat se înscrie în aceeași viziune optimistă. Firea omului este autonomă, însă nu într-un sens de autoperfecționare, ci într-o manieră fatalistă, irațională, la care se raliază și interlocutorii sub 40 de ani (10). „Divinitatea” este tratată diferențiat între bărbați și femei, atât ca „metafizică” a „binelui” (38), cât și a „răului” (13). Dacă majoritatea interlocutorilor susțin noncompromisul cu „diavolul”, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
că În Univers domnește Fatalitatea și, În consecință, este de prisos să fii Înștiințat asupra viitorului. Dimpotrivă, dacă există libertate, zeii Înșiși nu pot afla dinainte ce vor face oamenii 2. Aceste raționamente erau Îndreptate mai cu seamă Împotriva doctrinei fataliste a stoicilor. Peripateticianul Alexandros din Aphrodisia, În tratatul antistoic De fato, Încercând să găsească o cale de mijloc prin care omului să-i fie păstrată libertatea fără a aduce prin aceasta vreun prejudiciu „preștiinței zeilor”, scrie: „Nici Apollo Pythianul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
culturi de bloc comunist, care reprezintă deci efectele culturale ale socialismului real asupra societăților central și est-europene, se caracterizează prin: orientare predominantă către sfera vieții private în defavoarea celei publice, orientare către trecut, în defavoarea viitorului, orientare înspre o atitudine mai degrabă fatalistă, în defavoarea încrederii în puterea acțională a individului, orientare către utilitate în defavoarea adevărului. Piotr Sztompka plasează această cultură de bloc la un nivel intermediar între culturile naționale și cele globale, apreciind că efectul ei asupra proceselor de schimbare este profund negativ
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
că pot constitui un motiv tragic dintre cele mai impozante", mărturisește criticul, respingând punct cu punct reproșurile mai experimentatului confrate: "Personajele nu sunt voințe. Să admitem că așa e. Iată un lucru ce ar fi excelent! Piesa în sine e fatalistă, ea reprezintă o Nemesis ce se va abate asupra vinovatului, venind de dincolo de mormânt. Vinovatul e deja pe calea ispășirii dar această ispășire nu e socotită ca îndestulătoare. Fatalitatea se îndeplinește și așa, reprezentată fiind prin Luca. Ana însă nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
este aleasă, În mod firesc, ca o continuitate a vieții empirice, care Îmi apare Însă ca un act de trecere Într-un alt registru. Ea răspunde aspirațiilor persoanei umane absolut. Revenind la destin, Îl putem acum separa de natura sa fatalistă care accentuează ideea de Închidere. Destinul de aici poate fi continuat dincolo. Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
doilea război mondial au generat o clasificare a oamenilor în două categorii fundamentale din punctul de vedere al orientării axiologice: - cei din prima categorie manifestă dorință de control, pun accentul pe viitor și acțiune, preferă individualitatea; - categoria a doua este fatalistă, pune accentul pe trecut și pe prezent, pasivă, preferă colectivismul. Primul set de caracteristici ar descrie orientările motivaționale și valorice ale celor din clasa mijlocie din Occident, iar cel de-al doilea este asociat clasei muncitorilor manuali. Mai mult, clasa
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
XIX-lea; nu trebuie să uităm însă că și adepții idealiști ai explicării literaturii prin Geistesgeschichte, care din punct de vedere filozofic subscriu la hegelianism sau la alte forme ale gândirii romantice, se situează pe poziții extrem deterministe și chiar fataliste. Numeroși cercetători care folosesc aceste metode revendică însă merite mult mai modeste. Ei nu caută să stabilească decât anumite legături între opera literară, pe de o parte, și cadrul și antecedentele ei, pe de altă parte, considerând că cunoașterea lor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
supraviețuire 5, care conține mai multe studii care accentează nevoia unei replieri rapide asupra problemelor de mediu. Desigur, chiar dacă sunt de accord cu urgența unor acțiuni privind diminuarea unor dezechilibre ale mediului, trebuie să atrag atenția asupra pericolelor unei interpretări fataliste a ecologismului. Argumentele cele mai puternice ale optimiștilor pornesc de la incapacitatea noastră epistemică de a avea o cunoaștere anticipativă completă asupra viitorilor posibili, atât a acelor evoluții care depind de mintea și acțiunile noastre, cât și a celor care depind
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aleși), specific multor secte neoprotestante (președintele Bush este metodist), pentru care rebotezarea este echivalentă cu o a doua naștere, și care au luat un mare avînt, în special în sudul Americii, mai conservator-tradiționalist, autoproclamîndu-se ca "religia secolului XXI". Această retorică fatalistă, aceasta gîndire binară (bine-rău), această mentalitate de cruciat bigot aflat în campanie pentru apărarea "lumii civilizate", a "libertății" și pentru împlinirea "destinului istoric" sub "grația divină", această nevoie continuă (vezi și perioada Războiului rece) de dușmani impecabili în calitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cod moral propriu, în afara legilor și a statului. Față de Ana exercită o fascinație diabolică, acest om fără suflet, fără lege, fără credință, gata oricând la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în locuri cu mlaștini și păduri negre, străbătute de porci și porcari primitivi (Răuț, Săilă, Buză-Ruptă, Lică Sămădăul, mai marele lor), jafuri nocturne, indivizi misterioși cu măști, setea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai puțin frecvent. Ele sînt în principal restricționate la o singură aluzie (de obicei ascunsă) la rezultatul fabulei un rezultat care trebuie cunoscut pentru a recunoaște (retrospectiv) anticipările; pot servi pentru a genera tensiunea sau pentru a exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
are "o vină tragică și nu morală"84. Disculparea e categorică în măsura în care criticul definește vina tragică astfel: "este una de care nimeni nu poate fi învinovățit și pentru care deci nu există niciun judecător"85. Nu credem că acestă viziune fatalistă e cheia în care trebuie citită nuvela lui Slavici. Atitudinea aceasta aparține în exclusivitate lui Ghiță care crede în ea doar în măsura în care îi maschează erorile sau eșecurile. Și "dragostea" sa pentru Ana evoluează în aceleași coordonate. Ne amintim modul vehement
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
viitoare, prin cunoașterea unor drame care ar fi putut fi evitate. Apăsarea vremii asupra destinului individual și colectiv este pusă În relație cu voința divină. De la Miron Costin Încolo, aproape toți scriitorii din literatura noastră veche au avut o viziune fatalistă asupra vieții și asupra istoriei. Să nu uităm că Biblia reprezenta, pentru fiecare scriitor din acele vremuri, sursa fundamentală de inspirație, adevărul suprem. Nu poate fi Însă o Întâmplare faptul că preferințele scriitorilor români medievali au mers mai ales către
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]