44 matches
-
acest timp capital Franței trăia febră unor mari prefaceri civilizatorii, un fel de vârstă de aur cu puseuri avangardiste între simbolism și suprarealism în poezie, între naturalism și reformele proustiene în proza și între impresionism și orientările novatoare impuse de fauvism și cubism, în pictură. Acum modernismul nu mai era o erezie ci este asimilat cu valorile perene ale artei. Aici poetul îi cunoaște pe Jean Moreas, pe Paul Fort, Lucian Fabre, Paul Valery, ia cunoștință cu pictură lui Cezanne, Bonard
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
Brucke”. Însă până la acest prag al vieții sale artistice, a expus la Paris alături de Henri Matisse, Andre Derain, Maurice de Vlaminck și alte nume ale picturii vremii, cei care aveau să pună bazele picturii secolului XX, înființând mișcarea artistică numită Fauvism. Din aceasta au derivat ulterior alte mișcări și curente artistice, ce au primit conotații internaționale. Demersul lui van Dongen a început cu impresionismul, a trecut prin fauvism ca ulterior să se oprească la expresionism. Dacă impresionismul punea accent pe impresia
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
cei care aveau să pună bazele picturii secolului XX, înființând mișcarea artistică numită Fauvism. Din aceasta au derivat ulterior alte mișcări și curente artistice, ce au primit conotații internaționale. Demersul lui van Dongen a început cu impresionismul, a trecut prin fauvism ca ulterior să se oprească la expresionism. Dacă impresionismul punea accent pe impresia produsă de un subiect, filtrată prin sufletul artistului și apoi redată pe pânză, expresionismul pune accent pe expresia culorii, pe forța ei și pe ceea ce trezește aceasta
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
Presă). Opoziția dintre malul drept și cel stîng trebuie de asemenea nuanțată din perspectivă temporală. Înainte de Montparnasse și Saint-Germain-des-Prés au existat Montmartre și epopeea Bateau-Lavoir, unde, la începutul secolului, Picasso, Derain, Van Dongen, Braque, Juan Gris, Villon, Herbin dădeau naștere fauvismului, cubismului, artei abstracte [Crespelle, 1978, p. 7]. Astăzi, partea de est a malului drept adăpostește noile ateliere, care atrag curioși și amatori în perioada Zilelor porților deschise. Cele organizate în 1999 în foburgul Saint-Antoine de asociațiile "Le Génie de la Bastille
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
americană Armory Show de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
facă parte și Jacques G. Costin, însă numărul 5 al revistei, în care urma să publice, n-a mai apărut. Fapt este că viitorul autor al „Exercițiilor pentru mîna dreaptă“ va debuta abia în 1914, în Seara... Adrian Maniu, între fauvismul preavangardist și autohtonismul gîndirist Pentru Mihai Zamfir (op. cit., p. 277), tînărul Adrian Maniu este un „caz tipic de sfidare doar aparentă a tradiției”; „saturarea tropică”, definitorie pentru poemele în proză ale acestuia, „nu contrazice estetica simbolismului ornamental”, țelul suprem fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idee. El rămâne în istoria problemei și în inteligența goală. De altminteri este ciudat să constat o dată mai mult că Apusul începe să trăiască cultural în marginalitate, de unde până acum ne obișnuise cu clasicitatea. Până și câte o nebunie ca fauvismul sau suprarealismul erau trecute în clasicitate. Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca La volonté de savoir (primul din șase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puternic și ritmul este viu și devenir, când contrastul se atenuează și ritmul se liniștește. În acest punct al analizei Beyaert asociază specificității tensive a spațiului matissian intensitatea caproprietate determinantă care-l impune pe Matisse ca pe un reprezentant al fauvismului. Intensitatea este o trăsătură care afectează culoarea izolată, vie și saturată și raporturile cromatice mutuale. În sprijinul acestei afirmații este citat Matisse care consideră că apelul la culori pure generează reacții în lanț, orientează spre: „aspirația tuturor culorilor tabloului spre
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
a format în ceea ce s-a numit ,la belle époque" și în epoca aceea de Jugendstill, care era totuși una de netezime să spunem, un moment în care palorile căpătau valori foarte fine - dar nimic nu era prea strident. Cubismul, fauvismul extrem etc. au erupt ceva mai târziu, în momentul în care, cred eu, Enescu era deja format. Și aici este iar o diferență între Enescu și anumiți contemporani ai lui - Picasso de exemplu. Sigur, eu aparțin unei alte generații, unei
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
lucrărilor lui din acest timp sunt naturaliste și chiar impresioniste, consistând din picturi naturale a peisajului neerlandez. Mulți critici de artă susțin că picturile lui Mondrian din această perioadă au fost influențate semnificativ de pointilism și de culorile adânci ale fauvismului. Multe lucrări din această perioadă se pot găsi la Gemeentemuseum în Haga, incluzând picturi post-impresioniste precum "Moara Roșie" și "Pomi în Lumina Lunii". O lucrare semnificativă a acestei perioade este "Avond" ("Seara"), care ilustreaza niște căpițe la apusul soarelui și
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
Vincent van Gogh este considerat precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a temelor abordate în picturile sale. Tot el îi influențează semnificativ și pe pictorii din prima perioadă expresionistă, gruparea Die Brücke (ro: "Podul"). Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai artei un capitol aparte al postimpresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante și influente curente artistice europene, cu o puternică doză de originalitate și principii cromatice surprinzătoare, ce marcau o ruptură de impresionism, deschizând drumul spre noi forme artistice. Gauguin și van Gogh au fost
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
vor dezvolta această premisă, vor renunța însă repede la spațiul, lumina și naturalismul predecesorilor lor. Ei se află totodată și sub influența lui Van Gogh și Gauguin, pe care îi consideră precursorii noii maniere de abordare a culorii în pictură. Fauvismul ajunge la maturitate sub influențe dintre cele mai variate. Un rol important l-a jucat atelierul lui Gustave Moreau, frecventat și de românul Theodor Pallady. Acest pictor simbolist, profesor la "École des Beaux-Arts", a știut să-și impulsioneze colegii mai
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
de românul Theodor Pallady. Acest pictor simbolist, profesor la "École des Beaux-Arts", a știut să-și impulsioneze colegii mai tineri să dezvolte tendințe foarte diferite de propriile sale preocupări artistice. Mai ales Matisse și Marquet vor invoca adeseori cuvintele maestrului: Fauvismul capătă în scurtă vreme dimensiuni internaționale. Realizările artistice ale pictorilor francezi își exercită influența asupra altor pictori europeni, printre care se numără cei ruși, ca Wassily Kandinsky sau Alexi von Jawlensky. Expresioniștii germani se inspiră nemijlocit din creația fauviștilor. Fiecare
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia - Louis Vauxcelles - numește sală care grupează operele acestor artiști "cușcă fiarelor sălbatice" (""la cage aux fauves""), de unde și denumirea sub care va rămâne cunoscută nouă direcție în pictură -"fauvism". În anul 1908, Matisse deschide o școală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătorește și expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev îi cer
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul maghiar Rippl-Ronai , apoi, din 1903, la Academia Regală din München, unde a studiat cu Wilhelm von Rümann (1850-1906), și Baltasar Schmitt (1887-1942), oscilând în arta sa între art nouveau, postimpresionism și fauvism, expresionism abstract, figurativ stilizat și constructivism. Din respect pentru tatăl său vitreg, a adoptat în anul 1904 numele de Teutsch, pe care l-a atașat numelui său de naștere, Mattis. În anul 1908 a început activitatea didactică la Liceul Industrial
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
a intrat într-o uitare atât de profundă încât numele său nu a fost nici măcar menționat în enciclopedii pentru decade întregi. Unii critici de artă au încercat să menționeze opoziția sa declarată la curentele, care generic pot fi numite isme (fauvism, impresionism, expresionism, pointilism, etc.) ca fiind sursa "uitării deliberate" a pictorului pentru câteva decenii. Este mult mai probabil că răspunsul se găsește în schimbările profunde sociale, istorice, culturale, tehnologice și științifice nu numai ale Europei, dar și ale celorlalte continente
William-Adolphe Bouguereau () [Corola-website/Science/303921_a_305250]
-
(n. 4 aprilie 1876, Paris - d. 11 octombrie 1958, Rueil-la-Gadelière) a fost un pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali - alături de Henri Matisse, André Derain și Raoul Dufy - ai fauvismului, mișcare artistică din anii 1904 - 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. s-a născut la 4 aprilie 1876 în Paris, într-o familie de muzicieni. Tatăl lui - Edmond Julien de Vlaminck, flamand de origine - era profesor de
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
Toamnă" din 1905, provoacă consternația publicului și a criticii, care le dă calificativul ""La cage aux fauves"" ("cușca cu fiare sălbatice"), expresie care va face carieră, stilul creat de acest grup de artiști intrând în istoria artei sub numele de "Fauvism". Galeristul Ambroise Vollard se interesează de pictura sa și, în 1906, îi cumpără cea mai mare parte a tablourilor pentru suma de 1200 de franci. Vollard îi organizează în 1907 prima sa expoziție personală. Vlaminck intră în legătură și cu
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
ale construcției. Mișcarea nervoasă a urmelor de pensulă conferă compoziției o extraordinară vigoare. Culorile sunt aici pure, țipătoare, ceeace permite artistului să redea întunecimea cerului înnourat și să sugereze mișcarea valurilor Senei. Începând cu anul 1908, Vlaminck se distanțează de fauvism și, descoperind operele lui Paul Cézanne, paleta sa de culori devine mai moderată. Contururile sunt mai puțin marcate, desenul este simplificat, trăsăturile de penel sunt mai puțin nervoase, liniile curbe se alternează cu cele drepte, ceea ce conferă compoziției profunzime și
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
a unui grup de scriitori și artiști francezi în Germania nazistă, ceea ce, după război, îi va atrage o serie de neplăceri. În 1950, are loc o mare expoziție retrospectivă la galeria "Charpentier" din Paris cu tema: "Opera lui Vlaminck de la fauvism la zilele noastre" ("L'œuvre de Vlaminck du fauvisme à nos jours"). Maurice de Vlaminck moare la 10 octombrie 1958 în Rueil-la-Gadelière.
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
ai secolului extraordinar de intensă. Negustorii de artă cumpără multe opere contemporane din pictura franceză. Colecțiile "Tretiakov", "Morozov" și "Șciukin" sunt accesibile publicului, Malevici le frecventează și, începând cu anul 1907, se face vizibilă în lucrările lui influența paralelă a fauvismului și a operelor lui Paul Cézanne ("Natură moartă cu fructe", 1910-1911). Pătrunde în mediile avangardiste, dar în același timp în viața particulară trece printr-o perioadă de criză. În anul 1909, soția îl părăsește, nemaiputând suporta lupta permanentă cu sărăcia
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]