169 matches
-
o, înțelegere, ușor te stingi, o, frică, greul crește. Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi deschise. Noi - prea departe de a
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
foarte slabă la învățătură, în schimb a continuat să citească foarte mult, ceea ce mai târziu nu i-a fost absolut de nici un folos. Era încă - de ce să n-o spunem? - frumoasă. Talie subțire, piept generos, pe acest piept o cruce, fețișoară de păpușă, cu buze subțiri, capricios arcuite. Iar când puterea sovietică apucase să se sleiască, când pentru valută se mai făcea închisoare, începuse să se gândească serios dacă n-ar fi bine să se prostitueze pe valută. Tocmai atunci însă
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
ținea cum se ține normal un copil mic, ci avea ambele brațe sub el. Copilul era culcat pe brațe cu capul spre cotul stâng al Bunicii G. și era îmbrăcat într-un sac de copil bleumarin; numai la cap, în dreptul fețișoarei se vedeau colțurile croșetate ale unei bonețele albe ca spuma laptelui. Bunica G. s-a uitat la el și apoi la mama O. și a întrebat-o: - Și eu ce să fac cu el? Iar mama O. mi-a răspuns
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
așa de mic că „nu știe” sau „nu simte”. Mă uitam la corpușorul acela mic și perfect ca formă plin de ace și înțepături de la diversele perfuzii: picioruțe, mânuțe, corpușor, chiar și pe frunte avea ace și-i observam mimica fețișoarei care era îngeresc de frumoasă, dar exprima adâncă suferință. Și am realizat atunci că un suflet întrupat poate suferi 3 zile chiar mai mult decât altul într-o viață întreagă. Și am mai știut atunci că așa a ales spiritul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
făcut în acea zi. Alexandra își aminti că-i promisese mamei să o ajute și se grăbi să iasă din casă. În prag o întâmpină soarele care era atât de vesel și stralucea atât de frumos! Razele lui îi mângâiau fețișoara ei somnoroasă și ochișorii ce abia i se deschideau. „Ultima zi” - se gândi micuța și se bucură nespus. De luni, tot număra zilele care mai rămâneau până duminică. Se apropia Sărbătoarea cea Mare și mult așteptată - Invierea Domnului Iisus Hristos
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă avea numai pe mine și eu o aveam numai pe ea. Eram aerul ei, mândria ei, seninul ei. Despre tata nu vorbeam, iar pe mama am visat-o o singură dată, legănând un prunc, Înfășat În scutece aurii, cu fețișoara roz. Mama Îi spunea pruncului că o dor rău rinichii, că țara noastră va intra În curând ca membră cu drepturi depline În Uniunea Europeană, iar la urmă i-a vorbit de Teoria Undelor Magnetice, telefonia mobilă care distruge creierul, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chinuirea și omorârea lor,,. -E mai bine să mâncăm cu ei din aceeași farfurie? E mai bine să-i lăsăm să locuiască alături de noi? Ai auzit de bolile pe care le transmit? Acum o săptămână, unui prunc i-au mâncat fețișoara. A murit În chinuri groaznice. L-au Îngropat pe furiș, printre gunoaie pentru că nu aveau bani. -Antoniu, nu am inventat noi șobolanii, or fi și ei buni la ceva dacă Domnul le-a dat viață. Poate ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bloc modern din zona East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi aflat pe coridor. Îi atrag atenția asupra acestui lucru prin perdeaua de la duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
literatura engleză a cules de fiecare dată laurii; împreună cu mine și cu prietenii mei indignați a pichetat frizeria Yellow Springs, unde negrii nu erau primiți la tuns - o fată robustă, veselă și prietenoasă, cu suflet și cur mare, cu o fețișoară dulce de bebeluș, cu păr galben, fără țâțe, din păcate (tipele nețâțoase par a-mi fi eminamente predestinate, apropo, de ce o fi așa? Există vreun eseu pe tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
motiv, acest gest banal îi vibra în minte ca sunetul metalic al disperării. Fetița era ancorată în scaunul ei înalt cu niște hamuri speciale, profesioniste, o aglomerație de agrafe metalice în formă de U și nailon portocaliu. Uitându-se la fețișoara dolofană, cu obrăjori rotunzi și nări în formă de O, Naomi se gândi deodată că are în față un homuncul micuț și inteligent, o prezență extraterestră. Fetița, în schimb, o privea pe Naomi cu o mirare sinceră și candidă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prin viață Înfășurat În platoșa blănoasă oferită de falsa mea imagine de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui lumii cu toată onestitatea, drept creatura care știam că sînt. Salut, Jerry, sînt eu ! N-aș fi făcut niciodată asta, firește, Însă Îmi plăcea ideea că aș fi putut s-o fac. În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
călătorit multă, multă vreme, dar în cele din urmă au ajuns. Au văzut mai întâi o piramidă. Au ciocănit și le-a deschis ușa un marțian, tot așa de bătrân ca și ei, numai că avea pielea albastră și o fețișoară mică și poznașă. Bună ziua, domnule marțian! au spus ei într-un glas. Am venit să stăm de vorbă. Bine ați venit! a răspuns el și i-a poftit în casă. După ce au luat loc, bătrânul de pe Pluto și-a început
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu credeam că nici nu știe să vorbească, doar să cânte. I-am pus-o în mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Sigur că am să-L cunosc, dacă el e regele. Și chiar dacă n-o să mă vindece, am văzut tot ce era de văzut: și umbra, și lumina. M-o fi ales pe mine umbra, dar eu țin minte lumina. Și fețișoara aceea mică, la fel cu a fraților mei, la fel cu a fiecărui copil, era fața regelui. Și eu am văzut-O! Cât o fi noaptea de lungă, aceea e lumina mea. Eu L-am văzut. Și nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
găsit-o pe Minodora, de la care nu îmi puteam lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de copii abia peste două zile. Abia am recunoscut-o, minunata ei podoabă de păr auriu buclat nu îi mai înconjura fețișoara palidă. Aici primeam mâncare caldă, pe lângă bucata de pâine. O supă limpede în care pluteau câteva foi de varză ; ar fi fost bună și ea numai că nu aveau nici un fel de castroane sau gamele în care să ne toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
crapule, éspèce d’ordure, foutez-moi la paix... sunt câteva dintre expresiile ei favorite, și te asigur că nu le-a învățat de la mine! Ține să șocheze, să contrarieze. Mult de suportat, nu ? Mult de înțeles, Bart. Uită-te atent la fețișoara ei, are trăsături foarte frumoase, feminine. Păpușă de porțelan. Și dacă Mădălina plânge noaptea, știi cu câtă blândețe o tratează ? Îi va trece într-o zi teribilismul acesta, trebuie doar să avem răbdare. Înseamnă mult pentru tine sau acuma sunt
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și Criștii de ipsos care mă amenință cu mâinile sparte; o femeie cu pălărie planta verze și napi printre rădăcinile chiparoșilor; talăngile iezilor zăngăneau în capela fără icoane, redusă la trei pereți calcinați și la un fragment de altar cu fețișoară de masă scufundat în plante agățătoare; iar eu urmăream cum înainta noaptea lespede după lespede, coagulând binecuvântările sfinților în pete de întuneric. Dar ieri, de exemplu, îmbrățișându-ți corpul în timp ce așteptam ca bunăvoința medicamentului să mă salveze de tresăririle memoriei
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
pentru copil trebuie să fie destul de trist? - Păi de-aia zic și eu că e mai bine să ne folosim de fetiță ca să-i venim de hac. Copila știe totul. Și trebuie să recunosc că e drăguță foc. Are o fețișoară rotundă. Chikako se uită la Kikuji. - Mai bine l-am ruga pe Kikuji să stea de vorbă cu taică-său. - Haide totuși să nu-ntindem pelteaua! trebui să intervină oarecum dur mama lui Kikuji. - Păi, e mai bine să ținem
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
de rușine: „Elev de nota doi! Repetentule! O să te spun lui taică-tu! Ți-arată el ție!”. Plictiseala așternută peste toți de prestația surorilor Drafir dispăru instantaneu. Pe scenă intră încet celebra mademoiselle Brezina, cu subsuorile rase și cu o fețișoară angelică. Diva purta o toaletă din pene de struț. Nu cînta, nu povestea nimic, nici măcar nu dansa. Se plimba pe scenă, zîmbind duios publicului, scotea țipete stridente și în același timp dădea jos cu vîrful piciorușului ei dumnezeiesc pince-nezul din
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am lovit-o peste față. - Fiul meu este un hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]