20 matches
-
pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă pentru a o vedea mai bine, mai nuanțat. Julien Benda indica disocierea intelectualului occidental de pasiunile politice care-l fac prizonierul exceselor, de angajările ideologice febricitate, de cauționarea regimurilor totalitare în numele ideilor generoase de Justiție, Adevăr, Umanitate sau de împlinirea unor viziuni utopice. Aceste reflexe de apărare născute din evenimente și asociate discernământului ca bun-simț, chiar și livrat în termenii paradoxului cum o face Alexandru Paleologu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un salt mortal de la act la discurs, într-un delir al grandorii. Deformarea se produce în spațiul discursului, accele- ratorul grandorii se află în operațiunile retorice, iar nara- torul convoacă printr-un trop uzat imaginea vivificării statuii sub semnul discursului febricitat, al orfismului revoluționar al lui Coriolan. Avem un erou al discursului ca erou al maselor, liderul care reușește să le mesmerizeze. În această situație se potrivește definiția pe care Paluel- Marmont o conferă eroismului : „l’héroïsme, c’est du lyrisme
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
oricum violentă, iar agitația maximă. Posibilitatea unui câștig imens, a loviturii norocoase care să schimbe radical traseul destinal al funcționarului creează în acesta un amalgam de emoții contradictorii care stau sub semnul clar al unui compor- tament dereglat, isteroid. Căutarea febricitată a biletelor de loterie presupus câștigătoare pentru care o mobilizează total pe consoartă și aflarea înstrăinării lor cu o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dintre care Der Sandmann Kommt n-o va uita niciodată". Înainte de-a împlini 7 ani, se îmbolnăvi de febra palustră, din pricina bălților din preajmă lăsate de revărsările Bistriței și ale Negelului. Trimis la țară, la bunica paternă, copilul paludic, febricitat suferă de insomnie, adormind "uneori abia după cîntatul cocoșilor din cauza indiscreției nopții, care-l privea cu prea mulți ochi ("Mulți ochi are noaptea... Toată noaptea ochii de pe cer s-au uitat la mine")". Ca elev al școlii primare, e distins
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
costul de productie devenea mai avantajos prin micșorarea plății salariilor, nu a rămas în timp fără obiect. Totuși, ne aflăm în 1968, revoluția este în același timp sexuală și ideologică în Franța, iar Marcuse, Mao se servesc împreună cu un libertinism febricitat. Comedia se plasează în inevitabilul loc geometric al stângăciilor și tatonărilor prin care mișcarea își găsește reperele și dizolva activismul în erotism. În această privință nu ne aflăm departe de The Full Monty (1997) al lui Peter Cattaneo, unde șase
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
du routard. Sarcastic-realist și nuanțat-provocator devine regizorul în cîteva scene "crude", gluma grosolană pe care o fac doi instalatori și care-l amuză numai pe Jean-Do sau momentul de furie al pacientului cînd cineva îi închide televizorul la care urmărea febricitat un meci de fotbal, scene care contrabalansează inspirat impresia de static care survine firesc în film. "Micile" neajunsuri spitaliere sau conversațiile în familie transmit mai puternic emoția decît orice orchestrație stilistică de care filmul nu duce lipsă, ele conferă acea
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
o vagă transparență pentru a sesiza punctele de articulație. Anna nu este o femme fatale decât în conjunctura dată, cu o feminitate insesizabilă pentru cei care lucrează alături de ea în magazinul de antichități și pusă în lumină de pasiunea intempestivă, febricitată a lui Stephen, dublată de dragostea intensă a fiului. Mirarea ex-ministrului confruntat cu dispariția aurei tragice, fatale a Annei conferă modernitate tragediei pe care ne-o înfățișează Louis Malle cu o extraordinară intuiție. Anna este acolo pentru el, într-o
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului homo americanus), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/sînt aceste încăperi
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Frig și ceață. Gata să ningă. Clopotul cimitirului. În jurul moartei, ne prefacem că nu ne e frig. P., namila, rîde din cînd în cînd tabagic: și ei i-a plăcut să rîdă, zice înecat iar în tușa. Vine preotul. Îmbujorat. Febricitat. Tot numai suflet. Urmează canonul slujbei. În cuvîntul despre moartă, pe care, evident, n-a cunoscut-o, se străduiește în elocinta. Cine-l asculta dintre îndurerați?! Îi captez stimulativ privirea și-mi arăt interesul. Elocinta lui se amplifică. Se aude
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
peste toate umbra misterioasă a Mariei Elena, focoasa catalană care-și scrie cu sânge gelozia. Tot acest talmeș-balmeș erotizat are ceva facil de marfă de pe taraba cu suveniruri spaniole, puțin Gaudi, puțină pasion espanola, mai mult vin, (Xeres?) și machismul febricitat al pictorului care năucește cele două gâște, una bovarică, cealaltă cu rețeta respectabilității în poșetă. În cele din urmă, Cristina rămâne cu Antonio, iar apariția Mariei Elena conduce nu la un război civil printre gardenii și guașe, ci la un
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
metru, în fustă, cu peruca pudrată, trăgând foc cu foc, clovnul cel prost devine expresia morții și agoniei unei „Spanii nevertebrate” cum o numea inspirat Ortega y Gasset, așa cum istoria devine o farsă tragică, un spectacol de circ, grotesc și febricitat. Luat prizonier și urmând a fi executat, clovnul îi transmite fiului său nu doar vocația și rolul, dar și legatul testamentar al urii. Cu necesitate Javier (Antonio de la Torre) va fi un clovn trist, ieșit din pântecul infernal al războiului
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
și Javier, clovnul cel trist. În afara scenei, clovnul cel vesel este de o violență explozivă, care o include și pe iubita lui, Natalia (Carolina Bang), o frumoasă acrobată. Jocul ei între cei doi bărbați, unul tandru, amabil, melancolic și celălalt febricitat, coleric, apucat, îi așază pe cei doi într-un război care îmbină farsa cu atrocitatea. La nivelul reprezentării, atât Hieronymus Bosch cât și Francisco Goya se întâlnesc într-un carnaval crud prelungind Spania anilor 37 către cea a anilor ’73
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că, oricum, butada mea frivolă l-a indispus puțin. Două epoci, două dicții. Aș fi vrut să aparțin celei vechi. N., fost mare curtezan, acum în retragere, dar încă... neastîmpărat, urmărind cu ochi expert defilarea fetelor pe Copou, mă oprește, febricitat, să-mi spună că Ginela a acceptat întîlnirea intimă și că urmează doar de stabilit... locul. E-atît de preocupat de amănuntele organizatorice, atît de invadat de detalii, încît îmi lasă impresia că a uitat esențialul... La o bere, V., personajul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
refugiului în arta care dobândește o funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai ales pentru decadentism în absența vitalismului entuziasmelor febricitate romantice. Alături de ea, Orfeu reprezintă idealul poetic care-și asociază o hipersensibilitate împinsă spre maladiv, cât și un final tragic. Ambele apar și în pictura simbolistă românească la Pallady din perioada sa de formare și la Kimon Loghi, cum de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară, febricitată, grandioasă, sumbră, proiectând cosmogonii și stingeri universale. Ele corespund, până la un punct, celor două tipuri de romantism pe care le identifică Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului, un romantism Biedermeier și un Romantism înalt (High Romanticism). Ion Negoițescu trasa un scenariu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o temă decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dorește să păstrăm acest ultim reflex al procesului dizolvării sale fizice complementar artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu Secession-ul și ale sale reprezentări feminine cu părul prins în turbionul febricitat al pasiunii 339. Semnificativ pentru sensibilitatea simbolistă, suferința este ambiguizată erotic cu sugestia unui masochism latent, străbătută de o caldă animalitate senzuală. Invocând pe linia deschisă de Alexandru Bogdan- Pitești o comparație dintre Storck și Rops, ușor exagerată din punctul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă acordul unui ludic plasirist, campestru. Tumultul carnasier, febricitat al corpurilor care aglomerează scena camuflând corpul victimei intră în contrast cu aerul de expectativă dezolată a vampirului izolat. În cronica pe care i-o face lui Theodor Pallady cu ocazia expoziției de Ateneu din 1913, Arghezi sesizează poate cel mai bine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]