48 matches
-
pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins feleșagul...Hai să înjugăm, Pâcule, și să pornim spre casă, că timpul nu așteaptă. El atâta știe...Să treacă... Când ziua își aduna poalele ca să treacă pe celălalt tărâm, moș Dumitru cu ai lui intrau în sat...Cei doi, Alecu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
l-a prevenit Costache crâșmarul. Apoi când s-o născut Pâcu aista avea traista cu povești și luleaua legate de gât. Nu le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat lelea Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate ale lui. Ba parcă de această dată a lungit cât a putut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult acum, în tovărășia camaradului său și a țoiului cu rachiu... Și până la urmă i-o trecut de tot supărarea lui Toader Căpitanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uitat unul la altul dând din umeri... S-a nimerit însă ca printre localnici să se găsească unul care să priceapă graiul bejenarilor... Odată cu ultima vorbă, Pâcu a gustat cu multă evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
indivizi cu dezechilibru temporar spre una din direcții, de regulă inversul stării obișnuite; iar în acest sens amintim un experiment în care premoniția unui eveniment s’a reflectat oxidativ la un bărbat, respectiv reductiv la o femeie, adică invers decât “feleșagul” acestora ). Numai că unii, cei evoluați, o fac discret, iar ceilalți, cei incipienți, cu reclama și goana după beneficiu material caracteristice. Fiind evident că deficitul în bilanțul pacientului este mai dăunător (diminuarea fluidului vital − eteric, astral) decât excedentul, pacienții sunt
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
le stârnești pe drum. - Și mâncarea al’dată era mâncare, întări cu avânt Gafton. țin minte, bătrâna mea punea pe iarnă pană de somn la salamură, că era grasă și tare-i plăcea babei cu mujdei. - Degeaba, se împotrivi gazda. Feleșagul peștelui e să fie proaspăt, sarea îi ia dulceața. - Ba, de-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că pentru somn mai este timp și la noapte. Eu mă duc la treburile mele, iar tu citește... Îi urmez sfatul. Citesc cu nesaț...În acest timp se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vodă ținea divan sau doar ședea de vorbă cu unii boieri...Când bunul Alexandru s-a dus în lumea celor drepți, eu am rămas să-l slujesc pe feciorul său, Ștefan voievod...Nu mi-a fost greu să-i învăț feleșagul...Iată-l - aflat la plimbare, stând de vorbă cu boierii din suita lui: De o bucată de vreme am băgat de seamă cum un popă bătrân de când lumea dă târcoale mereu curții noastre domnești. Știe careva dintre voi ce caută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
curățat hogașul și ajungând pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din front Dar Ilarion Cărare, cel pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
negru, ne pândește o doctoriță de oase, pe care, dacă n-o îmblânzim cu niscaiva vorbe comedioase, o să ne pună ea ștampila pe ceferticatul medical Drept pentru care, don Duran să binevoiască a-l îngădui pe el, Cornel Braiu, cu feleșagul lui, așa cum și Braiu îi îngăduie pe alții, care stau a ploaie, deși numai udeală nu ne mai trebuie, pe aici, pe unde ne aflăm Iar noi ședeam, care pe geamblacul de scânduri al sondei, care legați de schelele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul sondei După care, cum e feleșagul lui, s-a jurat că de ar fi Străilaș belit, cenătuit și pus la baiț, fără să-l vadă el și de ar fi făcut mâncare tot în vase de aur și de argint și de l-ar fierbe, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
credem benefice? Și problemele etice de rigoare... adică, știm sau nu ce e bun și ce e rău? Are grijă Natura să nu greșim. Căci clonarea reproduce identic doar genomul, „banda de magnetofon“. Mediul, adică „magnetofonul“ o va citi după feleșagul lui, altfel În timp și spațiu: schimbând tonalitatea. Astfel Încât fenotipizarea, manifestarea genomului Într’un organism, nu va fi așa cum a fost „imprimată“ potențialitatea genomului copiat. Și mai e și sufletul, care nu poate fi clonat. Era poate vorba de știința
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face de cap după feleșag. Ce-o fi simțit strămoșul nostru căzând din copac spre Încă enigmaticul pământ? Doar că i s’a rupt coada. În sânge avea Însă o poveste similară: cu un pește aruncat din cunoscuta mare pe necunoscutul, enigmaticul uscat; acela s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la rândul ei, Înglobează dizolvând, o câtime de aer. Așa vorbind, solul e un material entropic, o expresie a degradării. Firesc, căci el e rezultatul viețuirii unei mulțimi de organisme care, asociate În de-acum obsedanta biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iubești pisica, ci doar să te uiți urât la ea, era suficient motiv pentru a fi linșat. Știau ei, egiptenii, ce știau, că pisica e inteligentă - deh! 1,...% creier - dar și ea s’a ridicat pe soclu, cum Îi e feleșagul. Și tot feleșagul o face independentă, iar suspicioasei pisici i-au trebuit trei milenii de venerație pentru a accepta omul, În vreme ce „prietenul omului“, câinele, a devenit asta doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar să te uiți urât la ea, era suficient motiv pentru a fi linșat. Știau ei, egiptenii, ce știau, că pisica e inteligentă - deh! 1,...% creier - dar și ea s’a ridicat pe soclu, cum Îi e feleșagul. Și tot feleșagul o face independentă, iar suspicioasei pisici i-au trebuit trei milenii de venerație pentru a accepta omul, În vreme ce „prietenul omului“, câinele, a devenit asta doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa zisa necredință a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
2000, ora 17,50 58. O dihotomie nefericită Mi-aduc aminte de copilărie. Căci și omenirea a avut una. Pe atunci ascultam povești, nu cu vreun „Pentium III“, ci cu un Împărat căruia cele trei fete Îi dovedeau iubirea, după feleșag, gătindu-i bucate cu zahăr, cu miere - În fond zahăr invertit, mai dulce! - ori - meritul mezinei - cu sare. Aste bucate i-au plăcut Împăratului. Și cât de păgân n’aș fi, trebuie să recunosc că și Biblia e plină de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că așa, dând apă la moară descompunătorilor din biocenoză, aprovizionându-i cu noi cadavre, planta Își asigură mineralele pentru viitor. Ce ucigașă perfidă... Cine știe, totuși? S’ar putea să nu cunoaștem chiar totul... Dar, chiar și așa, găsesc scuzabil feleșagul plantelor: n’au creier, nici măcar sistem nervos. Ceea ce are omul, care Însă până și pe semen - caz unic În lumea animală - Îl ucide, Încă cu toată ferocitatea, reală nu doar aparentă. Doar un exemplu: un condamnat pus la zid, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inclusiv să fure, iar dacă potențialul păgubaș nu agreează asta, să-l neutralizeze, primul pas spre crimă. Ca orice animal, omul se naște necivilizat, implicit nevinovat. Trebuie - și-i pun acestui cuvânt ghilimele - deci educat, mai bine zis dresat, Întru feleșagul civilizației: ferocitatea, agresivitatea. Și Începe cu basme În care Feți-Frumoși ucid balauri, scorpii, zmei, evident răi, continuă luând nota zece la o istorie cu viteji care retează dintr’o lovitură naiba știe câte capete de tătari prigonitori, iar apoi se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum. Iar cei care se vor cultivați privesc la televizor acea selecție din viața animalelor de care am făcut vorbire. O selecție cât se poate de nefericită ca finalitate, mai ales că nici măcar printre rânduri nu se Întrevede globalitatea, finalitatea feleșagului lor. Cu scene - zicem noi - spectaculare, căci atât de pervertiți cum ne-am complăcut să devenim, găsim spectaculoasă taman ferocitatea - fie ea aparentă. Ce să mă mai mir? Ce erau altceva luptele gladiatorilor sau, cum Însuși Seneca le pomenea, spectacole
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde altundeva decât În izolata, deci protejata față de evoluție Australie. Mai mult, sudul, pe care eu Îl definesc fără a o demonstra acum, drept entropic e, prin Însăși feleșagul lui, conservator. Acele reptile au dorit să salveze maximul posibil și doar s’au acoperit cu păr, să le țină cald, renunțând la solzi. Nu și la celelalte caractere, precum ciocul, Încă incipient, dar larg dezvoltat de altă variantă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de sațietate... Evident, seara care a urmat, deși aniversând ceva decenii de la absolvirea liceului, nu mi-a tihnit. Amintindu-mi că, pe atunci, deși la fel de sărac, am putut să-l urmez, iar apoi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]