336 matches
-
de vedere al culturii materiale, există puține elemente care să Îi distingă pe amoniți de evreii din Samaria și Ierusalim, de moabiți sau de edomiți. Trăsăturile distinctive ale identității sunt mai degrabă limba (un idiom semito-occidental apropiat de ebraică și feniciană) și religia. Și În acest caz suntem În fața unor panteonuri (cu excepția Israelului postexilic) care prezintă o structură analoagă, de extindere limitată, concentrată asupra cultului unui zeu național, cu caracter războinic, protector, uranic (cu o soție alături) și cu alte divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Amman, dedicată unei persoane cu rang Înalt, „gimnaziarh pentru două zile”, care poartă printre altele și titlul de „cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agricultura. Acestea se organizează Într-un regat propriu-zis probabil În jurul anului 900 Î.Hr., condus, se pare, de Kemoshyat, tatăl vestitului Mesha, cu capitala Qir-Moab (astăzi el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și dovedește puternice afinități cu limbile feniciană și ebraică. Istoria moabiților ni-i prezintă implicați În lupte regionale pentru supraviețuire și chiar pentru extinderea teritoriului, mai Întâi Împotriva populațiilor locale, adică Împotriva israeliților. Învinși de David, aceștia reintră, după ruptura dintre Israel și Samaria, În zona de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor regiunii (denumirea va fi extinsă de greci de la zona de coastă la Întreaga Palestină). Cele mai mari centre ale lor au alcătuit vestitul „Pentapolis”, compus din Ghaza, Ascalon, Ashdod, Gat și Eqron. Deși s-au organizat după modelul citadin fenician, filistenii și-au păstrat identitatea În mediul În care se aflau, insistând să se identifice ca popor alofon și străin. Bine organizați din punct de vedere militar, abili lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siria antica”, În U. Bianchi și M.J. Vermaseren (coord.), The Soteriology of the Oriental Cults in the Roman Empire, Leiden, pp. 614-631. Xella, P. (1987), „«Imago mortis» nella Siria antica”, În Xella, P. (coord.), Archeologia dell’Inferno, Verona, pp. 117-145. Fenicieni și cartaginezi AA.VV. (1981), La religione fenicia, Roma. AA.VV. (1986) Studia Phoenicia, vol. IV, Religio Phoenicia, Namur. AA.VV. (1992), Dictionnaire de la Civilisation Phénicienne et Punique, Leuven. Bonnet, C. (1987), Melqart. Cultes et mythes de l’Héraclès tyrien
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și marcat tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siracusa). Apoi a devenit mai clară legătură permanentă a coloniilor occidentale cu cetățile-mamă din Grecia, Creta, Mareea Egee și Cipru; În acest fel devine evidentă și influența asupra Occidentului a unei realități ce aparține Mesopotamiei, Persiei și Asiei Mici (comerț fenician, fuga locuitorilor din Foceea, exilați din Samos; Pugliese Carratelli, 1989). Unele teze specifice lui Altheim au fost confirmate În detaliile lor, ca, de exemplu derivarea dintr-o tradiție laconică, prin Ardeea, a cultului Dioscurilor În Forul Roman, Într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caută ieșire la Marea Mediterană și care apar pentru prima oară în regiune în timpul lui Asurbanipal al II-lea (883-859 î.C.). Acest rege ajunge la Mediterana după înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei, iar cele trei mari cetăți feniciene, cu cele trei porturi, Biblos, Tir și Sidon, sunt obligate să-i plătească tribut. Pe de altă parte, între Israel și porturile feniciene s-au stabilit strânse raporturi comerciale. Israel vindea produse agricole precum grâul, vinul și uleiul, lâna și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ajunge la Mediterana după înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei, iar cele trei mari cetăți feniciene, cu cele trei porturi, Biblos, Tir și Sidon, sunt obligate să-i plătească tribut. Pe de altă parte, între Israel și porturile feniciene s-au stabilit strânse raporturi comerciale. Israel vindea produse agricole precum grâul, vinul și uleiul, lâna și inul. Fenicia, care făcea comerț cu toată Mediterană, între altele și cu Egiptul, furniza produse rare precum metalele prețioase și fildeșul, și probabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]