13 matches
-
Robert Jauss, op. cit., p. 283. 84 Idem, p. 278. Liderul Școlii de la Konstanz afirma că importanța "revoluției" lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de "mimesis" constă în insolitarea percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii cuantice au prescris deja, în concepția lui David Bohm, de pildă, limbajul „rheomodului”. Apariția e un act, iar nu o stare: esența fenomenalizării, care ține de o ivire de sine, trebuie identificată genetic înaintea oricărui „lucru” (obiectiv) plasat în „câmpul percepției” (subiective). Fenomenul, ca decupaj al realității, ocultează profunzimea atomică a fenomenalității. Apariția lucrului consemnează, paradoxal, dispariția apariției înseși, independentă de conținutul său
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orice impresie apare revendică, prin caracterul ei sintetic, o altă explicație. Originea este, așadar, „nu apariția lumii al cărei «afară» (hors du soi) exclude a priori posibilitatea interioară a oricărei impresii conceptibile, ci apariția Vieții, care este Viața însăși în fenomenalizarea sa originară”1. Pentru a explicita sensul acestei afirmații, Henry este obligat la o sumă de precizări prealabile. Plecând de la distincția dintre fenomen și fenomenalitate (care nu stau, una față de cealaltă, într-un raport de tip aritmetic), Henry trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a explicita sensul acestei afirmații, Henry este obligat la o sumă de precizări prealabile. Plecând de la distincția dintre fenomen și fenomenalitate (care nu stau, una față de cealaltă, într-un raport de tip aritmetic), Henry trebuie să explice esența procesului de fenomenalizare a fenomenalității, total diferit de cel al proiecției lucrurilor (fenomenelor) în orizontul conștiinței. „Fenomenalizarea fenomenalității înseși e o materie fenomenologică pură, o substanță a cărei întreagă esență e faptul de a apărea.”2 Miezul fenomenalității nu este inert (causa materialis
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Plecând de la distincția dintre fenomen și fenomenalitate (care nu stau, una față de cealaltă, într-un raport de tip aritmetic), Henry trebuie să explice esența procesului de fenomenalizare a fenomenalității, total diferit de cel al proiecției lucrurilor (fenomenelor) în orizontul conștiinței. „Fenomenalizarea fenomenalității înseși e o materie fenomenologică pură, o substanță a cărei întreagă esență e faptul de a apărea.”2 Miezul fenomenalității nu este inert (causa materialis), cuminte așezat în fața unui „făurar” (causa efficiens) pregătit să-l plămădească, ci un fluid
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
causa materialis), cuminte așezat în fața unui „făurar” (causa efficiens) pregătit să-l plămădească, ci un fluid pulsatil și vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După întâlnirea cu Evanghelia lui Ioan, aceste formulări au încetat doar să sugereze, indicând un adevăr frust și bine păstrat. „Aceasta e prima trăsătură decisivă a Adevărului creștinismului: faptul că nu diferă cu nimic de ceea ce el face adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exterioritate prin cucerire). Morfologia politică a lui Aristotel cuprinde deci șase forme. Însă această afirmație nu trebuie luată ad litteram. Cele șase specii reprezintă rezultatul unei identificari logice, însă în practică fiecare dintre cele șase forme cunoaște mai multe tipuri (fenomenalizări) care se diferențiază după condițiile accidentale (empirice) pe care le întâlnesc. „De fapt, unii chiar cred că există o singură <specie> de democrație și una singură de oligarhie, deși acest lucru este fals”. Apoi, ordinea formelor politice nu este determinată
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de nepătruns), ci a aduce la manifestare ceea ce în el e izvor al vizibilului, inaparentul ascuns în apariție. Căci ceea ce apare nu e cu putință - nu e în puterea manifestării - decât din inaparentul care-i e esență. Astfel încât imaginile sunt fenomenalizări ale inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât imaginea îndepărtată a unui cineva care iese din nevăzut, aduce cu sine lumina? Eclipsarea eului care o însoțește pe cea a lumii declanșează subtilul proces prin care dispariția exteriorității sensibile, aparente, implică actul complementar al apariției sensibile a inteligibilului, fenomenalizarea sa în chiar forma părăsită de imaginea obiectului empiric. Dar sensibilul nu dispare decât în datele sale exterior contingente; el e încărcat cu o nouă semnificație, diafanizat până la dispariție pentru a putea fi reînvestit cu o valoare care abia acum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adâncire în nemanifestarea translucidă a vieții care se descoperă, după modelul florii ce se prevede în grăuntele viu, în sămânța posibilului pur, neatins de adierea existenței, nesorbit de zarea în care ființa și timpul se spun. Prag absolut al de-fenomenalizării, al unei manifestări abrogate, interzise în esența lucrurilor ce se de-zic, se între-văd iluminativ, așa cum "un prunc se-ntoarce în sărut/ în moartea care vrea să moară/ precum pământu-n început/ precum lumina în fecioară"45. Imagini ale vieții înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
flacăra regalității era continuă, strigă Comunitatea a murit!, reluând fără ezitare: Trăiască Comunitatea! Pentru aceștia din urmă, categoria comunității are maniere variate de operaționalizare din care unele dispar, altele apar și totul decurge ca întotdeauna în principiu, formele specifice de fenomenalizare devenind obiect de analiză. Aceștia din urmă sunt numiți comunitariști. În comunitarism, comunitatea este privită "ca o a treia cale între procesele și structurile statale birocratice și schimburile voluntariste, egoiste de pe piață. O comunitate nu este cu siguranță o simplă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dintr-odată, ci cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen și fenomenalizare. Sau multiplele accepțiuni ale termenului „apariție“, cu acele confuzii pe care de obicei le generează în mintea noastră. Mă restrâng la această simplă mențiune, că nu e cu putință sesizarea a ceva nemijlocit în sine. Prin urmare, e firesc să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintr-odată, ci cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen și fenomenalizare. Sau multiplele accepțiuni ale termenului „apariție“, cu acele confuzii pe care de obicei le generează în mintea noastră. Mă restrâng la această simplă mențiune, că nu e cu putință sesizarea a ceva nemijlocit în sine. Prin urmare, e firesc să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]