183 matches
-
Care e deosebirea între oamenii Convenției și «implantații» ăștia ai lui Iliescu?” Prietenul meu, altminteri un bonom predispus să vadă partea însorită a lucrurilor, s-a posomorât brusc. S-a uitat cu atenție în jur - atitudinea îmi aducea aminte de „fereala” din vremea lui Ceaușescu -, s-a asigurat că nu ne aude nimeni și mi-a spus cu o gravitate de care nu-l știam capabil: „Băiete, ascultă la mine: nici de capul alor noștri, al cederiștilor, nu era nimic. Dar
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
ar duce să muncească, vor să cîștige la loterie! Bagă ea de seamă că nu intru în duet cu remarcile ei critice și-mi pune o întrebare de control: Tu joci la loto? Recunosc că da, fără nici un fel de fereală. Bietei fete - vorba vine, spre 30 de ani cu mai multe logodne ratate - nu-i pică bine răspunsul meu. Și-mi pune o întrebare extraordinar de interesantă. „Dar nu-ți dai seama că dacă ai avea ghinionul să cîștigi, s-
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele către celarul Cu două butoaie din care exală Damf de podgorie. Cu straturi de var fără număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În noapte. Oare Hamilcar al nostru ce-o face? Recunoscu glasul femeii stăpânului său. Se bucură. De două zile Îi căuta, iar acum Îi aflase. Ieși de sub trepte cu fereală, Întră pe ușa de la intrare În bloc și Începu să zgârie ușa de unde mirosuri cunoscute Îi aduceau aminte de stăpân. Ușa se deschise, iar În pragul ei apăru cu o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi// Spre-a merge cu ele-n amurgul/ Zărit printre casele-adânci./ Cu mâna mijlocu-ți strângându-l,/ Mereu îți șopteam să nu plângi.// Și sufletul moale, din pieptul/ Ascuns în fereli de mătasă,/ În rouă-l topeam pe încetul./ Erai atât de frumoasă!" (Caligrafiile acelorași cuvinte, 1); "Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
ușa subiectivității sale, a o invada din tainice, înspăimîntătoare, incomensurabile imensități. Stihiile istoriei care frisonează actualitatea vădesc o barbarie venind din infinit: "îngenunchiați pe/ două dale de piatră de rîu în/ dreptul scaunului la/ care te închini și azi cu fereală și te rogi: apără Doamne și/ păzește. îngenunchiați la// strigătul soldaților care au/ asigurat dintotdeauna libertatea noastră în fața/ unui pahar cu vin, îngenunchiați/ la zgomotul/ produs de diferitele instrumente de tortură, emisie/ galactică. Spectacol,/ în sine, al degradării și ororii
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
având o maladie, oprea des limuzina și, pe marginea șanțului, se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea aceluiași accident de teren, unul lângă altul, și urinau și ei, cu respect, cu fereală, mai încolo de ochii șefului... Dacă astăzi comisia având sarcina să cerceteze cine și cum, și de ce a fost comunist în țara românească; și dacă morții ar avea privilegiul de a vedea și ei, din când în când, ce se
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
a lui Dan Constantinescu să rămînă necunoscută. Poemele inedite și cele șase mostre din Lao-Tse publicate acum în "Arhipelag" ne fac să cerem editorilor să pună capăt ingratei uitări așternute de atîția ani pe numele unui scriitor de valoare. Dezmințiri, fereli și controale Într-un interviu acordat ziarului ZIUA, ministrul Justiției, dl Valeriu Stoica declară următoarele despre Corneliu Vadim Tudor: "Minciună și calomnia fac parte din arsenalul politic al lui Vadim Tudor. Este regretabil însă că în România nu se înțelege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
generic "Piața Universității". Posturile de televiziune, cele de radio și presa scrisă au comentat, analizat și mai ales au evocat acele zile și evenimente. Cu puține excepții nu s-a prea vrut să se pună "degetul pe rană". Motivele acestei fereli sînt diverse și multe. Cele mai întemeiate țin de poltronitatea comentatorilor, analiștilor sau mărturisitorilor. Toamna care vine ar putea aduce la putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
farsă tuturor, spera el, încântat ca un școlar când își întâlnise inedita dublură pe coridor. Marcel semăna izbitor cu politicianul, mai ales acum că-și lepădase mustața căruntă. Cedase insistențelor acestuia și se-ntâlniseră în spălătorul de la ultimul etaj. La fereală de priviri indiscrete, puseseră-n aplicare planul folosind aparatul electric wireless al Senatorului. Apoi făcuseră schimb de pijamale și papuci, spre îngrețoșarea profundă a nobilului politician pus pe șagă. Totuși, ochii încercănați și cutele amare ce-i încadrau nasul ți-
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
omului, împărățind laolaltă viața aspră din recele pustiu mongol! Dimineața, Makhan, fata lui Batukhan, răscolită de-un vis, se hotărî. Va lua locul tatălui său la-ntrecere, purtând pe braț pe Akhnu, acvila crescută și-nvățată-n taină de șase ani, la fereală de toți. O-ndeamnă la fapta semeață și grija pentru părintele căzut la boală! Un Lord al vânătorii să lipsească de la marea Sărbătoare?! Iată gândul ce-i sfârtecă fetei sălbatic mintea. Din toamnă tatăl zăcea-n dureri sleitoare... Și vraciul
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
un ceas de buzunar, cu lanțul rupt. Un ceas elvețian de aur. Portofel a fost eliberat a doua zi dimineața. A venit la restaurant să bea o cafea, în așteptarea primului tren spre București. Ionică i-a întins ceasul, cu fereală. L-a refuzat: nu era al lui, dar de ce n-ar fi putut fi al lui Ionică?
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
aer de superioară detașare. Nu am întâlnit încă pe cineva care să nu fi fost ușor dezamăgit, sau, dacă nu, surprins atunci când a văzut pentru prima oară o fotografie a scriitorului înfățișându-l - aproape invariabil - trist, chinuit, cu o oarecare fereală în privire și în întreaga lui ființă. Altminteri, toți cei care l-au cunoscut de-adevăratelea vorbesc despre proverbiala discreție cu care Ștefan Bănulescu și-a asumat ori și-a trăit destinul. L-am cunoscut pe Ștefan Bănulescu atâta cât
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
precare și insuficiente pentru a putea răzbi și rezista în viața pământească la care se angaja. De ce spun insuficiente pentru o viață pământească? Pentru că îngrăditura aceea de lețuri (scânduri) putrede din gardul pe care îl construise cu greu și cu fereală și cu multe goluri nu era nimic altceva decât trupușorul viitorului copil ce era în devenire și pentru care nu știuse sau nu putuse să folosească materiale bune, noi, rezistente la intemperiile vieții și ale terrei. Aici cred că trebuie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
că totuși e păcat să dai ce-ai primit de pomană la un câine, fie el și Toni. Așa că mai scoase câte ceva din frigider, oferta fiind trecută cu vederea de mioritic. "Pofta-n cui", îi zise Petre, puse bunătățile "la fereală" și urcă să se întindă. După o noapte agitată, avusese în sfârșit o dimineață bună, gândind că poate și următoarele o să-i fie la fel. Se trezi când deja se înnoptase. Făcu focul în șemineu, se așeză în fotoliu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grămadă de cărți de vizită de pe la diverși "domni" care-i comandau găteli pentru doamne și domnișoare și nu toate doamnele și domnișoarele erau soții sau fiice. Cele mai scumpe erau pentru "prietene", comenzi șoptite și achitate în șoaptă, discret, cu fereală. Nu se gândea la șantaj, Doamne ferește, doar să-l ajute pentru o cauză a unor oameni uitați de lume. În prag îl aștepta Toni, care, cu manifestările lui de afecțiune, îi risipi preocupările. Gândind la ziua de mâine, o sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni în viața
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel în boxă. Mai cu fereală, să nu ne bunghească vecinii, niște moșnegi bășinoși, pârâcioși ca la grădiniță, foști conțopiști de tot căcatul, deh!, bloc select, ce mizda pă-sii, ca să vorbim frumos. Acolo era al naibii de mișto, că Paganel ăl bătrân era om gospodar. Stăteam frumușel
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și nu tocmai albe. Răsărea soarele, Maria cu o geantă În care avea două rațe se Îndrepta către cursa de Vaslui pe care o prinse În ultimul minut. În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde cumpără prafuri și alifii „pentru unul din caii lor, harmăsarul căruia un vecin prost Îi spărsese capul pentru că sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și gologani frumoși ai să scoți din pungă, nu numai luleaua. Să trăim, oameni buni! a ridicat țoiul moș Dumitru, cumpănindu-l în aer ca și cum l-ar fi drămăluit. Să fim sănătoși, fraților! a completat Pâcu urarea. Au gustat cu fereală parcă, uitându-se din când în când la restul de rachiu rămas. In acest timp, în ușa cuhnei a apărut crâșmărița Măriuța, cu un ceaun doldora de tochitură, care răspândea în jur o miroaznă de te dădea jos. In urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pună la cale treburi de taină... Omătul abia își mai trăgea sufletul, ascuns pe vreo margine de gârlă ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia de la Uniunea Europeană pe care îi faci din două vorbe și trei hârtii. Ce să mai vorbim, că nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moș Pâcule. Așa că m-am ținut de făgăduială și în sara asta ai să mănânci plăcinte pe săturate - i-a răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut-o de ceva vreme... Hliboceanu a întors capul spre ea, dar cu fereală parcă. De când Pâcu i-a spus să se liniștească, pentru că nu face bine ceea ce face, lui Hliboceanu i se năzărea că toți ochii sunt îndreptați spre el. Cât despre Costache, i se părea că acesta îl urmărește pas cu pas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]