77 matches
-
aspru pedepsit. Într-o zi, tata a venit de la serviciu (era poștașul cartierului) cu vestea cea mare: primise o ofertă ca pilot de crash-test la Marele Accelerator de Particule CERN din Elveția. Ce frumos suna: Elveția! Îmi imaginam că acolo fermionii curgeau În șuvoaie albe și mătăsoase, că nici una dintre horele și Încrengăturile În care erau prinși nu putea constitui o amenințare În acea țară pașnică și Îmbelșugată. De fapt, propunerea era pentru toți trei, având În vedere că Împreună constituiam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În cerc, pe alocuri ruginită, cu câteva semne de circulație așezate acolo mai mult pentru a alunga monotonia decât pentru a semnala ceva, pentru că nu aveai cum să rătăcești drumul. „Hei, ați văzut?“ am strigat „În dreapta e un grup de fermioni!“ „Nu-l deranja pe tata, trebuie să fie atent la condus“, mi-a spus mama. Între timp, tata mărise treptat viteza, depășind câțiva leptoni care se mișcau ca melcii, și, până să ne dăm bine seama, ajunseserăm la 99,999999
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
excluziune al lui Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un fermion într-o stare cuantică determinată. În acest mod (prin aplicarea principiului lui Pauli la cazul electronilor) este creată bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau protonul) și bozoni particule de spin întreg (de exemplu, fotonul sau pionul). Principiul lui Pauli postulează că doi fermioni, chiar dacă au aceleași numere cuantice (deci sunt identici), se exclud reciproc. Altfel spus, nu poate exista mai mult de un fermion într-o stare cuantică determinată. În acest mod (prin aplicarea principiului lui Pauli la cazul electronilor) este creată bogăția elementelor chimice observate în natură. Principiul lui Pauli introduce, așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de "distilare" în alambicul gândirii umane. Mi s-a cerut să scriu câteva sfaturi pentru tinerii matematicieni. Prima mea observație este că fiecare matematician este un caz special și că, în general, matematicienii au tendința de a se comporta precum "fermionii", adică evită să lucreze în spații care sunt prea la modă, în timp ce fizicienii se comportă mai mult ca "bozonii", care se strâng într-un grup mare, adeseori "supralicitându-și" realizările o atitudine pe care matematicienii o desconsideră. La început, există
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
hole, quantum foam, wormhole și de one-electron universe. Introduce S-matrix, care devine indispensabil în particulele cuantice. Participă la Proiectul Manhattan. Wheeler formulează geometrodinamica menită să studieze fenomenele de gravitație și electromagnetism într-o geometrie curbată. Nu reușește să explice existența fermionilor, electroni sau muoni. Consideră că fiecare om, în această enormă permanentă cinetică cuantică, își creează profilul său morfologic. 13 Victor John Stenger (1935), specialist în fizica cuantică și filosof american. Cercetează proprietățile cuantelor gluoni (quarc), ale particulelor străine, neutrino și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
urmă fiind o proprietate intrinsecă a particulelor, analogă dar nu identică cu conceptul de rotație în jurul axei proprii, ceea ce conferă acestora proprietăți asemănătoare unui mic magnet. Particulele cu spin întreg sunt numite bosoni, pe când cele cu spin semi-întreg sunt numite fermioni. Fermionii, la rândul lor, se supun principiului de excluziune a lui Pauli, după care doi fermioni identici nu pot avea aceeași stare cuantică, în timp ce la bosoni această restricție nu se aplică. Conform acestei teorii există patru tipuri de interacții: electromagnetică
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fiind o proprietate intrinsecă a particulelor, analogă dar nu identică cu conceptul de rotație în jurul axei proprii, ceea ce conferă acestora proprietăți asemănătoare unui mic magnet. Particulele cu spin întreg sunt numite bosoni, pe când cele cu spin semi-întreg sunt numite fermioni. Fermionii, la rândul lor, se supun principiului de excluziune a lui Pauli, după care doi fermioni identici nu pot avea aceeași stare cuantică, în timp ce la bosoni această restricție nu se aplică. Conform acestei teorii există patru tipuri de interacții: electromagnetică, gravitațională
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
axei proprii, ceea ce conferă acestora proprietăți asemănătoare unui mic magnet. Particulele cu spin întreg sunt numite bosoni, pe când cele cu spin semi-întreg sunt numite fermioni. Fermionii, la rândul lor, se supun principiului de excluziune a lui Pauli, după care doi fermioni identici nu pot avea aceeași stare cuantică, în timp ce la bosoni această restricție nu se aplică. Conform acestei teorii există patru tipuri de interacții: electromagnetică, gravitațională, tare și slabă. Dacă interacțiunea electromagnetică este relativ bine cunoscută fiind mediată de fotoni, în
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
școlii eleate, este confirmată, două milenii mai târziu, când geniul imaginativ-vizionar grec devine o realitate a fizicii moderne. Azi, fizica cuantică a secolului, descoperind bazonul Higgs (particula lui Dumnezeu) ca un element component al atomului (ca și fotonii, mesonii și fermionii), deschide larg porțile infinitului microuniversal. Recent a fost descoperit gravitonul. Masivul detector de particule de la Geneva Atomul este astăzi definit ca particulă cu o dimensiune de aproximativ 1/10.000.000 mm., al cărui nucleu extrem de mic, încărcat pozitiv, este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Scrie forma finală a raportului MAUD care conduce la decizia guvernului USA de a produce bomba atomică. Participă la Proiectul Manhatan. 205 Paul Adrien Maurice Dirac (1902-1984), fizician englez. Contribuie la dezvoltarea mecanicii și electrodinamicii cuantice. "Ecuația Dirac" exprimă comportamentul fermionilor și prezice existența antimateriei. Împreună cu Erwin Schrödinger devine laureat al Premiului Nobel pentru fizică (în 1933), pentru descoperirea de noi forme productive ale fizicii cuantice. 206 Carl David Anderson (1905-1991), fizician american. Investighează razele cosmice și depistează o particulă necunoscută
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unele fenomene pur energetice, cum ar fi de exemplu câmpurile de forțe. Fizica de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”, care constă în mare parte din atomi, numite "fermioni", și așa numiții "bosoni", particule elementare responsabile pentru acțiunea forțelor. După această definiție, numai materia "fermionică" este considerată materie. Antimateria este la rândul ei o formă a materiei. În domeniul cosmologiei și astrofizicii se constată o discrepanță între comportamentul observat
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
a formulat ipoteza că hadronii sunt particule compuse, alcătuite din unități elementare pe care le-a numit "quarkuri" (singular: "quark"). Erau postulate trei tipuri de quarkuri, zise "flavors" ("arome"): "up" ("u"), "down" ("d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv 2/3, -1/3 și -1/3 din sarcina elementară). Simetria evidențiată de calea octuplă putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Deși cuvântul "atom" denumea inițial o particulă care nu poate fi împărțită în particule mai mici, în utilizarea științifică modernă atomul este compus din diferite particule subatomice. Particulele constituente ale unui atom sunt electronii, protonii și neutronii; toate trei sunt fermioni. Ca excepție, atomul de hidrogen-1 nu are neutroni, iar nu are electroni. Electronul este de departe cel mai puțin masiv din aceste particule, la , cu sarcină electrică negativă și cu dimensiune care este prea mică pentru a fi măsurată folosind
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
cu condensarea Bose-Einstein. În 1972, acelasi fenomen a fost observat la heliu-3, însă la temperaturi aproape de zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de izotop). Mecanică
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Kelvin, într-un frigider de He-3 Amestecuri egale de heliu-3 lichid și heliu-4 sub 0,8 K separă în două faze nemiscibile din cauza neasemănărilor (au urmat diferite statistici cuantice: atomii de heliu-4 sunt bosonii e în timp ce atomii de heliu-3 sunt fermioni) Este utilizat frigiderul de diluare pentru acest caracter imiscibil pentru a atinge temperaturi de câteva millikelvins. Este posibil să se producă izotopi exotici de heliu, care se dezintegrează rapid în alte substanțe. Izotopul de heliu cu cea mai scurtă durată
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale de legătură diferite), astfel că toți acești fermioni ocupă complet stratul 1s în perechi nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
magnetice sunt una și aceeași, prin dezvoltarea unei teorii consistente a electromagnetismului. În secolul al XX-lea, dezvoltarea mecanicii cuantice a dus la o înțelegere modernă a faptului că primele trei forțe fundamentale (toate cu excepția gravitației) sunt manifestări ale materiei (fermioni) ce interacționează prin schimbul de particule virtuale purtătoare de interacțiuni. Acest model standard din fizica particulelor arată similitudini între forțe și au determinat oamenii de știință să prezică unificarea forțelor slabă și electromagnetică în teoria electro-slabă, confirmată ulterior prin observații
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
toate interacțiunile legate de electromagnetism, inclusiv forța electromagnetică. Adesea, în mod greșit, rigiditatea solidelor este atribuită respingerii sarcinilor de același semn sub influența forței electromagnetice. Aceste caracteristici rezultă, în realitate, din principiul de excluziune al lui Pauli. Deoarece electronii sunt fermioni, ei nu pot ocupa aceeași stare cuantică în același timp cu alți electroni. Când electronii dintr-un material sunt presați împreună, nu există suficiente stări cuantice de energie joasă pentru a fi ocupate de toți, deci unii dintre ei trebuie
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
idealizate pentru a fi înțelese în profunzime și folosite în aplicații. Forța normală este forța de respingere între atomii aflați în contact strâns. Când norii de electroni ai atomilor aflați în apropiere se suprapun, respingerea Pauli (cauzată de natura de fermioni a electronilor) are ca rezultat forța ce acționează normal la suprafața de contact între două obiecte. Forța normală, de exemplu, este responsabilă pentru integritatea structurală a meselor și clădirilor, și este forța ce răspunde atunci când o forță exterioară apasă un
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]