84 matches
-
națională sau pe bune, s-ar fi scris o nouă balada, preluată și de lăutarii bruneți în diverse ocazii și chiar și pe la bâlciuri... Și cum te-ai dus, tu Vasilica, Vasilicăăăă, of și iar of, bărbățelul mamii, feciorașul cu fetișoara că spumă laptelui, cu ochii că mura, of și iar of, unde te duseși și ne lașași cu pungă goală, goluța. Vasilică-al tații, Vasilică-al mamii... s.m.d. * N-a fost să fie. N-a fost, și gata. Istoria noastră sinceră, desi
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
o oglindă, având o temere justificată că n-o să mă mai recunosc, glumi el amar. Intenționez să parchez mașina și să ies din cursă lent, așa pe nesimțite, ca să nu-mi ridic în cap toate mărimile. Bună cafeaua!? Bună! Face fetișoara asta o cafea!... spuse directorul pentru a colora atmosfera și râzând privi spre ușa prin care intrase și ieșise acel zâmbet tineresc. Într-adevăr cafeaua avea o savoare deosebită. Teo încercă să relege discuția, care nu se cerea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de București. Tocmai așezam bagajele În portbagaj, când am zărit-o pe aleea cu trandafiri și pe domnișoara I. care Îmi făcea cu mâna de bun rămas. Pe drum, m-am tot gândit ce-o să se aleagă de viitorul aceste fetișoare. Oare alegerile pe care le facem În viață sunt totdeauna cele mai bune? Nu putem ști, necunoscând și cealaltă variantă. Cu certitudine, nu Inteligența supremă este cea care aduce supliciu În viața noastră. Nu s-au inventat cuvinte și expresii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la Nina, nu i se împotrivise niciodată și într-o zi, fără nici un semnal de alarmă, i se tăiase accesul în casa profesorilor. Și fetișoara asta, gândi, parcă ce minune mare de capul ei, o biată funcționară, nu-i în stare să altoiască trei vorbe, tocmai ei m-am gândit să-i spun de profesor? Alexe probabil că anume alege asemenea oameni, îndobitociți, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcut surprinsă și sinceră. Da, e bine, e foarte bine, îi spuse fata și nu găsi în tonul ei nici urmă de complezență, îi privi brațul gol, subțirel, parcă neatins de soare. Părea atât de ambițioasă! Uite, își zise, o fetișoară care se luptă de una singură, luptă cu ea, cu ea sau cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până aici. Apoi, fără voie gândul o purtă din nou la Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de inhibiție de îndată ce auzea cuvântul examen. Ea, Sidonia, se știa capabilă s-o facă să depășească șocul, era atât de simplu de manevrat fetișoara asta, cu toate împotrivirile ei mute, pur și simplu în momentul în care reușeai s-o urnești, s-o canalizezi către o direcție anume, aveai satisfacții. Hotărî că tinerii puteau rămâne în apartamentul Carminei, apartament din care nu-i revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
astăzi. Ovidiu era totuși un copil bine educat. Își imagină că și de la alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și părea a fi împăcat, decis să răzbată către acel țel îndepărtat, foarte atrăgător pentru el. Gândea că, desigur, merita să facă toate acele eforturi. Uimită de schimbarea survenită, Sidonia era în al nouălea cer. Ce i-o fi făcut fetișoara asta, nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se apucă imediat să mănânce. Petrecu arătătorul subțirel, cu o mișcare delicată, de-a lungul spinării peștelui, îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce nu vrei. Să se explice criza cititului prin mediocritatea celor mai multe apariții? Nu. Totdeauna s-au tipărit și "cărți trecătoare". Nu asta-i buba. Buba e că se cultivă ignoranța. Chiar pe Tele Next, la o emisiune de divertisment, o fetișoară era exasperată de ideea de-a citi ceva: "Vai, da' cine se mai duce la bibliotecă?" Ea avea altă menire: să prezinte "destinuri" de vedete. Din păcate, liberalismul, alternativa aplicate în școală duc la generația PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ataca Romeo. De cînd ai plecat mata... Uită-te, și țîțîșoarele ce-au mai crescut... Fata roșea, se lăsa pipăită și chiar accepta să fie controlată și mai în detaliu. Îndrăzneț cum devenise, Romeo era în al nouălea cer că fetișoarele satului sînt fără apărare în fața lui. Într-o zi, vine Tina, verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși. Nu mă iei cu mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus la discreditarea ulterioară a acestei maniere de a-și apropria erosul, în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
vrăjite. Se făcea că ajunsese până la urmă la Polovragi tocmai într-o duminică. Intrase în curtea bisericii și după slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei fetișoare mărunțele, cu privirile încețoșate de lacrimile presimțirilor. Emisarul scoase de la piept năframele aduse, îndreptându-le către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Sau măcar un curcubeu De la vest spre noi mereu... Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare, Cânt de păsărele Sus, pe rămurele ! Iarba verde crește, Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi, Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sari tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm, Flori să adunăm, Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Referință Bibliografică: Eu nu pot trăi fără tine / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Cabestany n-a apucat să vadă ce făceau moștenitorii lui cu rodul unei vieți Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților, cu un Cohíba În gură și cu o fetișoară de douăzeci și cinci de ani pe genunchi. Fiul lui era plămădit din alt aluat. Arogant cum numai imbecilii pot fi. Prima lui mare idee a fost să Încerce să vîndă stocul de cărți al catalogului editurii, moștenirea tatălui său, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că era mișto cînd era tînără, adevăru-i, comentă Molins. Anii i-au lățit fundul, și sigur că nici eu nu mai sînt ce-am fost odată. Așa cum mă vedeți, eu, la anii dumneavoastră, eram un Adonis. În genunchi se puneau fetișoarele ca să le fac o favoare, dacă nu un copil. Secolul XX e-un rahat. În sfîrșit, cu ce vă putem ajuta, tinere domn? I-am turnat o poveste mai mult sau mai puțin plauzibilă despre o presupusă legătură Îndepărtată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nici popă tocând, Numa’ vârf de munte, Vârf de munte-nalt. Noi că am văzut, Doi vulturii surii (sic!), Din aripi bătând, Din ciocuri mușcând. Noi ne-am sfătuit Cum să ne-afirăm, Ca să le furăm, Câte-o penișoară, Dăm la fetișoare, Puie-n cosișoare, Sara-n șezătoare, Rar la zâle mari, În zâua de Crăciun, Cea de Bobotează, Cân’ popa botează. A doua zi de Crăciun (26 decembrie), cu darurile și cu banii strânși din colindat, băieții organizează seara petrecerea colindătorilor
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
Acasa > Impact > Istorisire > NAȘTEREA LUI DRAGOBETE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
visează la o stea.Leonid IACOB... XIII. NAȘTEREA LUI DRAGOBETE, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau.Măre, zice-se, c-atuncese ivi mândru voinicnalt, frumos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ei, atamanul pescarilor locului, să vină s-o recupereze. Auzind, copila s-a refugiat în desișul de sălcii, iar când cercetașii părintelui au năvălit asupra adăpostului, o rețea de egrete s-a înălțat spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Sus pe cerul plumburiu La un soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
asaimo? A lor nebună pizmuire? Lengo dilo nadehimo? A lor deșarta strălucire? Lengo strafinimos nango? Zamfira Dar acolo sunt curți frumoase, Tale othe și shukar baria Petrecere în adunări, Gulimos kidimatende, Sunt multe lucruri arătoase; Și but bukia shukarore; Și fetișoare de boieri. Thai raiorengă muiore. Alecu Cu mulțumire cumpărată Naisarimasa kindine Petrecerile nu sunt bune, Le pachiva na-i lashe, Unde nu-i dragostea cea dreapta, Kai o piarimo orta na și Și Veselia-i mâhniciune. Vi o loshimos și
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
s-o întreb. Vă descurcați voi. O să vedeți la nuntă că-i fata cea mai frumoasă. Bunica zâmbește pe sub mustăți cum se spune, știa ea ce știa despre dragul său de nepot, care mai mereu era îndrăgostit de câte o fetișoară, ce-i cădea instantaneu cu tronc, dar pe care o uita la fel de repede a doua zi. Ajunși la nuntă, bătrâna face ceva cercetări să descopere cu cine a dansat nepotul ei în timpul horei din poiană și află cam cine ar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
și să poată fi citite și de niște umili și demodați neștiutori asemeni mie. Iată ce a ieșit: O bătrână într-o gară, adică O old uman într-o gară O old uman într-o gară / Și esc pe o fetișoara: “Litlî gărl, ai esc ceva: / Uer is da Târgoviștea, Litlî gărl, fetița mea? Bicoz ai em de la țară / End sunt veri bolnăvioara. Ai don’ț nou ce-o fi pățit / Mai boul de n-a venit.” Priti gărl s-a
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]