120 matches
-
în toiul derutei anglo-saxonc. Îi vor trebui trei ani lui Wilhelm pentru ca, după încoronarea sa la Westminster în liua de Crăciun a anului 1066, să devină cu adevărat stăpîn al Angliei, instalîndu-și aici puternic autoritatea. Cuceritorul implantează în insulă o feudalitate de import, care nu distruge însă complet vechile tradiții locale. Cavalerii săi normanzi nu s-au instalat de îndată pe fiefuri, ca în Normandia, ci s-au grupat în castele, în comunități războinice, făcînd un apel substanțial la miliția oamenilor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Restaurarea Imperiului de Apus..........................................81 Guvernarea și administrarea Imperiului..............................84 Imperiul împărțit.................................................................87 Noile invazii........................................................................89 Dislocarea Imperiului..........................................................93 Economia și societatea în epoca carolingiană.....................97 O înfrumusețare culturală................................................. 101 Capitolul 4 Europa feudală (secolele X-XII).................... 107 Nașterea și avîntul feudalității......................................... 108 Seniori și seniorii............................................................. 113 Condiția țăranului............................................................ 117 Biserica în societatea feudală.......................................... 120 Împăratul împotriva Papei............................................... 128 Monarhia feudală în Franța și Anglia.............................. 139 Capitolul 5 Avîntul și expansiunea Occidentului (secolele XI-XII).............................................................. 147 Creșterea demografică și defrișările................................. 148 Avîntul marelui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
reprezintă un fenomen mult timp necunoscut de țările francofone. Atîta timp cît a rămas la stadiul precapitalist, acesta nu a afectat decît Scandinavia, Elveția și Europa Central-Răsăriteană. El a apărut ca un caz special în țările care n-au cunoscut feudalitatea Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Elveția protestantă grație unei țărănimi libere sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
MRP-ul a dus, după război, o politică destul de apropiată de opțiunile socialiste. Liniile de acțiune pentru Eliberare reluau, în 1944, principalele orientări ale Programului Consiliului Național al Rezistenței prezidat de Georges Bidault care, pe plan economic, prevedea "eliminarea marilor feudalități economice și financiare din conducerea economiei", planificarea, naționalizările, participarea muncitorilor la conducerea economiei. Acestea au fost incluse în Manifestul adoptat la primul Congres al partidului în noiembrie 1944; era timpul "revoluției prin lege", preconizată într-un guvern format din socialiști
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regi „buni”, Carol I și Ferdinand, care nu numai că au făcut corp comun cu cele două mici țărișoare pe care le-au găsit În starea lor „firească” de provincii europene Îndepărtate, măcinate Între fracțiunile boierești și resturi grave de feudalitate fizică și mentală, dar care, e cazul lui Ferdinand, ironizat de P. Dumitriu!, ascultând de sfatul Înțelept al bătrânului Brătianu, s-a aliat cu dușmanii poporului din care venea, a fost șters din clasoarele familiei Hohenzollern, Însă a pregătit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
T. Popovici În aula comitetlui central, a avut un răsunet de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!” Iată, printre altele, ce ecou putea trezi apariția unui roman bun sub dictatură, dar, repet, o dictatură primitivă, de tipul feudalității târzii, cum a fost ea istalată În România de cei doi dictatori - Dej și Ceaușescu! Romanul meu, Într-un tiraj de treizeci de mii de exemplare, nu s-a vândut, ci, cel mai adesea, s-a furat sau a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
familiei și cel al comunității În care te-ai născut; comunitate care În Antichitate se concentra În jurul acelor polys-uri grecești sau mega-orașe babiloneice sau egiptene și care, de vreo jumătate de mileniu, poate și mai puțin, poartă numele de națiuni. Feudalitatea, lunga și pitoreasca, faimoasa perioadă a istoriei numită feudalitate - ne gândim mai ales la cea europeană, În sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile curente culturale, moment al reintegrării valorilor antichității, Renașterea -, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
născut; comunitate care În Antichitate se concentra În jurul acelor polys-uri grecești sau mega-orașe babiloneice sau egiptene și care, de vreo jumătate de mileniu, poate și mai puțin, poartă numele de națiuni. Feudalitatea, lunga și pitoreasca, faimoasa perioadă a istoriei numită feudalitate - ne gândim mai ales la cea europeană, În sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile curente culturale, moment al reintegrării valorilor antichității, Renașterea -, s-a ocupat mai ales de destinul familiei, al marilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și, cum o afirmă Spengler, În sclavagism, În formele sale „decadente”, care au durat totuși câteva secole, am putut observa forme ale burgheziei (viitoare!Ă și chiar și forme de organizare de tip capitalist primitiv, iar În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de diferite, de antagonice! - s-au putut remarca elemente net sclavagiste, „retrograde”, dar și forme ale „viitorului”, de tipul unei societăți industriale de vârf. Și, dacă speculația spengleriană are un cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
propriului caracter. Este, bineînțeles, disputa eternă Între „evoluție” și „revoluție”, iar timpurile moderne, odată, mai ales, cu cele două mari revoluții, cea engleză și cea franceză, care au semnificat sfârșitul unei perioade glorioase de aproape o mie de ani, numită feudalitate, nu mai pot vota la modul absolut doar pentru acele transformări sociale lente, numite „evoluție”. Tinerii, mulți, mulți tineri vor „vota” Întotdeauna și uneori aproape orbește, instinctiv, pentru schimbarea brutală, În forță, de-o spectaculoasă și dramatică mișcare, deoarece „ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Alba Iulia». Ultimul document în care-i regăsim la fel trecuți, este din 1355. Dela încheierea cuceririi teritoriilor intercarpatice de către regalitatea maghiară, situația feudalilor români de pe diferite trepte se înrăutățește progresiv. O minoritate se catolicizează și intră în rândurile feudalității maghiare, alții - cei mai mulți - decad chiar până la nivelul țărănimii dependente, devenind iobagi. Din a doua jumătate a secolului XIV-lea și în deosebi după 1400, adunările nobiliare se transformă în congregații ale stărilor privilegiate din Transilvania, preludiu la «Unio trium nationum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acesta de glorios, de prestigios Încă, de „susținut” În școală și În anumite cercuri „nostalgice”. În cazul subsemnatului, „recunosc”, firea mi-este aplecată spre „alte epoci” - nu În măsura În care fericitul Eminescu visa la „o mie patru sute!” -, dar, oricum, spre o anume feudalitate, În care accentul și valorile nu descoperiseră Încă „banul” și se sprijineau pe gloria și prestigiul unei Familii sau pe Onoare, pe sânge. Impregnat cum am fost - și sunt! - de „boala și simptomele” a ceea ce s-a numit romantism - În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ordin, reală, amplă, impresionantă chiar (vezi cazul Poloniei!Ă. Libertatea, marea, tiranica zeitate a modernității, „descoperită” de cele două revoluții - franceză și americană -, libertatea socială care a „inventat” și termenul de „tiranie”, ce a Înlocuit nu puține concepte sfinte ale feudalității, ale Evului Mediu. Fidelitatea vasalului, de exemplu, substantivul Însuși de „vasal” a devenit iute negativ, și-a lărgit chiar și categoria gramaticală - poate fi și adjectiv. Iar „binele” și „răul” au Încetat să mai „servească” (fosta!Ă stăpânire - aristocrația (ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar nu sub cnutul securității bolșevice! -, exilul românesc, care, după cum vedem, acoperă vreun secol și jumătate de frământări și peregrinări, școală a spiritelor la marile universități și cetăți ale Vestului, cele care au avut norocul istoric de a trăi o feudalitate structurată și de a crea acel uriaș val al omenirii care s-a numit Renaștere, ieșirea din pâclele medievalității, dar și descoperirea miraculoasă a antichității; În fapt, o reîntregire, o unificare a efortului creator și spiritual al continentului pe Întinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei! Sau cele două mari, esențiale structuri istorice ale umanității și ale Europei sunt Încă prea „prezente”, prea „magnetice”, prea „exemplare” ca să nu-și lase scoriile În urmași: sclavagismul - „epoca Greciei geniale și a imperiului roman, cuceritor și constructor! - și feudalitatea, „locul” familiilor de sânge și al Onoarei. Da, nu puțini dintre emigranții țărilor din Est, „fugiți” În Vestul Europei după primele adaptări și recunoașteri civice formale, s-au izbit ca de un zid de acele bariere pe care societățile evoluate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așa cum au făcut un Heliade sau un Eminescu, un Goga sau Nichita Stănescu, valorile noastre, care nu vor fi altele și nu vor fi antagonice Europei; acea Europă care ne-a fost model, ieșită din contradicțiile și utopiile Renașterii, ale feudalității mândre europene, regat al familiilor și al onoarei, cuib al ideii, Îndrăznețe atunci, de Națiune! - valorile care ne-au modelat și care, chiar și În somnul veacurilor trecute când puține și disparate semne ne anunțau viitorul nostru unic și aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
militară sau „ideologică” -, dorește puterea totală pentru cine știe ce „planuri grandioase și umanitare”, ins ce plănuia, în ciuda regulilor oarecum rigide pe care Moscova sovietică le instaurase pentru acoliții ei, șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sa il ridice în lumina apare o labă păroasa, lipsită de îndemânare. Iată-l pe Ion Vitner celebrând rondelurile lui Cicerone Theodorescu: Ideea de la care au pornit rondelurile mi se pare excelentă. Creatorul lor ia o formă poetica fixă, specifică feudalității (...) și toarnă în tiparul ei ritmic spiritualitatea socialistă. Dintr-o pornire de umanism socialist, poetul a luat condeiul �nu o spadă�. El este îndreptat nu împotriva �dușmanilor amari�, ci a Oblomovilor, a celor rămași în coadă, a purtătorilor tuturor rămășițelor
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
Duby își încheie demonstrația invocînd momentul 1789. Sală Jeu de Paume, în care trei mîini s-au ridicat pentru jurămînt, toate trei provenind, însă, din acea a treia stare. Nu plebeii, nu țăranii, ci burghezii care se străduiau să distrugă feudalitatea. Duby nu e foarte explicit și nici nu intră în amănunte legate de Revoluția franceză (care cu greu și-ar găsi locul într-o carte dedicată imaginarului medieval), dar impresia mea este că el sugerează că dincolo de acest principiu al
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
de la Don Quijote pe care le-ai luat de la cabina de proiecție. Film din acela de celuloid care arde Într-o clipită. Și scoate fum. La fel ca și coada de la periuța de dinți. Așa numitele cruciade puse la cale de feudalitatea apuseană În cârdășie cu biserica catolică Între anii 1006-1270 se bucură În ultimul timp de o atenție deosebită din partea istoriografiei occidentale. Acest lucru nu se datorește interesului științific față de istoria religiei creștine și musulmane, ci este o Încercare neputincioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
servitoarele altor popoare în numele economiei de piață. În acest condiții nici nu-mi mai este rușine că sunt român, îmi este rușine că sunt om, altfel spus un membru al acestei specii care a inventat acest tip de economie, de feudalitate târzie. În mod ciudat, m-am simțit mai puțin "jenat" că sunt român ori de câte ori am călătorit în Japonia sau în Statele Unite. Cum în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România, și nici cerșetorii de origine română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu va fi niciodată o aristocrație ce dispune nelimitat de privilegii. Și totuși, În ciuda aparentei ameliorări a ordinii sociale datorată mișcării din 1789, inegalitatea averilor ca abuz necesar s-a regenerat În forme noi. Nu avem, oare, astăzi, În locul unei feudalități rizibile și decăzute, acea triplă aristocrație a banului, a puterii și a talentului, care, oricât de legitimă ar fi, continuă să reprezinte pentru masă o povară imensă, impunându-i patriciatul băncii, ministeriatul și balistica jurnalelor și a discursurilor de la tribună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]