16 matches
-
mare al ei este îndreptat oblic în jos și medial, formând cu axul orizontal un unghi de 45°, numit unghiul de rotație. Fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar, situată pe fața inferioară a capului talusului, este triunghiulară și corespunde cu fibrocartilajul triunghiular de pe fața superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar. Fața articulară calcaneană anterioară a talusului este plană și aproape patrulateră sau ovală. Ea corespunde cu fața articulară talară anterioară a calcaneului. Fața articulară calcaneană mijlocie a talusului este ovalară și ușor
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
talusului. Aceste două fețișoare articulare de pe calcaneu sunt alungite, concave antero-posterior și adesea unite între ele; ele prezintă un ax mare îndreptat oblic înainte, lateral și în jos. "Fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar" este triunghiulară și acoperită cu fibrocartilaj, ea corespunde cu fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar de pe fața inferioară a capului talusului. Capsula articulară se inseră pe marginea suprafețelor articulare cu excepția părții superioare și mediale, unde ea se îndepărtează puțin de această margine. Este formată dintr-un
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
bine dezvoltat, fiind unul dintre cele mai importante ligamente ale piciorului. El se întinde de la marginea anterioară a "Sustentaculum tali" la față plantară a navicularului până la tuberozitatea acestuia. Are o formă trapezoidală. Pe fața lui superioară (dorsală) se dezvoltă un fibrocartilaj triunghiular denumit navicular (sau fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar), pe care se sprijină capul talusului; acest fibrocartilaj apare datorită frecării ligamentului cu capul talusului. Greutatea corpului este astfel transmisă ligamentului și prin el bolții plantare. Ligamentului calcaneonavicular plantar
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
tali" la față plantară a navicularului până la tuberozitatea acestuia. Are o formă trapezoidală. Pe fața lui superioară (dorsală) se dezvoltă un fibrocartilaj triunghiular denumit navicular (sau fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar), pe care se sprijină capul talusului; acest fibrocartilaj apare datorită frecării ligamentului cu capul talusului. Greutatea corpului este astfel transmisă ligamentului și prin el bolții plantare. Ligamentului calcaneonavicular plantar susține arcul longitudinal medial din bolta plantară a piciorului. Prin relaxarea acestui ligament capul talusului coboară, iar bolta plantară
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
ligamente sau fascicule ligamentare ale articulațiilor talocrurală, subtalară și talocalcaneonaviculară; tendoanele mușchilor trec pe lângă el, spre a se insera pe diferitele oase ale piciorului. Ligamentul calcaneonavicular plantar nu se inseră pe talus, însă are pe fața lui superioară (dorsală) un fibrocartilaj triunghiular denumit navicular (sau fața articulară superioară a ligamentului calcaneonavicular plantar), pe care se sprijină capul talusului. Talusul este inervat de ramurile nervilor fibular profund ("Nervus fibularis profundus"), tibial ("Nervus tibialis"), safen ("Nervus saphenus") și sural ("Nervus suralis"). Vascularizația talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
se unesc două sau mai multe oase vecine. Pornind de la modul în care se realizează unirea dintre oase, articulațiile se clasifică în: articulații fibroase, în care unirea se realizează prin țesutul conjunctiv; articulații cartilaginoase, în care unirea se face prin fibrocartilaj; articulații sinoviale - unirea se face prin capsulă, existând o capsulă între suprafețele articulare, fapt ce permite mișcări ample. Forma capetelor osoase articulare determină tipul de mișcare posibilă în respectiva articulație. Din acest punct de vedere, întâlnim: a) articulații plane (artrodii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
condiții variabile vor permite transferul lor de la terapie la activități zilnice. CARTILAJ (< fr. cartilage, cf. lat. cartilago) - Țesut conjuctiv semiopac, tansparent, elastic și rezistent; se comportă foarte bine la presiune. Există trei tipuri de cartilaj: cartilaj elastic, cartilaj hialin și fibrocartilaj (Martin, 2005). CATALEPSIE (< fr. catalepsie, cf. lat. catalepsis, gr. katalambanein - a suspenda, kata - în jos, lepsis - fixare; engl. catalepsy) - Pierderea temporară a sensibilității inițiativei psihomotoare; stare patologică manifestată prin pierderea momentană a contracției musculare voluntare și prin încetarea unor funcții
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
osul. Funcție de gradul de încărcare mecanică a articulației, grosimea cartilajului este variabilă, aceasta putând fi între 1 și 7 [mm], astfel încât se poate realiza rolul de amortizor al cartilajului. Un alt tip de țesut cartilaginos este cel fibros, denumit și fibrocartilaj, cu un rol important în dispersia tensiunilor mecanice la nivelul zonelor în care este prezent. Acest țesut se găsește în zonele de inserție a tendoanelor și ligamentelor pe oase, la nivelul meniscurilor genunchiului, în zona condrală (de legătură coaste-stern), în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
în urma unor traumatisme are loc pierderea parțială a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La această cateaorie de articulații leaătura dintre oase se realizează prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj. Articulațiile prezintă o schiță de cavitate articulară între oase; mobilitatea în articulație este limitată. Tipuri de articulații cartilaainoase: 1. Simfizele (symphises) sunt articulații care prezintă un fibrocartilaj intraarticular compact (2, 4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cateaorie de articulații leaătura dintre oase se realizează prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj. Articulațiile prezintă o schiță de cavitate articulară între oase; mobilitatea în articulație este limitată. Tipuri de articulații cartilaainoase: 1. Simfizele (symphises) sunt articulații care prezintă un fibrocartilaj intraarticular compact (2, 4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sinovial este boaat în mucină; el are rol de lubrefiere și de nutriție. Vâscozitatea sa crește la temperaturi joase ceea ce explică efectele nefavorabile ale friaului asupra aradului de mobilitate articulară. Formațiunile care asiaură congruenta suprafețelor articulare Cadrul articular (labrul articular, fibrocartilajul de mărire) are rolul de a mări cavitatea articulară pentru realizarea unei mai bune conaruențe. Se întâlnește în locurile unde există diferențe între suprafețele osoase ex. articulația umărului, șoldului. Fibrocartilaje intraarticulare: - Discul (discus articularis) este un element anatomic fibrocartilaainos, circular
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Formațiunile care asiaură congruenta suprafețelor articulare Cadrul articular (labrul articular, fibrocartilajul de mărire) are rolul de a mări cavitatea articulară pentru realizarea unei mai bune conaruențe. Se întâlnește în locurile unde există diferențe între suprafețele osoase ex. articulația umărului, șoldului. Fibrocartilaje intraarticulare: - Discul (discus articularis) este un element anatomic fibrocartilaainos, circular și care ocupă toată suprafața articulară împărțind cavitatea articulară în două zone distincte ex. articulația temporo-mandibulară. - Meniscul (meniscus articulas) este un fibrocartilaj în formă de semilună care aderă de suprafața
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
diferențe între suprafețele osoase ex. articulația umărului, șoldului. Fibrocartilaje intraarticulare: - Discul (discus articularis) este un element anatomic fibrocartilaainos, circular și care ocupă toată suprafața articulară împărțind cavitatea articulară în două zone distincte ex. articulația temporo-mandibulară. - Meniscul (meniscus articulas) este un fibrocartilaj în formă de semilună care aderă de suprafața osoasă cea mai mobilă și o însoțește în toate mișcările ex: articulația aenunchiului. Mijloacele de unire ale unei articulații Capsula articulara (capsula articularis) Circumferința capsulei articulare se inseră în funcție de necesitățile de mișcare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ligamentele metacarpiene: interosoase, dorsale, palmare. ARTICULAȚIILE DEGETELOR (articulations diaitirum manus) 1. Articulațiile metacarpo-falangiene Suprafețele articulare sunt reprezentate de capul metacarpienelor și de baza falangelor. Fața carpiană depășește pe cea falangană, astfel că pe circumferința acesteia din urmă se inseră un fibrocartilaj denumit ligamentul palmar care are rolul de a mări suprafața concavă a bazei falangei. Capsulele articulare sunt laxe și întărite de liaamente: - colaterale câte 2 pentru fiecare deaet, inserate pe fețele colaterale ale capetelor carpienelor și pe baza falanaelor proximale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Ca mijloace de unire se descriu liaamenteleFiaura 65: - sacro-iliace ventrale (lia. sacroiliaca ventralia) ce pornesc de pe fața ventrală a sacrului la partea posterioară a fosei iliace și a liniei arcuate; - sacro-iliace interosoase
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de cartilajul hialin; - cavitatea acetabulară din osul coxal are o zonă situată în fundul cavității nearticulară care servește pentru inserția liaamentului capului femurului și o suprafață semilunară necesară articulării cu capul femural. în jurul marainii cavității acetabulare se aăsește labrul acetabular - un fibrocartilaj inelar care are drept scop mărirea acestei cavități pentru creearea unei adâncimi pentru capul femural. Capsula articulară are o întindere mare, inserția realizându-se la distanță: - înainte, la limita laterală a colului, pe linia intertrohanteriană; - înapoi, pe fața posterioară a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]