22 matches
-
pom. azi sunt cel care vreau să fiu dintotdeauna. de numele meu nu mă tem mă tem atunci când sunt strigat cu numele meu. de numele meu nu mă tem mă tem de numele tău. Asemănarea dintre viața reală și viața ficționară este aceea că personajul asimilat de tine are altă viață trăită de altcineva care este viața ta. să te vezi în aceleași ipostaze . nici chiar imaginația să nu te schimbe. în poveștile de dragoste să vrei să fii albă ca
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1460692919.html [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
era exercitat de activiști care învățaseră să te înghețe cu autoritatea tovărășească împreună cu unii mai sfătoși ce se pretindeau scriitori ai clasei muncitoare, care ne spuneau nouă povești din ilegalitate, iar apoi au început să le scrie spre a se ficționa o activitate subversivă și prosovietică ce nu existase decât prin agenți provocatori trimiși direct, dar care, pe urmă, tot circulându-și poveștile prin propagandă forțată, a fost preluată și consfințită în paginile de istorie propriu zisă, a cărei transformare începuse
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358153393.html [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
Este o opinie sau "doxa", care nouă ni se pare a fi veritabilă. Cineva poate să nu fie de acord întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus) Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
exercițiul depersonalizării. Când cel care eram avea slăbiciuni, îl abandonam și mă ascundeam sub identitatea unor personaje, culese din literatură sau inventate de mine, aparținând, evident, tipologiei eroice și învingătoare. Căutând astfel de personaje, în al căror rol să mă ficționez, am descoperit câtă moarte există și în literatură. În noaptea aceea, n-a fost nevoie să fac exercițiul depersonalizării, pentru că s-a petrecut o scenă uluitoare, care m-a scos rapid din magma antisentimentelor. O voi descrie la momentul potrivit
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
are plural. Scriind despre La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a schimbat nimic în decursul timpului și nu se întrevăd speranțe, dacă avem tăria să privim realitatea cu toată răspunderea: moartea nu a cedat o iotă din poziția sa privilegiată, păstrîndu-se nedesmințită în nedesvăluite enigme. Omului îi rămîne libertatea să ficționeze într-un fel sau în altul; este o libertate necesară și morală, deși limitată, constrînsă. Atîta vreme cît păstorul alege calea destinală, cea mai grea, cum s-a văzut, transferînd întreaga problematică a morții dintr-o acțiune imediată, efemeră și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În mitologiile vechi, regii (adesea fii de zei), șefii de trib, de gintă, de familie erau direct interesați de creșterea recoltelor, de normalizarea fiecărei categorii de oameni și de animale, pentru că ele se aflau chiar sub tutela divinităților inspiratoare. Oamenii ficționau cu scopuri practice. Citim într-un text literar rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mihail Sebastian". Adevăr grăiește titlul: cartea-i fără... Sebastian. Din câteva pricini, între care de departe străluce o dilematică întrebare: ce, cât și cum se poate naviga alături de realul fixat într-un jurnal, în numele postmodernismului a-toate-justificator? Sigur că se poate ficționa și pe marginea Mersului trenurilor, dar cui prodest? Autorul declară cu seninătate că nu a respectat cronologia evenimentelor, a inventat sumedenie de situații inexistente în Jurnal, a deformat sensul altora, într-un cuvânt, "textul meu e-o ficțiune și personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a cere canalelor noastre investigații aprofundate în loc de dovezi anecdotice și "nesemnificative", perspective și coerențe de ansamblu în locul acestor voyeurisme și pointillisme "exasperante". Și dacă televiziunea ar fi apărut pentru entertainment și ar fi adecvată scopului său? Ea omogenizează diversitatea și ficționează realul. Mașină de suspiciuni și utopie, mașină de serializat, simplificat, indiferențiat, a cărei funcție legitimă este de a plăcea, și nu de a instrui. Ea nu propune o secvență de semne, ci un flux de imagini fără sintaxă, o grilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se reunește și decide să abando neze Iranul, evadînd prin Turcia (de-a lungul unei călătorii extrem de riscante) interacțiunea dintre cele două "protago niste" reale ale cărții ("istoria mică" și "istoria mare") capătă o tensiune dramatică absolută. În epilog, Sofer ("ficționa lizată" în personajul Shirin) mărturisește: "La 12 septembrie 1982, părinții mei, sora mea și cu mine ne-am trezit în zori și ne-am îmbrăcat ca de obicei, iar apoi ne-am luat bagajele. Urma să plecăm din casa noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
textelor și prilej al autocenzurii. Eugen Simion punctează că "intervine, în acest caz, un alt punct de vedere asupra micii istorii: nu putem spune că discursul se obiectivizează, dar, în mod sigur, putem spune că discursul intim continuă să se ficționeze prin aceste reluări succesive. Autolectura înseamnă, în acest caz, o autoficționare"370. Monica Lovinescu elimină paginile pe care le găsește mult prea romanțioase și, în același timp, corectează și completează anumite pagini din jurnal, la o distanță apreciabilă de timp
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Mă refer la autorul de ficțiune; însă și atunci cînd "minte" el o face în numele unui adevăr la care nu există altă cale de acces. Iar Grass face parte din acea categorie de scriitori, nu prea numeroasă, ai cărei reprezentanți ficționează în numele unei viziuni personale, nu din nacela unei ideologii. Scriitorul cu o viziune personală se poate despărți de o anumită ideologie politică, fără ca asta să-i fractureze opera. Cîntărețul ideologic, ilustratorul literar cînd se despart de ideologia pe care au
Fostul candidat extern by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17563_a_18888]
-
unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot împreuna și altfel. Și montate altfel
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot împreuna și altfel. Și montate altfel dau
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
eficiente, multe lucruri se repetă, declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
Tănase ne propune să citim pînă și dosarele ca pe niște ficțiuni, cînd la noi încă se citesc jurnale "artistice" pe post de dosare: "în ciuda aparenței lor de autenticitate, dosarele trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își caută transpirați numele și simt nevoia să se justifice dacă se găsesc "citați") pot irita
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
e excelentă, ca și a lui Tachi Mătiescu "necapabil de a se împotrivi la cea întîi ochire a unei femei ceva frumușele". Recitite azi, încerci, poate, un sentiment de regret că autorul n-a perseverat într-un tip de scriere ficționară în care dovedea înzestrare. Dl Teodor Vârgolici, cunoscutul istoric literar, a alcătuit o bună ediție din secțiunea literară a operei lui Kogălniceanu, la care a adăugat, cum era și firesc, vestitele programe literare și nu mai puțin celebrele discursuri comentate
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează oamenii închipuiți de mine. Cred în minciuna unei vieți imaginate de mine. Cu cât mint mai mult, cu atât sunt, simt, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai mult decît o amintire. Poetic spus, amintirea unei închipuiri. Puteam să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în clinchete subțiri Și caprele de munte nervoase prin poene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este planul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
politică comportă multiple relații de dinamică. Istoria scrisă și realitatea, în ciuda distanței dintre trăire și scriere, nu sunt paralele, ci se intersectează și se transformă reciproc. Ficțiunea scrisului istoric nu este incompatibilă cu adevărul istoric, iar Foucault considera că "se ficționează istoria pornind de la o realitate politică ce o face adevărată, se ficționează o politică, ce nu există încă, pornind de la un adevăr istoric"209. Pe temeiul unor politici fictive și mitizante se pot institui noi realități, la fel cum o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dintre trăire și scriere, nu sunt paralele, ci se intersectează și se transformă reciproc. Ficțiunea scrisului istoric nu este incompatibilă cu adevărul istoric, iar Foucault considera că "se ficționează istoria pornind de la o realitate politică ce o face adevărată, se ficționează o politică, ce nu există încă, pornind de la un adevăr istoric"209. Pe temeiul unor politici fictive și mitizante se pot institui noi realități, la fel cum o politică se dezvoltă de la o evidență istorică, de la un adevăr al faptelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]