13 matches
-
și, în același timp, există o sete de autentic, de notația pe viu.Prin caracterul lor autentic, de ignorare sau de respectarea minimală a normelor, de experiență nemijlocită, scrisorile, ca jurnalele, sunt foarte căutate și citite.Textul romanesc, fantezist și ficționalist nu prea mai este căutat. Cititorul de azi caută viața adevărată și trăită . Forța analitică a epistolarului se însoțește adesea și cu alte virtuți precum savoarea limbajului, cum îl descoperim la Kogălniceanu, detașarea obiectivă, concurând ficțiunea la Odobescu, capacitatea mimetică
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum_de_al_florin_tenne.html [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
și, în același timp, există o sete de autentic, de notația pe viu.Prin caracterul lor autentic, de ignorare sau de respectarea minimală a normelor, de experiență nemijlocită, scrisorile, ca jurnalele, sunt foarte căutate și citite.Textul romanesc, fantezist și ficționalist nu prea mai este căutat. Cititorul de azi caută viața adevărată și trăită . Forța analitică a epistolarului se însoțește adesea și cu alte virtuți precum savoarea limbajului, cum îl descoperim la Kogălniceanu, detașarea obiectivă, concurând ficțiunea la Odobescu, capacitatea mimetică
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum.html [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
Dediu, Valentina Sandu-Dediu - "Dan Constantinescu - esențe componistice" Publicat: București: Editură Inpress, 1998 Dan Dediu - "Radicalizare și guerrilla. "Teorii, ipoteze și proiecții muzicale", Editura Muzicală, București, 2004 Dan Dediu - "Cei 9 "i" sau cum compunem. Posibil ghid de compoziție după metodă ficționalista", Editura Didactica și Pedagogica, București, 2012 Dan Dediu - "Mecanisme de validare muzicală". "Instanțe, criterii, instrumente", în: Colecția conferințe doctorale, Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2013 Discografie "Ornements" "- Simfonie pentru orchestră de coarde," în The Internațional Week of New Music
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
suntem și care este locul nostru În universul astfel Înțeles? Sunt Întrebări patetice, dar asumarea lor (care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de secol ce marchează o eră nouă a gândirii privind locul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vorbim despre el, sau că țesătura lui este atât de destrămată, Încât nu-l mai recunoaștem sub nici o formă. Propria mea clasificare a epocilor cognitive se Încheie cu o epocă a ficționalizării: ceea ce spun este că trăim Într-o epocă ficționalistă, În care nu mai putem susține că adevărul este cutare lucru, nici că „nu există adevăr”, ci am rămas cu certitudinea că „adevărul se cunoaște ca și cum ar fi adevărat” sau că „trăiesc ca și cum aș cunoaște adevărul”. Cu alte cuvinte, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu mare greutate. Astfel, e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e tocmai ceea ce se opune”, e tocmai ceea ce e contrar și disruptiv. Figura retorică predominantă În epocile textualiste, după cum spun și noii istoriști americani
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comun este o intoleranță față de acceptarea entităților matematice. Cum o discutare a fiecăreia dintre acestea ar depăși cu mult scopul acestei secțiuni, vom lua în discuție doar una dintre ele, și anume viziunea lui Hartry Field. Acesta susține o concepție ficționalistă asupra matematicii, iar strategia sa cuprinde doi pași: în primul rând, urmărește să arate că putem elimina dintr-o teorie fizică orice referință la entitățile matematice, iar în al doilea rând, să explice cum de poate fi folosită matematica în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
-l aibă, cu precizarea că cele care afirmă existența unor entități matematice sunt false, pentru că nu există astfel de entități. Singurul sens în care aceste enunțuri pot fi luate ca adevărate este acela de "adevărat conform unei anumite povești". Astfel, "ficționalistul crede că 2 + 2 = 4 doar în sensul că el sau ea cred că matematica standard spune că 2 + 2 = 4; la fel cum majoritatea dintre noi crede că Oliver Twist a trăit în Londra doar în sensul că noi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
vizualizare artistic-științifică la metode de reteritorializare corporală și identitară, demarează însă o serie de probleme sociale și etice complicate (vezi mai josă, de care artistul australian nu ține cont în discursul său. Ilustrând exemplul optimist al tehnoevoluționismului, dar și imaginația ficționaliștilor cyberpunk, cyborgii stelarcieni, „obiecte” terminale conectate prin electrozi și cabluri la un sistem cibernetic, sunt propulsați într-un laborator al viitorului. Golirea noțiunii existenței de orice sens uman prin constituirea cybersistemelor, funcționale și postevolutive, înseamnă, în cadrul discursului artistului, obținerea nemuririi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă fixează debutul istoriei poporului român cu două secole și jumătate mai recent decât o face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bisericească și civilă; abia în secolul XVIII are loc o "secularizare" lingvistică a termenului, care își extinde înțelesul și asupra altor domenii, inclusiv în cel literar, unde și în prezent a rămas sub semnul lui ca și cum (nu departe de viziunea ficționalistă a lui Hans Vaihinger din Filosofia lui "ca și cum" - Als Ob). Canoanele literare au fost, cum remarcă Virgil Nemoianu, fie vădit metaforice, fie relativizate prin mărci lingvistice ale distanței, aproximării și diminuării. Pentru limpezirea funcției "canoanelor" în postmodernitate este necesară distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă fixează debutul istoriei poporului român cu două secole și jumătate mai recent decât o face
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]