106 matches
-
deosebirea dintre ficțional și nonficțional. Între formele de textualizare prezentate de Paul Cornea și discutate anterior se produc deseori interferențe, ceea ce duce la "o relaxare a diferențelor dintre ficțional și nonficțional"40. Situația de enunțare, așadar, precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea. Problema distincției dintre cele două domenii este foarte complexă și încă neclarificată pe deplin, de aceea vom prezenta doar câteva elemente caracteristice pentru fiecare domeniu, cu trimitere la diverse teorii. Majoritatea au fost exprimate începând cu a doua
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
univers ficțional. Ele sunt contaminate din interior, supuse procesului de "ficționalizare", iar procedeul principal prin care ficțiunea transformă datele reale, chiar atunci când respectă riguros datele geografice și istorice, constă în introducerea unor ființe imaginare personajele. Criteriul ontologic aplicat în caracterizarea ficționalității în raport cu factualitatea are drept punct de plecare distincția făcută de Aristotel, care, luând domeniul istoriei drept exponent al factualității, definește identitatea literaturii în raport cu istoria. Conform unei afirmații foarte cunoscute a filosofului grec, istoricul se deosebește de poet prin faptul că
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reține, de asemenea, utilizarea masivă a dialogurilor, mai ales atunci când acestea aparțin unui moment îndepărtat în timp față de cel al enunțării povestirii. Teoreticienii nu acceptă în unanimitate teoria existenței unor indicii ale ficțiunii. G. Genette recunoaște existența unor indicii de ficționalitate, dar nu la nivel narativ, ci la nivel paratextual, la nivel tematic (de conținut) și la nivel stilistic (discursul indirect liber ca fapt de stil, numele de personaje, anumite incipituri tradiționale). Se observă că, în cadrul teoriilor moderne, ficțiunea nu mai
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
numele de personaje, anumite incipituri tradiționale). Se observă că, în cadrul teoriilor moderne, ficțiunea nu mai este considerată doar o problemă de veridicitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală. "Lista" prezentată până acum poate fi completată cu indiciile de ficționalitate identificate de Michael Riffaterre cu prilejul analizei fenomenului că verosimilul presupune ficționalitate 61. Aceste indicii, care fac diferența între narațiunea ficțională și cea factuală, sunt intruziunile auctoriale și naratoriale, prezența naratorilor multipli, precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ficțiunea nu mai este considerată doar o problemă de veridicitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală. "Lista" prezentată până acum poate fi completată cu indiciile de ficționalitate identificate de Michael Riffaterre cu prilejul analizei fenomenului că verosimilul presupune ficționalitate 61. Aceste indicii, care fac diferența între narațiunea ficțională și cea factuală, sunt intruziunile auctoriale și naratoriale, prezența naratorilor multipli, precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor. În plus, sunt semnalate și alterările secvenței evenimențiale (analepse, prolepse), elementele paratextuale
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
auctoriale și naratoriale, prezența naratorilor multipli, precum și incompatibilitățile dintre vocea narativă și viziunea personajelor. În plus, sunt semnalate și alterările secvenței evenimențiale (analepse, prolepse), elementele paratextuale, tropii și numele emblematice pentru personaje. M. Riffaterre plasează și umorul printre indiciile de ficționalitate, precizând că acesta trădează intruziunea auctorială sau poate fi semn al distanțării naratorului însuși de narațiune. Abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în discuția despre raportul dintre textul literar și realitatea extratextuală începe să fie adus
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un nou raport între adevăr, mărturie și ficțiune, fără să fie vorba despre o nouă formă, pentru că aceste scrieri pot lua formele cunoscute (povestiri, eseuri, texte hibride, poezie, teatru). În afară de organizarea materialului, Carole Dornier reține și alte elemente care conturează ficționalitatea scrierilor literare despre lagăre: modul de selecție a faptelor, viteza narativă în raport cu durata evenimentelor, un anumit stil (sublim, burlesc, ironic etc.), utilizarea focalizării interne (care presupune restrângerea viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mod special cu latura ficțională, înțeleasă mai ales ca parte de creativitate expresivă, nu ca invenție de fapte. Punând în discuție latura reală și latura ficțională prezente în opera lui Soljenițîn, nu ne propunem să trasăm frontiera între factualitate și ficționalitate, pentru că aceste laturi fuzionează într-o manieră unică, ci să le punem în evidență. Spunând că "totul e real" nu spunem suficient. Soljenițîn prezintă personaje și evenimente care, deși sunt ușor de recunoscut prin raportare la real, ele au fost
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
abrevierea pentru "Glavnoe Upravlenie Lagherei" Direcția Generală a Lagărelor)229 și artistică (prin metafora "arhipelag"). Metoda scriitorului se dezvăluie în subtitlul "Încercare de cercetare artistică", cerut ca o explicație de titlul metaforic. Prin acest subtitlu se produce o deschidere spre ficționalitate. Intenția scriitorului este să pună în lumină adevărul istoric, rod al cercetării documentelor, și adevărul experienței lagărului, trăite de el însuși și de cei 227 de colaboratori. Metoda artistică permite efectuarea unei generalizări pe baza unor cazuri particulare. Subtitlul este
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-l organiza. Aici intervine talentul scriitorului. El recurge la operațiile de a "decupa" și de a "monta" materialul preexistent. Informațiile primite sunt supuse unei prelucrări de gradul al doilea, deoarece au fost deja trecute prin filtrul conștiinței martorilor direcți. Așadar, ficționalitatea ține, în primul rând, de nivelul organizării materialului, pentru că lumea lagărului nu este inventată, ci reconstruită. Materialul abundent este împărțit în șapte părți, care formează trei volume. Sunt descrise "insule" ale Arhipelagului și diferite perioade din istoria lui, iar în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
autobiografic, această identificare se face sub aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de identificare a eroului cu autorul, ceea ce înseamnă că textul sugerează confundarea lor, dar distribuie, în mod egal, indicii de ficționalitate 273. În ce privește identitatea naratorului, pactul romanesc presupune că identificarea acestuia cu autorul nu este declarată și nici susținută de text. Chiar atunci când narațiunea se face la persoana a treia, identitatea dintre narator și autor nu este exclusă, după cum observă Philippe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fost făcută de numeroși autori în toate epocile. Problema respectivă devine criteriul central în cartea danezului J-A. Olsen, L'Esprit du roman. Œuvre, fiction et récit, Berne, Peter Lang, 2004. 64 Fictivitatea narațiunii este o componentă foarte importantă a ficționalității, alături de fictivitatea întâmplării, așa cum precizează și G. Genette (vezi G. Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 148). 65 Vezi Carole Dornier, "Toutes les histoires sont-elles des fictions?", în Carole
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ed. cit., p. 8. 256 Ibidem, p. 335. 257 Ibidem, p. 258. 258 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. III, ed. cit., p. 379. 259 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. II, ed. cit., p. 297. 260 Ibidem, p. 70. 261 Printre indiciile de ficționalitate semnalate de M. Riffaterre se afla și umorul, ca marcă specifică sau amprentă a scriitorului. 262 Ph. Hamon, L' Ironie littéraire. Essai sur les formes de l'écriture oblique, Hachette, Paris, 1996, p. 151. 263 Vezi Ibidem, p. 21. 264
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nivelul sursei de informare. Mediul însuși de transmisie nu este neutru, inocent. El „colorează” și „comentează” într-un anumit fel ceea ce arată. Se naște astfel o realitate nouă, fictivă, insul devenind captivul acesteia, uitând sau negând ceea ce este cu adevărat. Ficționalitatea mediatică (etalată la nivelul producțiilor filmice, prin staruri și „modele” de tot felul) îl deconectează pe individ de la o realitate pe care ar trebui s-o cunoască sau s-o amenajeze altfel decât i se sugerează. Inserția omului în lume
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de "Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael o trăiește pe cea a ficționalității ei. Bibliografie Herman Melville. Moby Dick. Traducere de Raluca Conescu. Colecția "Biblioteca Adevărul". București: Adevărul Holding, 2009. O povestire romantică de peste ocean Tipărirea, la Humanitas, în traducerea (mai veche) a lui Petre Solomon, a celebrei nuvele romantice americane Bartleby, the
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care "istoria ficțională", așa-zicînd, devine "personajul" central prin excelență. Doctorow nu abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ele, în eventualitatea izolării mele pe o insulă pustie. Nu cred că pot aduce argumente infailibile în susținerea opțiunii, exceptînd, desigur, "gustul" propriu în materie de lecturi epice. Un lucru ar fi totuși de subliniat: mă deranjează gradul redus de "ficționalitate" cu care operează frecvent scriitorul, interzicînd cititorului o prea mare deta șare de (vizibila) realitate și, în același timp, neschimbînd registrul artistic romanesc într-unul biografic ori memoria listic, pentru a permite literaturii să funcționeze în regim de document. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
căreia valoarea lui Bellow a crescut considerabil în siste mul meu de reprezentări valorice. Mi-am dat seama că el este un scriitor cu priză la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodată că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noștri noțiunea de "receptare" pare a deveni dominantă. De la această premisă pornind, să trecem la problema cu adevărat sensibilă din perspectiva a ceea ce urmărim noi, anume problema literarității, care în concepția aceluiași Paul Cornea ar presupune "două convenții: expresivitatea și ficționalitatea"2. Cât privește literaritatea sau nu a creațiilor autorilor noștri, dacă avem în vedere cea de-a doua convenție despre care Paul Cornea vorbește, anume ficționalitatea, atunci cu siguranță nu literaritatea e caracteristica fundamentală a acestor cărți, știut fiind faptul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
problema literarității, care în concepția aceluiași Paul Cornea ar presupune "două convenții: expresivitatea și ficționalitatea"2. Cât privește literaritatea sau nu a creațiilor autorilor noștri, dacă avem în vedere cea de-a doua convenție despre care Paul Cornea vorbește, anume ficționalitatea, atunci cu siguranță nu literaritatea e caracteristica fundamentală a acestor cărți, știut fiind faptul că majoritatea lucrărilor pe care noi le vom avea în vedere au un caracter memorialistic, autobiografic, de jurnal, fiind situate din acest punct de vedere în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cărțile asupra cărora urmează să ne oprim în analiza noastră, așadar ele îndeplinind din acest punct de vedere condiția literarității. În concluzie am putea spune, alături de Paul Cornea, că: "nu e ușor de tranșat, depinde dacă atribuim prioritate expresivității sau ficționalității"4, precizând însă, încă o dată, că nu acesta e principalul obiectiv al demersului nostru și făcând referire la ceea ce același cercetător numește "regula pragmatică", despre care spune că "operează în deosebi în direcția textelor de frontieră". Privind lucrurile din perspectiva
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și nu sunt eu, adică îi împrumut situații prin care nu a trecut niciodată și care îmi sunt cerute de fluxul scrisului. Îmi cere anumite situații care nu țin de biografia mea, pe care pur și simplu le inventez”. Expresiile ficționalității, ca și modelele pactului autobiografic rezumă un scenariu etic al unui exil care începe „de la 5 ani” „din cauza unui dictator și a ideologiei sale, s-a desăvârșit la 50 de ani, din cauza altui dictator și a unei ideologii aparent opuse
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. Comedie de tip clasic, născută din și desfășurată prin discrepanța dintre aparență și realitate, O noapte furtunoasă face o deosebire tranșantă între două niveluri principale de ficționalitate: una reală și alta iluzorie, iar apoi imaginează un joc combinatoriu între ele. Dar să nu anticipăm prea mult; știm, din alte lecturi sau vizionări, că premiza (premiza) formulată de Jupân Dumitrache, care este reperul cel mai important, stâlpul central
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]