106 matches
-
Francisco Orejas exclude limitarea romanului contemporan la formele experimentaliste; subliniază astfel caracteristica centrală a ficțiunii de astăzi, și anume reîntoarcerea la plăcerea povestirii. Pe de altă parte, Javier Garda consideră primordială tehnica demistificării deliberate, prin care pune la vedere cititorului ficționalitatea lumii narate. Și în acest caz, distinge delimitarea întâlnită frecvent în romanele metaficționale, între textele în care naratorul declară drept reale evenimentele narate („voluntad mimetica"), respectiv inventate („voluntad inventiva"). Pe de altă parte, de vreme ce nu s-a luat în considerare
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
locul/ între contaminare și pedeapsă/ (și mai susținem noi că/ poezia sporește cînd/ boala și moartea șterg/ interdicțiile?)" (pe covorul roșu). Din spaimă, din meditația asupra morții și a resurecției se nasc poemele Corneliei Maria Savu, dar numai sub aripa ficționalității asumate ca destin, într-o falsă ,viață liniștită", căci este dusă ,la adăpostul unei blănițe de șoarece/ (cu gîtul tăiat de lama/ așezată între slănină și cașcaval)" (alonzanfan). Maxima indignare a poetei se manifestă în legătură cu destinul poetului în lume, îndeosebi
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
atât de îndrăgit de Lewis Caroll (formule de tipul "ca și cum", "dacă ne-am spune", "să ne închipuim că" etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
a depus-o pe tărîmul literaturii. Spirit vagant, nativ înzestrat pentru folosirea și mlădierea cuvîntului, Romulus Cojocaru are o anume febricitate a scrisului, un mod de a fi mereu activ și nou, gata să abordeze noi subiecte și teme artistice. Ficționalitatea era la el un mod de a trăi realitatea și a răspunde la provocările ei. A scris enorm, a scris pînă în ultima clipă a cumplitei sale boli, fără a se lăsa doborît, fără să fie împiedicat să viseze, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
la moarte și eliberat. Al O Sutălea, Gheorghe, născut în Ungaria, are o biografie spectaculoasă, marcată de multiple traume, insuccese sau revelații gnoseologice. Prozator erudit, hiperlucid, conștient de beneficiile, convențiile și riscurile epicului, cu înclinație evidentă spre interferențele dintre referențialitate, ficționalitate și livresc, Gheorghe Schwartz e autorul unei cronici ce consemnează o istorie alternativă, într-o epopee în care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
factualitate și autenticitate nu se poate pune semnul echivalenței (jurnalul lui Ion D. Sîrbu nici nu este, altminteri, un "jurnal intim", ci un jurnal-eseu, un jurnal care conține, in vitro, ideile obsesive care au stat la baza scrierilor sale majore). Ficționalitatea romanului contribuie la integrarea materiei eterogene din jurnal într-o substanță epică omogenă și compactă, conferind astfel validitate și obiectivând viziunea personală a scriitorului. Doar în titlurile sub formă de rezumat ironic (ca în romanele din secolul al XVIII-lea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
secolul al XVIII-lea cu care textul lui Sîrbu are mai multe afinități) ale celor douăzeci și două de capitole ale cărții se identifică o voce auctorială, diferită de cea a naratorului-personaj Candid. Dacă distincția dintre autor și narator indică ficționalitatea unui text, narațiunea subiectivă, homodiegetică și focalizarea internă fixă asupra naratorului-personaj principal relevă însă implicarea accentuată a autorului în actul enunțării, interferarea elementelor factuale cu cele ficționale sporind complexitatea și forța persuasivă a textului. Adio, Europa! este, în primul rând
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
este că în calitate de ficțiuni, personajele literare aparțin unei clase generice, cea a artefactelor. Ceea ce o preocupă pe Thomasson este să afle un răspuns la paradoxul semnalat de Kundera, reformulîndu-l din perspectiva filozofului: care este statutul ontologic al personajelor ficționale? Reprezintă ficționalitatea un caz particular de metafizică? Intenția autoarei este de a atribui entităților ficționale un statut ontologic, în speranța că în felul acesta vom începe să privim și problemele metafizicii cu alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte fizice, materiale
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
ficțional - sunt două tipuri distincte de asumare a discursului literar. Se poate presupune că unul e regizat de componentele adevărului rostirii de sine, iar celălalt are drept impuls generator apelul la imaginar, la ficțiune. Nu există, totuși, o doză de ficționalitate în pactul autobiografic? Care e, în opinia dumneavoastră, diferența între autobiografie și autoficțiune? Sunteți de acord cu conceptul de „pact oximoronic” al lui Serge Doubrovsky? Da, ficțiunea provoacă un impas în relația interpersonală, cititorul nu e conectat direct la autor
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
impus de tradiție, un al doilea sens. Evident, iluzia unor reguli și norme lexicografice riguroase este menținută, se folosește un sistem de note bibliografice, ținuta erudită e completată de trimiteri livrești, realizându-se, însă, cu toate acestea, prin apelul la ficționalitate, o continuă polarizare între tradiție și experiment epic, între norme prestabilite și semnificații moderne. De fapt, prin această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
un ansamblu ce folosește calamburul, observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de a comunica și de a fermeca, de a plăsmui”. Acestea sunt, de fapt, și caracteristicile cărții lui Mircea Horia Simionescu, dublate de fantezia ironică și de spiritul ludic și parodic. Un citat extrem de relevant pentru concepția autorului cu privire la spațiul ficționalității și al cărții e următorul: „depozitarea în cărți a adevărurilor de tot felul n-are alt scop decât de-a ne stimula să inventăm bazaconii, sminteli și minciuni, fiind de la sine înțeles că fără ele ne-ar fi greu să
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
sa este condamnată la marginalitate (deși a fost premiat de Uniunea Scriitorilor și de Academia Română). Doar cu textul în față, este greu să decizi dacă demersul său este doar desuet, o perpetuare artificială a esopismului, sau deschiderea reală către o ficționalitate servită în supradoză unui cititor alienat. Oricum, chiar credința lui Alexandru Ecovoiu (pe care o deducem, în lipsă de altceva) că textul poate vorbi singur este depășită. Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart, Editura Cogitum, 2001, 176 p., f.p.
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
domnia sa știind prea bine că nu există un „adevăr absolut” al istoriei și că orice demers istoriografic rămâne în cele din urmă „interpretare”. Inutil să mai subliniez modernitatea acestei viziuni într-o epocă în care tot mai mulți cercetători subliniază „ficționalitatea” istoriei și când am început să ne convingem că aceleași structuri ale imaginarului din care se nasc miturile și simbolurile poetice își pun în egală măsură amprenta pe modul nostru de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
reunite aici analize de dimensiuni variabile (de la simpla recenzie la studiul în toată regula) dedicate unor cărți de critică și istorie literară, memorialistică și publicistică accentuat confesivă. Poezia și proza lipsesc, de asemenea teatrul: literatura artistică adică, "pură" în sensul ficționalității. Nu că problemele pe care le urmărește autorul nu s-ar regăsi în interiorul unor astfel de opere și că o analiză atentă nu le-ar putea decupa explicativ; dar Mircea Iorgulescu preferă în cazul de față să disece metaliteratura, ceea ce
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei ("Abe" sugerează că îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi)". Sorin Antohi e nemulțumit, pe bună dreptate, de portretul cu "ficționalitate minimă" făcut lui Mircea Eliade și profită de ocazie pentru a-și spune părerea în "cazul" ce a stîrnit atîtea polemici. Ei îi reproșează lui Bellow "colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz, solidare unui imaginar de nuanță ilustrativă. Unitatea în varietate a muzicii irlandeze pare a nu abandona un arhetip sonor fără să-l facă să parcurgă logaritmii săi esențiali. Există
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
în ultimele decenii, se bucură, alături de celelalte „erezii” ale biograficului, de o popularitate considerabilă. Să încercăm să aflăm motivațiile acestui interes ar însemna să ne lansăm într-o nesfârșită discuție nu doar despre raporturile dintre ficțiune și realitate sau dintre ficționalitate și literaritate (adesea, suprapuse fără rest), ci și despre cum arată cititorul actual, în contextul complicat al postmodernității. Cert e că orizontul de așteptare s-a modificat substanțial și romanul, ca gen dominant al ultimelor secole, a evoluat înspre o
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de „Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael o trăiește pe cea a ficționalității ei.
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
și computer, despre hyper-text și hyper-media, despre literatura virtuală și noul tip de lectură pe care aceasta, ofensiv, îl impune. Studiul lui Ion Manolescu e o navigare teoretică, rapidă și inteligentă, printre mijloacele, structurile, temele și limbajele noii forme de ficționalitate. La intersecția dintre ultimile tehnici electronice și literatură, cartea descoperă în hypertextualitate un fenomen în expansiune, imprevizibil și contradictoriu. Cum termenul le e probabil necunoscut celor mai multora dintre cei care citesc această recenzie, reproduc de pe prima pagină a cărții
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
referențială descriptivă (mașina este descrisă cu PĂRȚILE și PROPRIETĂȚILE sale) se suprapune unei izotopii argumentative deja declarate în subtitlu: "sau cum Chrysler Simca face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului)". O ultimă izotopie de semnalat este cea a ficționalității. În calitate de personaj foarte cunoscut din ficțiune, Ali Baba aduce cu el un anumit număr de elemente aparținînd intertextului literar, ca de exemplu: înăuntrul peșterii; rosti din nou cuvintele fermecate; într-o clipită portiera automobilului se deschise larg; pe dată ieși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de particularități etc. Principalele tipuri de texte sunt textul literar și cel nonliterar. Prin contaminarea acestora, ia naștere textul de graniță. Textul literar, specific stilului beletristic, are forță de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
literatura de grad secund: jurnalele literare/intime/de călătorie, reportaje literare, amintiri, memorii, eseuri literare etc. - au caracteristici eterogene, combinând în proporții diferite cele două seturi de trăsături. Textele memorialistice, de exemplu, conțin însemnări asupra unor evenimente reale, deci atributul ficționalității este anulat. Amintirile vizează realul, dar acesta este remo de lat prin proiecții subiective ale memoriei afective; chiar dacă este nonfictivă, memoria listica presupune un act elaborat, de construire artistică a textului (în vederea publicării), în contrast cu o comunicare factuală cotidiană, spontană. Sintetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]