17 matches
-
a dorit să facă haz de necaz pe seama știutelor sale nevroze de cineast, dacă ar fi fost și interpret, încărcătura comică a stilului său ar fi dezechilibrat povestea. Pericolul era mare, dacă avem în vedere că întretăierea de planuri: realitate, ficționarea realității pin intermediul « filmului din film », amintiri. Tempoul povestirii este tempoul stărilor eroinei, toate greu de controlat. Filmul regizoarei de pe ecran, chinuit, blocat de tot felul de piedici, dar și de incapacitatea ei de a le gestiona, nu trebuia să
Cannes 2015. În numele mamei by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102041_a_103333]
-
divorțuri senzorial-conceptuale, amputări, puneri în paranteză, extrapolări, dizolvări în anarhetip, circuite și scurtcircuite ale sensului, oximoroane devastatoare, ulcerații ale logicii, reduceri la derizoriu și caricatural, lichefieri, dar și jivrări stilistico-retorice, într-un carnaval nesfârșit nu al ficțiunii artistice, ci al ficționării conceptelor. Omul devine captiv al simbolului, fiindu-i indiferent că viața se scurge în gândirea despre viață, că sufletul alveolează nu starea, ci interpretarea. Iată-mă pe mine captivul situației arhetipale descrise de Sadoveanu. Elemente comune: călătoria pe un drum
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
neavând acces la sursele private sustrase de puterea politică și psihanalitică (scrisori și documente olografe ale celor doi protagoniști, Marilyn și celebrul ei analist, Ralph Greenson), a trebuit să inventeze evident în spiritul "adevărului" oferit de mărturiile subiective ale unor ficționari tip Truman Capote, André de Diennes (fotograful și unul din amanții actriței), Norman Mailer, Joyce Carol Oates ș.a. Bref, Michel Schneider relatează precis și în detaliu ultimele treizeci de luni ale lui Marilyn (1960 4 august 1962) ce corespund ședințelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și parodiile (precum celebra Poulologos), ca și numeroasele texte populate de păsări, animale ori fructe, toate ascunzând sub învelișul parabolelor țeluri critice și combative. Și epica uzează mult de vers. Sunt la modă romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
împrejurările și vremea scrierii acestei cărți; între 1978 și 1989, Liviu Antonesei a fost "cercetător în problemele educației", într-un colectiv constituit de profesorul Ion Holban, o vreme și un mediu (era coleg cu Mihai Dinu Gheorghiu și vecin cu ficționarii care lucrau la Dicționarul literaturii române din secolul XX, în "Casa Asachi" din Iași), evocate cu neprefăcută căldură și cu acel abia disimulat regret al unui timp cînd "munca de cercetător științific, dincolo de obligațiile contractuale, îți lăsa suficient timp la
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Constantin Trandafir Astăzi, când critica literară e privită tot mai pieziș, cerându-se imperios de către unii autori expulzarea ei și de pe domeniul Cenușăresei, lauda ei, a criticii, pare de-a dreptul o anomalie. Ba, de curând, au decretat câțiva geniali ficționari că dumnealor, criticii, nici nu sunt scriitori. Probabil că alungați din Cetatea literară sunt Sainte-Beuve, Hyppolite Taine, Emerson, Thibaudet, Maiorescu, E. Lovinescu,, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu etc. etc. Cei cu "naturelul simțitor
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
Memorabilă rămîne și întîmplarea care îi pune pe tava ingeniozității un titlu de excepție: Ficționarii. Refugiat în toaleta unei redacții, tînărul reporter este admonestat de o femeie de serviciu aprigă la mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
a întîmplat și cu Gabriela Duda, Adriana Babeți, Carmen Mușat, Magda Jeanrenaud, Caius Dobrescu etc.). Toți cei numiți și nenumiți, dar aparținînd aceleiași "găști" a spiritelor afine mie, echilibrați, rezonabili, cu spirit critic, umor, vocație pedagogică, mari cititori, dar nu "ficționari", care excelează de obicei în cercetare, istorie literară sau profesorat, mi-au pus infinit mai puține probleme de acomodare decît scriitorii. Istoria "îndrumării" și a "colaborării" în cazurile menționate se concretizează de fiecare dată altfel, în funcție de imprevizibilul situațiilor și de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Este de altfel trăsătura pe care Adina Dinițoiu o subliniază în repetate rînduri - apetitul lor pentru teorie și împrumuturile de idei din teoria franceză și, apoi, americană. Adina Dinițoiu observă și că în interiorul „optzeciștilor” se produce o schismă între „noii ficționari” și „textualiști”, demarcație pe care autoarea o preia, critic, din Postmodernsimul românesc al lui Mircea Cărtărescu. Cel mai cunoscut scriitor român în viață este citat cu o afirmație asupra căreia merită reflectat: „Dar către 1980 ei (’Noii’) erau deja percepuți
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
străvechi, premoderne dar aristocrate, în lumina căreia se reliefează caractere periferice, profunde, pierdute. Un fel de redivivus al comediei și tragediei de altădată, numai că mizele sunt mult mai diverse, iar conștiința „istorică” a scriitorului e alta. Alături de cei doi ficționari, Franța a invitat-o și pe Florence Noiville, critic (de la Le Monde des livres, dar și autoarea unei biografii Isaac Bashevis Singer, în 2003, iar apoi coordonatoarea Cahier de l’Herne Singer, în 2012) și, mai recent, romancieră (autor al
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
în Flacăra, și în România literară), Corneliu Ștefanache, Radu Voinescu, Maria Baciu, Antonio Patraș, Christian Crăciun, Cătălin Sturza, Marius Chivu, Nicolae Oprea și Andrei Terian? Plus, adăugând coperta a patra, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Bogdan-Alexandru Stănescu, Bogdan Crețu și, dintre ficționarii pursânge, Cristian Teodorescu. Cei care cred fără rezerve în autonomia criteriului estetic vor afla, desigur, motive să-și consolideze poziția. Cei care, dimpotrivă, se îndoiesc de utilitatea unei asemenea noțiuni, vor găsi și ei tot atâtea temeiuri de legitimare a
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
Probabil interdicțiile cenzurii din deceniile dictaturii n-a lăsat-o să existe cum îi era voia. Deodată, piața cărții a fost efectiv invadată de acest tip de literatură. Jurnale, memorii, amintiri au pătruns în prim-plan, chiar în dauna literaturii ficționare. Mărturisesc că îmi place să citesc acest tip de literatură, cu delicii neascunse, pentru că, pe lîngă faptul că evocă și informează cu folos, instruiește cum nu se poate mai bine. De aceea am citit cu mare interes cartea d-lui
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
civilizației, al nivelului științific și tehnologic este promotorul postmodernității și poligonul de încercare al postistoriei, din punct de vedere al mentalității și al capacității de înțelegere și de evaluare este captivă încă în modernitate și în historism. Considerînd, asemenea tuturor ficționarilor istoriciști, că formele și comportamentele istorice sunt perisabile și că ele se dizlocă și dispar pe vectorul diacroniei, americanii s-au pregătiti intens pentru a răspunde provocărilor din propriul lor timp, rămînînd complet descoperiți în fața timpilor socotiți simpli produși ai
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
la prima vedere (Humanitas, 2008). Cinci autori în căutarea unei povești exemplare de dragoste. Cine poate rezista oare tentației de a intra în jocul unei cărți ce promite atât de mult? Cum doar doi dintre ei fac parte din breasla ficționarilor (Adriana Bittel și Ana Blandiana), suntem îndreptățiți să vedem în această punere în scenă, dincolo de ideea unui "recital cu mari actori", așa cum ne sugerează prefața, și un pariu cu literatura. Frumusețea cărții, privită ca un întreg, stă tocmai în multiplicarea
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
nașul Homer), care, iată a plecat cu un vapor (cu "berbecuți și tăurași"? cu "cherestea"? din portul Midia?; rimele sînt inocente, desigur), a dispărut, a lăsat mare jale în urmă (demisii și demiteri, anchete, oameni tulburați, demnitari agitați, analiști, jurnaliști, ficționari internați - pe ecranele televizoarelor, în ziare, la radio - la secția de scenarită a Institutului de Boli Infecțioase "Matei Balș"): nimeni nu știe nimic, toată lumea știe totul, mustăcește, se amuză, se îngrijorează ("teroristul numărul 1 al României"!), se întreabă, se destramă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
scriere. Comportamentul celui care scrie jurnal e asemănător cu cel al romancierului, minus eforturile celui din urmă de a construi edificiul romanesc, de a rotunji caracterele, de a supraveghea logica de-curgerii înspre o încheiere cu mesaj. Jurnalul are libertățile ficționare ale romanului și mai puține rigori de respectat. În jurnale/memorii/egografii/autoficțiuni, scrise din perspectiva unui autor dispus să se confeseze cu „nerușinare”, dezinhibările sunt accentul nou cel mai evident al ultimelor două decenii românești (vezi cărți semnate de
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana, maldavskii iazîk nu-i aproape la fel? Avem nevoie de translator s-o înțelegem? Nu. Aceeași istorie? Care istorie? Istoricii "legendează", exersează cele "șapte feluri de ambiguitate", ficționalizează istoria mai ceva ca ficționarii*, să obțină premiul cel mare: manualul de istorie... alternativă. Alternativa Mitu. Mit? Ăsta-i cuvînt de rușine. Noi avem nevoie de Mitu, nu de "mituri" istorice ca "mitul" latinității, al continuității, al unității, al rezistenței... Repere de valorizare? Vîrful inegalabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]