20 matches
-
filozofică, înscrisă pe linia materialismului este expusă în lucrările: "Considerațiuni asupra raportului științelor naturale către filozofie" (1879) și "Credință și știință" (1924). Babeș a combătut agnosticismul lui Kant, teoria ideilor înnăscute (ineismul) lui Descartes, apriorismul idealist al lui Schelling, precum și fideism. A susținut în mod consecvent caracterul obiectiv al lumii, al legilor naturii și al cauzalității. Victor Babeș a pus bazele publicațiilor „Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie“ (1889), „România medicală“ (1893) și „Archives des sciences médicales“ (1895).
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
științific-naturalist, Constantin Istrati a apărat concepția despre unitatea materiei. El a combătut energitismul și, în genere, idealismul fizic și agnosticismul, generate de criza din fizică. Spre sfârșitul vieții, concepțiile sale filozofice au suferit o schimbare majoră, trecând de la ateism la fideism. Istrati a desfășurat o intensă activitate socială în domeniul medical, cultural și științific. El a întemeiat „Societatea română de științe” (1890) și „Asociația română pentru înaintarea și răspândirea științelor” (1902). Biblioteca Centrală de Stat a României a realizat în 1967
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
ul (din = credință) este concepția care acordă prioritate absolută credinței în fața rațiunii. A apărut în secolul al XVIII-lea în interiorul Bisericii Catolice din Franța, ca o reacție la raționalismul iluminist. În anul 1998 fideismul a fost respins explicit prin enciclica "Fides et Rațio" a papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta doctrina religioasă își are începuturile în secolul al XVI-lea, datorită în special lui Pierre Daniel Huet, dar și teologului Louis Bautain. În
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
-lea, o contribuție însemnată la clarificarea doctrinei a adus-o Felicité Lamennais. În cadrul teologiei creștine, există mai multe crezuri, care susțin, având argumente diferite, ca rațiunea nu este importantă pentru credință religioasă, crezuri care au fost etichetate cu termenul de "fideism". Uneori, acesta este folosit și atunci când este vorba despre unele doctrine protestante, si anume, acelea care susțin că orice creștin se poate mântui doar prin credință, credința care își are izvorul doar în Biblie. Fideiștii susțin că religia, care se
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
întregime. Unii fideiști susțin că în facultățile raționale ale omului nu putem avea încredere, din moment ce întraga ființă umană a fost coruptă de păcat. Adevărurile venite prin revelații divine trebuiesc crezute, chiar dacă nu au nici un suport în rațiunea umană. În esență, fideismul susține că argumentațiile raționale sau cele științifice în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt nerelevante, neavând nicio legătură cu adevărul teologiei creștine. Acest tip de fideism are o istorie îndelungată în creștinism. Frază „cred, pentru că este absurd”, atribuită lui Tertulian este adesea
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
venite prin revelații divine trebuiesc crezute, chiar dacă nu au nici un suport în rațiunea umană. În esență, fideismul susține că argumentațiile raționale sau cele științifice în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt nerelevante, neavând nicio legătură cu adevărul teologiei creștine. Acest tip de fideism are o istorie îndelungată în creștinism. Frază „cred, pentru că este absurd”, atribuită lui Tertulian este adesea citată că un exemplu de credință, deși este o referire greșită la un fragment din "De carne Criști" (Despre trupul lui Cristos), Tertulian scriind
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
să Fides et Rațio (Credință și rațiune) din anul 1998 că rațiunea și credința nu numai că sunt compatibile, dar chiar au nevoie una de cealaltă. În această ordine de idei enciclica Fides et Rațio a criticat sub nr. 52 fideismul alături de tradiționalism drept abordări unilaterale ale cunoașterii, pentru neîncrederea lor față de însușirile naturale ale rațiunii umane.
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
într-o ornamentație excesivă de subtilități dialectice sau într-un labirint formal. Credința lui Lorenzo Valla nu poate fi nici un moment pusă la îndoială. O dovedește fiecare dintre lucrările sale. Ea se aseamănă un pic cu cea a cărbunarului...Termenul „fideism” pare a corespunde de minune pentru a califica poziția lui față de religie: trebuie să crezi, și asta-i de-ajuns. Nicio nevoie să faci apel la rațiune, să recurgi la demonstrație, pentru că limitele analizei apar imediat ce abordăm acest subiect, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
necesitatea de a te mulțumi cu credința și de a refuza orice justificare rațională a dogmelor. Nu e nici o nevoie să ceri rațiunii dovezi ale existenței lui Dumnezeu sau ale excelenței religiei catolice. Să crezi în ea este de-ajuns... Fideismul recuză orice posibilitate de teologie. Și orice alienare a filosofiei de serviciul ei. De unde o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau ale excelenței religiei catolice. Să crezi în ea este de-ajuns... Fideismul recuză orice posibilitate de teologie. Și orice alienare a filosofiei de serviciul ei. De unde o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui Raymond Sebond. Deși în chiar aceste pagini, Montaigne nu dă înapoi în fața folosirii câtorva argumentații pentru a dovedi existența lui Dumnezeu și a deduce arhitectul pornind de la arhitectură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai discret, mai puțin expus, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
edificarea sinelui, ediții ale Eseurilor, educația sa, emotiv, și Epictet, și Epicur, epicurian, și epicurismul campanian, și epicurismul creștin, și ereditatea, erori privitoare la Montaigne, și eumetria, și familia sa, și femeile, și femeile din familia sa, și fericirea, și fideismul, furat, și hapaxul existențial, și Heraclit, și idealul eului, și imanența, și importanța sa, și inconștientul, pus la index, și individualitatea, influența sa, intuițiile sale privitoare la psihologie, și Iulian Apostolul, și justiția, și latina, și lectura, și libertatea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prietenia, purificat, și răul, religie a Imperiului, și suferința, triumfător, unificare, violente, deism, divinitatea omului, Dumnezeu, accesul la el prin plăcere, ca bine suveran, și Biserica, egal cu oamenii, existent, inexistent, și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura transcendentă e interpretată nu ca instalare în agnosticism, ci ca „tentativă de a salva prin toate mijloacele demnitatea ființei umane”. Aceeași flexibilitate a judecăților, pe fondul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
inspiră atât din gândirea orientală cât și din doctrinele unor secte contemporane cum ar fi aceea a mortaliștilor. Dryden a scris versuri filozofice care expun controversele teologice și politice ale timpului și demonstrează precis că autorul era la curent cu fideismul, cu știința modernă, cu scepticismul și ou deismul. Thomson poate fi considerat exponentul unui sistem care împletește concepția lui Newton cu aceea a lui Shaftesbury. Essay on Man (Eseul despre om) al lui Pope abundă în ecouri filozofice; iar Gray
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
mică legătură cu adeverirea absenței Lui. “Moartea lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului prefigurat de el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
istorice, logice și metodologice între ideile metafizice și teoriile științifice, raporturile istorice și teoretice dintre rațiunea filosofică și credința religioasă, individualismul metodologic, rațiunile libertății. Sensurile pe care filosoful Antiseri le dă unor concepte precum failibilitatea în știință și filosofie, relativitatea, fideismul, nihilismul, liberalismul, gândirea slabă etc. i-a atras multe critici atât din partea adepților „absoluturilor pământești”, cât și a celor care consideră că anumite valori, pur și simplu, „nu pot fi negociate”. Modul în care Antiseri înțelege, explică și nuanțează aceste
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ex nihilo și afirmă distanța infinită dintre ființa care subzistă în sine și ființa contingentă. E vorba de ontologism? Și unul și celălalt neagă formal că Dumnezeu poate să fie văzut de gândirea umană în acest fel [...]. E vorba de fideism? Ambii îi opun efortul cel mai complet al inteligenței ca să-l dovedească pe Dumnezeu și să interpreteze datele credinței. Vorbim de raționalism? Ambii coordonează efortul inteligenței în actul credinței și susțin influența benefică a actului credinței asupra operațiunilor inteligenței. Acord
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
isihasmului (de la Grigore Palama) pune accentul pe mistică cu neglijarea teoriei (mîntuirea cere trăire în duh prin rugăciune, golire a minții de cunoștințe savante), pe cînd latura cabasilică (de la Nicolae Cabasila) privilegiază doctrina (inteligența e o slugă indispensabilă credinței), respingînd fideismul incult. Gîndirea lui Palama e apofatică, negînd putința de a afla ceva despre Dumnezeu cu ajutorul cunoștințelor lumești, pe cînd Cabasila e mai occidental, îmbrățișînd ridicarea anafatică cu puterea minții spre Dumnezeu. Nicoleta Baciu e palamitică in pectore (în inimă), dar
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
recunosc discipoli ai lor etc. s? sesiz?m mai lesne fluctua?ia importan?ei unei �orient?ri�, a unui �curent�, sau unei �?coli� (Sorokin a determinat �n acest fel fluctua?ia �n timp a empirismului, ra?ionalismului, misticismului, criticismului, scepticismului, fideismului). Am putea determina mai adecvat �n acest fel: Ar fi important s? cunoa?tem, de asemenea, institu?iile, organiza?iile sociologilor, �climatul� �n care s-a f?cut sociologie �n diferite epoci, rela?iile sociologiei cu politicul, cu puterea temporar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]