13 matches
-
prelegerile sunt «oarbe», lipsind percepția dimensiunilor, a contextului geografic și istoric, a minunii supraviețuirii peste secole a unor vestigii și în fine, autentica trăire estetică și filozofică. (...) referirile la credință, la mistică, la cele spuse de mari mistici sau filozofi fideiști sunt dese, ca urmare a unor preocupări în acest sens încă din timpul studenției când a fost atras de filozofii neotomiști (...) referirile la tradițiile intelectuale de interpretare a credinței cuprind de asemenea o arie vastă, de la gânditorii antici, la cei
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1454657596.html [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
și în impactul celor două războie mondiale (poate și a conceptului de Război mondial). Heidegger și Derrida erau gânditorii cei mai influenți în analizarea fundamentelor cunoașterii care alături de opera lui Ludwig Wittgenstein și de filosofia sa a acțiunii, de linia fideistă din filosofia teologică a unor Søren Kierkegaard sau Karl Barth, și chiar alături de nihilismul filosofiei lui Nietzsche. Metoda lui Michel Foucault de a aplica dialectica lui Hegel gândirii despre corp este considerată o altă bornă importantă. Deși se întâmplă arareori
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ideologia catolică se va manifesta prin curente ca: misticismul, gnosticismul, maniheismul, donatismul, pelagismul etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția cerească" ș.a.), Augustin a marcat în mod definitiv gândirea creștină europeană. Concepția sa despre lume are un caracter fideist. Astfel, statul nu ar fi o necesitate naturală, apariția sa având la origine păcatul comis de Adam și Eva. Fiind un rău necesar, statul trebuie să fie supus Bisericii, finalitatea sa fiind restabilirea "împărăției lui Dumnezeu". La Augustin teologia politică
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
lui Dumnezeu a murit; trebuie să credem cu toata tăria în acest lucru, pentru că este absurd.” Blaise Pascal susținea că argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt, prin ele însele, ușuratice, si ca practicarea religiei este o idee minunată. O poziție fideista de acest tip putem întâlni și în scierile lui Søren Kierkegaard. Papă Ioan Paul al II-lea a arătat în enciclica să Fides et Rațio (Credință și rațiune) din anul 1998 că rațiunea și credința nu numai că sunt compatibile
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
este o piesă a edificiului său politic conservator. 18. Un epicurism creștin. Fie, așadar, catolicismul dar, cu siguranță, nici vorbă de credință oarbă, de abdicare de la orice spirit critic... Astfel încât putem consimți la opțiunea îndeobște admisă de critică: un Montaigne fideist. Desigur, fideistul afirmă necesitatea de a te mulțumi cu credința și de a refuza orice justificare rațională a dogmelor. Nu e nici o nevoie să ceri rațiunii dovezi ale existenței lui Dumnezeu sau ale excelenței religiei catolice. Să crezi în ea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
folosirii câtorva argumentații pentru a dovedi existența lui Dumnezeu și a deduce arhitectul pornind de la arhitectură, sau a se baza pe ordinea existentă în lume pentru a presupune un mare ordonator, de exemplu, tot atâtea împunsături de cuțit date ortodoxiei fideiste... în restul marii sale cărți; Montaigne nu-și interzice unele tentative de a raționaliza un anumit număr de chestiuni religioase. Miracolele, de exemplu, care numesc ceea ce scapă gândirii noastre și a înțelegerii pe care o avem în legătură cu o situație. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul său, datele vieții, și dialectica, erori făcute în ce privește opera sa, fideist, filolog, fuga, și libertatea, și liberul arbitru, și plăcerea, polemist, prima formulare a creștinismului epicurian, și preștiința divină, și sinuciderea, și Vaticanul. IV. Filosofi clasici Cyrano de Bergerac, Descartes, Diderot, Garasse, Gassendi, Hume, Kant, Leibniz, Locke, Malebranche, Meslier, La Mothe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a te vedea în slujba unui crez, când ești doar glod și cenușă. Știu înșelarea de a te crede menit să-i instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui bun arhivist ca rotunjimea mingii de fotbal sub crampoanele unui atacant profesionist. Limitele reprezentăriitc "Limitele reprezentării" Este păcat că răspunsul dat în Răsărit la accentuarea conștiinței istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub unghi moral, religia cultivă altruismul, atîta doar că sîngele care curge în lume din cauza religiilor spulberă elevația poruncilor divine. Se vede limpede, turnirul argumentelor pro și contra e inepuizabil. Curios este altceva: odată ce un intelectual și-a fixat gustul fideist (credință sau necredință), argumentele pe care le va invoca vor fi selectate anume pentru a-i întări gustul de bază, tocmai de aceea, în volumul de față, nimeni nu poate convinge pe nimeni și toți se despart la fel cum
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
se despart la fel cum erau înaintea dialogului. Ce înseamnă asta? Că pretenția unui dialog fără prejudecăți e literă ineptă: orice intelectual își sprijină mintea pe un mănunchi de premise vitale, iar printre ele se află și gustul de tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția inițială. Acest gust precede orice judecată valorică, fiind o prejudecată cu rang de principiu ordonator. În schimb, dacă vrei să omori un intelectual, cere
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
a da drumul la filmul cu Cuvântarea și cu realizările muncitorești, vine uneori un filozof-profesor, așa cu o bărbuță de țap și dă să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
merge la Cel ce Este Veșnic Viu Și știind acestea, omul va cunoaște că Lumea de pe Pământ arată precum o oglindă răsturnată, nedesăvârșită și cu multe metehne, a Lumii celei de dincolo, din Veșnicie Iar omul de felul acesta este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]