268 matches
-
urmă le-a făcut. Henția a fost până la sfârșitul vieții un bun pictor, dar după părerea criticului de artă Ion Frunzetti, el nu a ajuns niciodată un mare pictor. A avut calități de neconstestat în reprezentarea unei figuri umane sau figurarea numeroaselor personaje într-un peisaj. A avut un dar de observare a naturii dublat de o tehnică de tip realist în artă și o cromatică romantică specifică lui. Împrejurările neprielnice și defavorabile în care și-a desfășurat activitatea, nefiind un
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
mânate de căruțașii cu ițari și cu cămăși albe de in, ce aduc în plus o notă idilică, cu scena de muncă asiduă și febrilă de descărcare a sacilor în piramidă. Un accent suplimentar a fost adus de Henția prin figurarea sârmelor de telegraf care fragmentează cerul alburiu al compoziției, dominând imaginea cu oamenii care sunt cuprinși în ea. Pictura cu tematică istorică l-a preocupat pe Henția încă de la începuturile sale în pictură. Sub influența profesorului său de la Școala de
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de a construi personajele și figurile. Tratarea este însă mai schematică și mai seacă aici, față de lucrările ulterioare. Lipsită de cupolă, ca toate bisericile de lemn din Maramureș, biserica din Călinești-Căieni rezervă spațiul din axul median al bolții naosului unei figurări a lui Dumnezeu-Tatăl („Cel-Vechi-de-Zile”) cu Sf. Duh porumbel pe piept, însoțit de serafimi, temă ce semnifică, prin analogie cu o reprezentare similară din naosul bisericii din Budești-Susani, explicată de o lungă inscripție, „pe făcătorul cerului și al pământului, al îngerilor
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
pe cruce a lui Iisus, dar nu numai atât, colindele care circulă prin Stolna și prin satele din împrejurimi, perpetuează imaginea soarelui și a lunii scăldate în sânge. Apar diferite romburi și piramide în trepte, des întâlnite în țesăturile populare. Figurarea pe tâmplă a lui Iisus Arhiereu și a Apostolilor desculți, aplecați, stând în picioare este un model iconografic foarte vechi venit din Orient. În registrul poalelor bolții naosului apare o friză a sfinților mucenici militari sau făcând parte din cei
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
lui Florin Ciubotaru, ca și munca sa din ultima vreme, repun o veche problemă a celor ce fac artă, o problemă născută de mult în climatul iscat de Renaștere: unde te oprești pe drumul de la obiect la reprezentarea sa, de la figurarea naturii la configurarea actului „arta” sau straturile limită, raportul subiect-obiect, arta scop în sine sau mijloc de devenire spirituală; cu răspunsul mereu schimbător ce-l dă fiecare operă și fiecare artist (cu sau fără voia sa) se repune proaspăt problema
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
mâinile întinse protector asupra părinților ei, Ioachim și Ana, încadrați de proorocii Isaia și Ilie. Pronaosul are o iconografie mult mai bogată ca de obicei. Pe tavan sunt reprezentate scene din „Vechiul Testament”; la extremitățile tavanului apar capete de îngeri și figurările antropomorfe ale Soarelui și Lunii. Pe peretele vestic se desfășoară tradiționala Judecată de apoi; pe peretele estic, în registrul superior apare Sfânta Treime, căreia i se alătură și Maica Domnului, iar de o parte și de alta se înșiruie cei
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
descrisă (însoțită de numele interpreților, în măsura în care ne sunt cunoscuți). Mai jos puteți vedea reproduceri din publicații muzicale (partituri) și coperțile unor înregistrări pe versurile lui Eminescu, așezate laolaltă într-o ordine aproximativ cronologică. Existența următoarelor materiale este confirmată doar prin figurarea lor în diverse evidențe (publicate în cărțile, albumele și paginile de Internet notate de-a lungul articolului). Ele nu au putut fi verificate, fiind foarte rare sau inaccesibile autorilor articolului. Au fost notate în paranteze la coloana „ediții” din tabelele
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
datorează lipsei de suprafață, pentru că celelalte scene au dimensiuni destul de mari. Cina din casa lui Simon și Drumul crucii au o întindere deosebită. Este cazul să amintim că, în primele secole ale creștinismului, Răstignirea nu fusese acceptată decât ca o figurare a îndeplinirii dogmei și nu ca reprezentare a suferințelor omenești ale lui Hristos. La fel ca la Căluiul și Sadova, registrul cu sfinți începe și la Arnota, pe peretele de sud, la dreapta altarului, cu Deisis sub formă imperială, dar
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
căror urme se pot regăsi În artele plastice. Artiștii moderni din America Latină și din Caraibe, ca și predecesorii lor, sunt așadar marcați de o foarte bogată interculturalitate, care le influențează alegerile atât În privința chestiunilor formale, cum sunt culorile, materialele sau figurarea obiectelor, cât și În privința orientărilor mitologice care determină viziunea asupra fenomenelor. Printre acești creatori de artă trebuie să-i menționăm, de exemplu, pe venezueleanul Armando Reveron, pe chilianul Roberto Matta, pe argentinianul Mario Gurfin, pe uruguayanul José Gamarra, pe brazilianul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
neplăcută de gîtuire / cînd liftul se oprește la etajul tău, /.../ pulsul care începe să scadă, /.../ dinții care se macină" (Contractul social e bun de la natură?). Mariana Marin folosește un registru spasmodic și mutilant al reprezentărilor corporale drept principala cale de figurare poetică a acestei agresiuni, semnalizînd transformarea autoscopiei într-o auto-disecție. Sensibilitatea Marianei Marin este una a epocilor crepusculare. Totul, chiar și corpul, a fost marcat de istorie și a devenit un sediu al răului, corupției și morții. Departe de a
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Firul principal), fie de-a dreptul stupidă, aici galeria fiind mai cuprinzătoare, de la nevasta din Cronica de la Miaua până la cea a pădurarului din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai. Cuplul viu, autentic, apare sporadic, el vertebrează totuși romanul Noiembrie viteză, figurare spumoasă a destinului unui personaj self made man din anii ’60 ai secolului trecut. Glisările temporale, exercițiul comprimării sau proiecției în timp, epilogurile reprezintă bruiaje constante ale logicii realiste și instrumente ale relativizării ironice. Scriitorul nu este în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
sursă imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa fantasmologică neterminată din Iocari serio, care face din imaginarul modern o reducție imaginală, o castrare a posibilităților de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător pentru ca magia să nu fie o superstiție?”2, Culianu imaginează o modalitate de presupunere ontologică prin care să se epuizeze toate posibilitățile configurative, Într-un fel de asimptotă teoretică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din/după 1990? Marius Jucan: Am evitat termenul postcomunism deoarece e plurivoc. Privind „rezistența În istorie”, am folosit În text termenul Între ghilimele, așadar expresia nu-mi aparține. Cele două modele la care m-am referit sunt convergente În punctul figurării unei „rezistențe” În istorie, deși nu această așa-zisă rezistență m-a interesat, ci nevoia de reprezentare a acesteia. M-am referit la modelele propuse de Blaga și Ralea deoarece mi se par tipice pentru felul de reprezentare a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
incizat cu câteva linii transversale (N. Praslov, 1995). Grupa siberiană. Este caracterizată de marea unitate, tehnică și stilistică, a seriilor de statuete, de la Malta și Buret. Liniile esențiale ale acestei unități sunt: dispariția volumului exagerat al bazinului, membre relativ normale, figurarea detaliată a capului, uneori cu trăsăturile feței, părului și coafurii, reprezentarea veșmântului (fig. 10). În ceea ce privește încadrarea cronologică, Z. Abramova (1995) consideră că aceste situri pot fi raportate la epoca ce precede ultima glaciațiune din Siberia (glaciațiunea Sartan), deci, vârsta statuetelor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
cronologică, Z. Abramova (1995) consideră că aceste situri pot fi raportate la epoca ce precede ultima glaciațiune din Siberia (glaciațiunea Sartan), deci, vârsta statuetelor este undeva, în jurul a 22.000 B.P. Una dintre caracteristicile acestor statuete, după cum am menționat, este figurarea liniilor feței, lucru cu totul excepțional în Europa: 11 statuete de la Malta au figurate clar liniile feței și doar urechile lipsesc, acoperite probabil de păr. Poziția capului este și ea diferită de ceea ce se observă la statuetele europene. La ultimele
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
participanții la adunare să se dezbrace ca semn de restaurare a ordinii adamice. Urmează sex colectiv în toată regula, cu acompaniament de cântări și mișcări exprimând bucuria! îUnii - istorici ai artei - consideră pânzele lui Hieronymus Bosch drept niște alegorii sau figurări ale acestor ceremonii adamice... Fără dovezi cu adevărat convingătoare. Pentru a le celebra ori pentru a le critica? Ni-l imaginăm cu greu pe foarte creștinul Filip al II-lea colecționar ahtiat după pânze de inspirație eretică...) Catolicilor nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
copilul este un parazit, aceasta ar putea să-i spună tatăl care evocă "lupta parazitului care nu numai că înțeapă dar și își asigură subzistența sugând sângele celorlalți"489, imagine ce își va căpăta întreaga forță în Metamorfoza care este figurarea, ad litteram, a sentimentului încercat de fiu că este un străin în propria sa familie, sentiment pe care Kafka îl avea el însuși adesea ("trăiesc în familia mea mai străin decât un străin", scrie el într-o scrisoare), cu ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu o reprezentare în relief, dorsală, în picioare, cu brațele înălțate (Gh. Coman, p. 128, fig. 103/2), ceea ce reprezintă, după opinia lui A. Nițu (1970, p. 77), introducerea normei dorsale „a reprezentărilor feminine în funcția tectonică și decorativă a figurărilor antropomorfe din ornamentația plastică a ceramicii carpato balcanice”. Deși, de regulă, cum am văzut, divinitatea este reprezentată „din față”, pe un vas de tip Precucuteni III de la Traian-Piatra Neamț (H. Dumitrescu ș.a., 1953, p. 57, fig. 12; H. Dumitrescu, 1957
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în neo eneolitic, începând cu culturile carpato-balcanice Starcevo-Criș, Vinča-Turdaș și liniară, ca figurări în relief pe unele produse ceramice (A. Nițu, 1970, p. 82). Excepții de la aceste norme canonice, unde divinitatea feminină este redată „din față”, pot fi socotite, pe ceramica precucuteniană, modelările de la Traian (fig. 6/5) și Bîrlălești (fig. 6/4
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
oricare din grădina de lîngă casă, măr, prun, păr și care face fructe „bune de mîncat”. El figurează la vedere, printre pomeni. Banul este și el prezent, chiar în mîna celui întins în sicriu. Despre simbolismul acestora, în noua lor figurare scenică, s-ar putea vorbi mai pe larg, precum și despre secvențele ritualistice rămase în suspensie, deocamdată, masa, jocul, bradul. Dar, s-a înțeles, că, ajungînd aici, pe urmele lui S. Fl. Marian, a vorbi doar despre unul dintre cele trei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vine de la eidôlon, care înseamnă fantoma morților, spectru și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidôlon arhaic desemna sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui, a cărui natură subtilă, dar corporală încă facilitează figurarea plastică. Imaginea este umbra, iar umbra este numele comun al dublului. Cum notează Jean-Pierre Vernant, cuvântul are trei accepții concomitente: "imagine a visului (onar), apariție provocată de un zeu (phasma), fantomă a unui defunct (psyché)". Astfel îi apare nefericitul Patrocle
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Aceasta din urmă nu este o simplă metaforă în piatră a celui dispărut, ci o metonimie reală, o prelungire sublimată, dar încă fizică a trupului său. Imaginea este viul de bună calitate, vitaminat, inoxidabil. În fine, fiabil. Multă vreme, așadar, figurarea și transfigurarea au fost totuna. Această rezervă de putere conținută în imaginea arhaică, sau acest supliment de majestate pe care se presupunea că-l aduce ea unui individ, și asta pentru mult timp, căci imaginea rezistă, a făcut de la început
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în cadrul grupului cea mai rea fiind murdăria pricinuită de confuzia celor două. Liniștea celor vii nu depinde de odihna celor morți? Este totodată, ca o alungare a efemerului, o frumoasă dovadă a voinței de a trăi. Precum religia la Bergson, figurarea asigură o prelungire a instinctului: "o reacție defensivă a naturii împotriva reprezentării, prin intermediul inteligenței, a inevitabilității morții"*. Aceeași viclenie animală. Numai că aici "defensiva" nu constă în îmbrățișarea mișcării, ci într-o capcană întinsă timpului prin intermediul spațiului. Dacă "viața este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai puternică decât mijlocul tehnic, avem magie și proiecția ei vizibilă, idolul. Când panoplia tehnică primează încetul cu încetul asupra panicii, iar capacitatea umană de a ușura durerea, de a modela materialele lumii și de a-i stăpâni procedeele de figurare poate în sfârșit să contrabalanseze tristețea animală în fața cosmosului, trecem de la idolul religios la imaginea de artă, acest mediu al finitudinii umane. Gustăm aici un moment de echilibru între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai bună decât un act de antropofagie: teofagia. Cum să te mai miri că un timp care uită astfel cruzimea sângeroasă a miturilor lui originare înscrie imaginea, lipsită de prestigiu, la rubrica de "cultură"? Ca să ai o nevoie viscerală de figurare, trebuie să ai teama în viscere? Teamă care este mama umanității, a ceea ce are ea mai bun nevoia de a ști și mai rău nevoia de putere. A reprezenta înseamnă a face absentul prezent. Nu este vorba așadar numai de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]