8 matches
-
să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă În urmă, se preschimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cade-n seamă: eu știu că mîna mea pe zid ucide. (Ilie Constantin, Homo magicus) în practicile vînătorești ale africanilor, consemnate între alții de Mihai Tican-Rumano, magiei îi revine un rol esențial: Odată răpus elefantul, urmează - înainte de a se împărți fildeșii, pielea și carnea - un ritual complicat cu reguli severe ce nu sînt călcate de nici un vînător, întrucît practicile ce le dictează tradițiile au și un sens adînc religios. Și indigenii sînt foarte superstițioși. Ei se tem de răzbunarea duhurilor, răzbunare
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
Urmăresc unele cuvinte... Sunt atît de frumoase încît vreau să le pun pe toate într-un poem al meu... Le agăț în zbor, cînd bîzîie, și le prind, le curăț, le spăl, mă pregătesc în fața farfuriei, le simt cristaline, vibrante, fildeșii, vegetale, uleioase, ca fructele, ca algele, ca agatele, ca măslinele... Și atunci le amestec, le agit, le beau, le înfulec, le triturez, le împopoțonez, le izbăvesc... Le las asemeni stalactitelor, în poemul meu, precum bucatele de lemn înnegrite, ca și
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta craniană avea vreun metru și jumătate în diametru, poate mai mult, și se vedeau foarte bine pe suprafața ei fildeșie suturile zigzagate. Scheletul măsura din tălpi până-n creștet vreo patruzeci de pași de-ai mei, adică aproape douăzeci de metri. Mi-am amintit senzația aceea de nefiresc, de artificial, de ipsos vopsit, pe care mi-o lăsase balena Goliat, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele groase cât piciorul meu și omoplații triunghiulari, erau largi și bine legați. Nu venise încă nimeni. Eram singură, ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea pomeni, dacă hotărârea ta e într-adevăr definitivă și irevocabilă! murmură bătrânul abătut. Numai după o pauză continuă: Cu noră-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevastă a fiului meu mi-ar fi imposibil. Nadina râse cu dinții fildeșii: ― Vai, cât te înșeli, dragă papa! Tocmai dimpotrivă. Numai cu fosta sa noră va putea discuta cu adevărat despre moșie. Nu era hotărâtă să vândă și nici n-ar fi vândut dacă rămânea cu Grigore. Acuma însă, imediat ce va putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-au încheiat, ea a plecat să hoinărească prin Paris și să-și câștige, cum știa și cum putea, existența. O prietenă i-a prezentat desenatorului și pictorului Henri de Toulouse Lautrec o brunetă fermecătoare, cu o față de o paloare fildeșie. Aceasta este Myriam Hayem, o evreică care știe ce așteaptă de la viață, manechin și vânzătoare într-un magazin, o femeie frumoasă, inteligentă, stranie. La sugestia prietenei comune, Myriam a acceptat o relație de prietenie cu un om cult și rafinat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]