235 matches
-
o singură fiică, Mary Jennifer Selznick, care s-a sinucis în 1975. Fratele lui David, Myron Selznick, a devenit unul din cei mai cunoscuți agenți de la Hollywood, definind profesia pentru cei care i-au urmat. A murit în 1944. Pe lângă filmografia sa impunătoare, Selznick a rămas cunoscut ca având un ochi extraordinar pentru talente noi, el prezentând audienței americane actori ca Fred Astaire, Katharine Hepburn, Ingrid Bergman, Vivien Leigh, Louis Jourdan sau pe regizorul Alfred Hitchcock. Selznick a rămas o prezență
David O. Selznick () [Corola-website/Science/311691_a_313020]
-
Jennifer Love Hewitt, sau "Cruel Intentions", adaptare în limbaj de teen movie a românului lui Choderlos de Laclos, "Leș Liaisons Dangereuses" ("Legături periculoase"). Este nominalizat la Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor, pentru rolul din "54" (1998). Din filmografia de dupa 2000, se remarcă "Gosford Park" (2001), al reputatului Robert Altman, de trei ori oscarizatul "Crash" (2004) al lui Paul Haggis (unde Phillippe are un rol minuscul) și "Flags of Our Fathers", regizat de Clint Eastwood și nominalizat și el
Ryan Phillippe () [Corola-website/Science/313317_a_314646]
-
Vietnam, care are peste trei milioane de adepți în 60 de țări. Daniela Marin, fosta soție a lui Gyuri Păscu, este liderul mișcării din România. În anul 2010, Ioan Gyuri Păscu a fost criticat pentru apropierea de sectă MISA. Discografie: Filmografie: Ioan Gyuri Păscu are șase cărți lansate de editură Cartea Daath. Primele patru sunt de spiritualitate, iar ultimele două sunt dedicate copiilor. Interviuri
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
folosește de tehnici tipici expresioniste și de întâmplări simbolice pentru a transmite mesajul. "Blade Runner", în regia lui Ridley Scott se folosește din plin de elemente expresioniste, și e unul din numeroasele exemple când mișcarea influențează un film SF. În filmografia regizorului Tim Burton se află o varietate de adaptări fidele și ambițioase a stilului expresionist german. Filmul său din 1992, "Batman Returns" e deseori numit ca cea mai modernă încercare de a captura esența stiului. Designul colțuros și sever al
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
petrecute la începutul secolului al XIX-lea impunând "„un ciclu care îl va face pe Mărgelatu nemuritor”". Mărgelatu a devenit astfel un personaj celebru, iar Eva Sârbu îl denumea, la premiera filmului, un „personaj fără îndoială unic nu numai în filmografia actorului, dar și în ceea ce numim galeria personajelor de film românesc”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un grup al „Frăției” pașoptiste preia o comoară a lui Tudor din Vladimiri pentru
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
determinat pe Aurel Petrescu să se îndrepte către filmul artistic (""Dinu și Rodica"", ""Păcală și Tândală la București"" - ambele realizate în anul 1926 în regia sa) și cel documentar, cu unele recidive în lumea desenului animat, în anul 1927 (vezi filmografia de mai jos). În anul 1947, Aurel Petrescu s-a străduit să obțină sprijin oficial pentru realizarea unor filme de animație după basmele lui Ion Creangă: ""Punguța cu doi bani"" și ""Capra cu trei iezi"". Din ultimul film s-au
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus în 1974 un scenariu original: "Young Frankenstein" („Tânărul Frankenstein”), o parodie a filmului Frankenstein realizat în anii '30. Acest nou film s-a numărat printre cele mai reușite din filmografia lui Mel Brooks. În rolul lui Igor a jucat Marty Feldman, restul distribuției fiind completat de Teri Garr, Cloris Leachman, și Peter Boyle. Într-un rol secundar, cel al unui pustnic orb, a apărut și Gene Hackman. În 1976, Mel
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Șir (n. 19 octombrie 1940) este un actor englez de origine irlandeză care a jucat în filme, seriale TV și piese de teatru. Filmografia să conține peste 100 de reprezentări. Gambon a fost înnobilat de către Prințul Charles cavaler în anul 1997. Gambon are și un trecut de neegalat pe scena de teatru, unde și-a început cariera cu Edwards/ MacLiammoir Gate Theatre în Dublin
Michael Gambon () [Corola-website/Science/309164_a_310493]
-
(n. aprilie 1953, Palmă de Mallorca) este un regizor, scenarist și actor spaniol. Bunicii lui au fost păpușari și tatăl său a fost un copil al războiului civil spaniol, fapt care ar putea reapărea în mod repetat în filmografia regizorului. Din copilărie, tatăl său i-a încurajat pasiunea pentru filme, dorind mereu să devină regizor de film. El a regizat șapte filme, un documentar și trei proiecte de televiziune. Filmul său "El niño de la lună" a fost înscris la
Agustí Villaronga () [Corola-website/Science/334296_a_335625]
-
din 1989. Villaronga și-a făcut debutul regizoral în 1987 cu filmul „Tras el Cristal”, care a fost selectat de către Festivalul de Film de la Berlin, primind laude, critici și multe premii. „Tras el cristal” prezintă deja unele dintre elementele-cheie din filmografia lui Villaronga: o copilărie marcată de violență, deranjat de o descoperire timpurie a sexualității. În al doilea film al său, „El Nino de la Lună” (1989), este vorba despre un copil care merge în Africa să adere la un trib. În
Agustí Villaronga () [Corola-website/Science/334296_a_335625]
-
en Primavera”. În anul 2000, Villaronga s-a întors cu un proiect propriu: „El măr”, cu o poveste stabilită în Mallorca de trei prieteni din copilărie, traumatizați de războiul civil spaniol, aceștia reîntâlnindu-se după zece ani. Elementele cheie din filmografia lui Villaronga sunt prezente în această poveste: copilărie, trezirea sexuală, homosexualitatea și violență. După „Pa negre” succesul a continuat cu „A Letter to Evita”, o miniserie TV co-produsa de TV3, care relatează un episod real din viața lui Eva Perón
Agustí Villaronga () [Corola-website/Science/334296_a_335625]
-
revine la teatru, refugiindu-se împreună cu trupa în orașul Marî, Turkmenistan. Trupa se întoarce în țară un an mai târziu. Palmaresul actriței cuprinde eroine lirice, eroice și romantice din dramaturgia clasică, cât și o serie de roluri în spectacole contemporane: Filmografia artistei include: Cazimirov a devenit Artistă a Poporului din RSSM în 1960. A fost decorată cu ordinele Drapelul Roșu de Muncă și Insigna de Onoare, iar în 1994 i-a fost înmânată Medalia Meritul Civic. a fost căsătorită cu actorul
Ecaterina Cazimirov () [Corola-website/Science/336838_a_338167]
-
marelui premiu în cadrul ediției din 1958 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes. Kalatozov a debutat în 1928. Filmele lui sunt diverse ca subiecte, însă inegale sub aspect valoric. Autorii enciclopediei "Secolul cinematografului" selectează doar două „"realizări de excepție"” din filmografia lui: "Sarea Svaneției" (1930) și "Zboară cocorii" (1957). Întreaga carieră a regizorului s-a situat între două tendințe: subiectele comandate, propagandistice și încercarea permanentă de a crea un limbaj cinematografic nou. Scenariile filmelor sale vizează aspecte ale propagandei sovietice de-
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
preocupată în filmele sale de relația omului cu istoria. În studiul introductiv al volumului "„Serata - de la scenariu la film”", Roxana Pană afirma că cele opt filme ale Malvinei Urșianu realizate până în 1989 constituie o operă coerentă și nu o simplă filmografie, regizoarea fiind "„preocupată până la obsesie de temele majore, de meditația gravă, responsabilă, asupra dialecticii societății, filmele sale putând fi cu îndreptățire numite politice, în sensul implicării profunde și în cel al comunicării unui mesaj de nobila vibrație patriotică”". Filmările au
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
prima mână la acele evenimente, s-a ridicat în picioare la premiera filmului și a aplaudat „cu mâinile deasupra capului”. Producția lui Nicolaescu a primit evaluări negative din partea mai multor critici de film. Ca parte a comentariului său față de întreaga filmografie a lui Nicolaescu, începând cu filmele pe care le-a realizat în timpul regimului comunist, Valerian Sava l-a descris pe Nicolaescu ca un regizor netalentat căzut într-o „transă megalomanică” și a considerat "Oglinda" drept „o reconstituire istorică rudimentară”. O
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
pentru cel mai bun film al Festivalului Internațional de Film Mystfest de la Riccione (Italia) din 1981. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că filmul "Capcana mercenarilor" este „insolit ca gen în filmografia autorului” și reunește o „distribuție solidă”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Într-un sat ardelenesc, așezat între Oradea și Cluj, un baron angajează, în 1918, mercenari pentru represalii nemiloase împotriva
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
de polițist cu nas fin din "The Untouchables" din 1987 i-a adus un Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Mai târziu a primit "Globul de cristal" pentru contribuția artistică remarcabilă adusă lumii cinematografiei. În ultimii ani, filmografia lui Connery a inclus partea ce i se cuvenea de box-office dar și dezamăgiri precum "Răzbunătorii" din 1998 și "Liga gentlemenilor extraordinari" (2003), însă a primit reacții pozitive pentru filme precum "În căutarea lui Forrester". Connery a planificat să apară
Sean Connery () [Corola-website/Science/299963_a_301292]
-
și Hans Hollein. Contribuțiile austriecilor în lumea cinematografiei și teatrului se înscriu într-o veche tradiție. Sascha Kolowrat a fost un pionier austriac al filmului. Billy Wilder, Fritz Lang, Josef von Sternberg și Fred Zinnemann sunt originari din Austria, devenind filmografi cunoscuți. Willi Forst, Ernst Marischka sau Franz Antel au îmbogățit cinematografia populară în țările de limbă germană. Michael Haneke a devenit cunoscut pentru studiile sale cinematografice neobișnuite, primind Globul de Aur pentru mult-lăudatul său film "Panglica albă" din 2010. Primul
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
dinstincții ale statului francez. A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântata într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnica, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris. Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se gaseste într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată
Elvira Popescu () [Corola-website/Science/297469_a_298798]
-
o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se gaseste într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței. 1. ""Au théâtre ce soir"" 2. "Austerlitz" (1960), a interpretat personajul "Laetitia Bonaparte" 3. "Plein soleil" (1960), a interpretat personajul "Doamna Popova" 4. "Fou d'amour" (1943), a interpretat personajul "Arabella" 5. "Le Voile bleu" (1942), a interpretat personajul
Elvira Popescu () [Corola-website/Science/297469_a_298798]
-
Angeles. În carieră a deținut centura intercontinentală,centura ECW și a fost deținătorul centurii WWE tag team împreună cu The Miz. Tough Enough E SEXY Înainte de a-și începe cariera de wrestler, Hennigan a frecventat "University of California at Davis" studiind filmografia și geologia. Hotărând că meseria de geolog nu i se potrivește, a început antrenamentele la școala de wrestling profesionist "Supreme Pro Wrestling". În 2002 a fost acceptat la casting-ul pentru reality show-ul WWE/MTV "WWE Tough Enough" - ediția
John Hennigan () [Corola-website/Science/306876_a_308205]
-
de l'Opera". A susținut zeci de conferințe și prelegeri în medii universitare, culturale sau diplomatice din România, S.U.A., Japonia și în multe țări europene. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Grație cărților, studiilor, conferințelor, emisiunilor și filmografiei pe teme enesciene este considerat un expert în problematica legată de personalitatea, cariera și creația lui George Enescu. Este membru în consiliul științific al revistei RevArt a Univeristății de Vest din Timișoara și în cel al revistei ICT in musical
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]
-
37 %, rămânând totuși mai numeroși decât românii. În decursul perioadei interbelice, atât jandarmii cât și coloniștii sau românii autohtoni s-au confruntat în permanență cu gherilă armata a comitagiilor bulgari și cu rezistență pasivă a populației bulgărești, perioada evocata în filmografia românească de filmul „O vară de neuitat” de Lucian Pintilie. La 15 iunie 1940, Hitler și-a exprimat sprijinul față de pretențiile teritoriale ale guvernului de la Sofia. Ca urmare, la 19 august 1940 guvernul regal al României, la presiunea Germaniei naziste
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
procesul de elaborare filmică”. Într-o cronică publicată în revista „Cinema” (nr. 12/1983), Cristina Corciovescu evidențiază analogii dintre acest film și filmele lui Federico Fellini sau "Siberiada" lui Andrei Mihalkov-Koncealovski, concluzionând: „Dar mai interesante ar fi trimiterile la însăși filmografia cuplului Tatos-Mihăilescu. Mușcata din cerdac, pata însângerată pe fundalul cenușiu al unei zile ploioase, amintește de o altă mușcată, într-un alt cerdac, în zorii unei zile de vară din «Duios Anastasia trecea». Chipul Manuelei Boboc, prin armonia trăsăturilor, puritatea
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul lansării, criticii cinematografici au criticat foarte aspru filmul, considerându-l un eșec al regizorului, precum și semnul unei profunde crize în creația regizorului scenarist, "„cineastul cu cea mai bogată filmografie nereușind, nici după zece încercări, să ne ofere un film adevărat”" (T. Stănescu). În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman scria că filmul "Sfînta Tereza și diavolii" are o valoare „discutabilă”. Într-o lucrare ulterioară, același critic îl considera
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]