373 matches
-
cheamă să o depășească luptând — aceasta este atitudinea fundamentală din filosofia modernă. Pentru Aristotel ceea ce îl îndeamnă la cugetare este sentimentul primordial, mirarea, sentimentul de surprindere pe care îl au oamenii când recunosc ordinea bună și frumoasă a lumii. Modernitatea filosofează în schimb pe motivul îndoielii cu privire la capacitatea oamenilor de a trece peste propriile limitări pentru a se dezvolta cât mai mult. Morala aristotelică merge alături de politică, deoarece numai în societate (polis) fapta morală își vădește puterea și prețul său. Virtutea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ocupa de ele. Se poate afirma de asemenea că o familie ieșită de la grădina botanică sau zoologică are o cultură estetică sau o experiență culturală aparte, un alt comportament față de lume, ca și cum ar fi vorba despre un proces de învățământ. Filosofând puțin, s-ar putea considera pe bună dreptate că biodiversitatea are o valoare estetică și/sau o valoare spirituală în sine pentru umanitate, iar această idee poate fi utilizată cu mult succes ca o contrapondere pentru afirmația periculoasă și extrem de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
o dată și reapare de două ori mai puternic.” Ion Ghica este de altfel nu numai personajul central, ci și raisonneur-ul narațiunii: „Cuza a învins fără să vrea să învingă și doar pentru că nu are un program politic, social...” El înfăptuiește, filosofează și se bucură de existență cu egală și inteligentă umoare. Miza reală a narațiunii este însă una superioară romanului de reconstituire istorică propriu-zisă: scriitoarea își dorește - și reușește - să ofere un prototip al luptelor interne pentru putere, al mecanismelor exercitării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
bunul plac al acestei forțe. Chiar și înaintea oricărei forme de guvernământ regulat, eu nu cred că se poate contesta individualităților dreptul de apărare, dreptul de a-și apăra persoanele, facultățile și bunurile lor. Fără a avea pretenția de a filosofa aici asupra originii și întinderii drepturilor guvernelor, un subiect vast în stare să îngrozească slăbiciunea mea, permiteți-mi să vă supun atenției o idee. Îmi pare că drepturile statului nu pot fi decât o regularizare a drepturilor personale preexistente. Nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și sensurile, de a stabili mecanismele care stau la baza constituirii semnificației. Vorbind despre specificul limbajului filosofic, Gabriel Liiceanu notează: "Limbajul filosofiei nu este liturgic; în dialogul omului cu infinitul, numai gândirea este festivă, cuvintele sunt cele obișnuite. Pentru a filosofa nu de alte cuvinte avem nevoie, ci de alte idei"96. Transpare din aceste rânduri o deosebire fundamentală dintre limbajul politic și cel filosofic: în vreme ce primul este rezultatul unei căutări îndelungi, al unei selecții, vizând cuvântul cel mai potrivit pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
partidul) și, a fortiori, a viitorului ("construirea socialismului" și a comunismului). De obicei, regimurile leniniste atribuie trecutului o funcție propagandistică și "educațională": articularea entuziasmului mobilizator și a creării prin îndoctrinare a "omului nou", ambele aflate sub spectrul inconturnabil al comunismului. Filosofând, Ceaușescu distingea între un naționalism "burghez" și "reacționar" și unul "progresist". Numai înspre acesta din urmă trebuia canalizată activitatea ideologică a partidului, și nu pentru el în sine, ci pentru "educarea" cetățenilor în spirit leninist. "Acest trecut glorios stă la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl] acolo, iar semnificația pe care o atribuiau Socrate și Platon termenului arete se limiteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ființa" noastră. Din perspectiva acreditărilor filosofice contemporane, mirările cu miză metodologică, așa cum sunt și cele de mai sus, reprezintă simptomul unei deficiențe "discursive". Doar expozeurile metodologice încărcate de certitudine constituie, pentru cei mai mulți dintre noi, semnele directe ale puterii de a filosofa (sau de a face filosofie). Cu toate acestea, nu mă gândesc să încerc să reacreditez eu însumi câteva prejudecăți ce stau deja la "porțile ce despart cărările Nopții și ale Zilei".13 De fapt, sunt destui susținători ai lor, ageri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu a face parte sunt termeni care au dictat relațiile umane. Acestea erau schimbări amețitoare. Smulgerea individului din colectiv și crearea noii conștiințe de sine au apărut a fi extrem de simple, aproape banale. În timp ce Descartes, Newton și Locke erau ocupați filosofând despre metafizica noii lumi raționale În curs de formare, o schimbare mult mai prozaică În obiceiurile și comportarea oamenilor obișnuiți avea loc - una care va pregăti generațiile următoare de europeni să gândească și să acționeze În mod obiectiv și autonom
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Aur, în Cuvânt la Sfinții Mucenici, menționează: „Conving mai mult (mucenicii - n. n.) decât predicatorii. Dacă, de pildă, eu îți spun că mucenicia n-are în ea nimic dureros, n-ai să mă crezi pe cuvânt. Că nu-i greu să filosofezi despre mucenicie. Mucenicul însă, nu are împotrivitor, căci vorbește prin viața și faptele sale. După cum într-o baie, când bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o perspectivă existențialistă și fenomenologică, dandysmul său filosofic. În același timp, dandysmul scriptic foucauldian operează cu răspunsuri la propriile sale întrebări, dar și la întrebările altora, ale diverșilor autori contemporani, de la prieteni, persoane mai puțin cunoscute, până la gânditori precum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Cunoașterea e putere, căci ea ne învață strategii și lupte discursive, tehnici enunțiative și posibilități de a schimba, în mod radical, întreg câmpul cunoașterii umaniste (moduri de a privi în trecut; moduri de a spune despre trecut-prezent; moduri de a filosofa și moduri de a gândi; moduri de a pregăti planul de atac discursiv, strategiile și loviturile de grație și fără nicio ezitare împotriva tuturor celor care îți contestă existența într-un anumit domeniu și dreptul fundamental la cuvânt). Cunoașterea devine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în considerare, începând cu secolul al XVIII-lea; 2) libertatea are o relație de gradul al doilea cu gândirea și cu limbajul; mai degrabă ea este legată de posibilitățile de acțiune, de acțiunea însăși, de faptul ca atare; 3) a filosofa pe baza conceptului de libertate este de "un comic amar" sau, poate, dulceag, dar oricum se transformă într-o utopie a gândirii, atât timp cât posibila filosofie nu ține cont de cadrul legal al acțiunii, de modul cum legile oferă sau nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și semnele pe care aceste reprezentări le descriu. Tot acest parcurs al cunoașterii occidentale l-a convins pe Saussure că întreaga cunoaștere umană este marcată de "semne", iar pe Wittgenstein că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât să filosofăm asupra limbajului într-un mod logic. Iluzia că limbajul este centrul cunoașterii umane și că numai prin limbaj putem accede la o cunoaștere deplină este prezentă și la criticii francezi R. Barthes, J. Derrida. Istoricii nu trăiesc în iluziile limbajului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
influențelor sale, a ideilor ce le-a dezvoltat. Despre raporturile lui Foucault cu filosofia și autorii care l-au influențat ne spune cel mai bine chiar istoricul francez: "Nu mă consider filosof. Ceea ce fac nu este nicio manieră de a filosofa, dar nici de a-i îndemna pe alții să nu o facă. Autorii cei mai importanți [...] au fost oameni precum Bataille, Nietzsche, Blanchot, Klossowski"204. Bineînțeles că Foucault are o anume propensitate de a face filosofie, dar revine de fiecare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
potrivit definiției lui Boethius, nou-născutul este persoană chiar dacă nu este capabil să vorbească. I. Sanna confirmă faptul că originea concepției despre persoană la Boethius este tipic creștină și specific teologică: „Această origine a rămas intactă într-un mod de a filosofa care l-a avut ca punct direct de plecare pe Dumnezeu sau, indirect, pe om în raport cu Dumnezeu. Ea a contribuit la dezvoltarea acelor potențialități legate de ceea ce este veșnic, care sunt prezente în orice creatură umană, și să apere și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie (p. 29 C), Socrate declară: "Atîta vreme cît voi fi în stare, nu voi înceta să năzuiesc spre adevăr (să filosofez) și pe oricine voi întîlni, îi voi spune: nu ți-i rușine de tendința ta de a căpăta cît mai mulți bani, cît mai multă vază, și faimă, în timp ce nu-ți pasă de inteligență și de adevăr, nici ca sufletul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demult remarcată și combătută. Aceleași situații, aceleași atitudini, aceleași imagini, aceleași cuvinte chiar, se repetă la nesfârșit. Multe din poeziile lui Baconsky cuprind următoarea formulă compusă în mod inevitabil din câteva elemente, peisajul cu «atmosferă», poetul la fereastră privind lumea filosofând - la persoana întâia - despre scurgerea timpului etc. (...). Care sunt cauzele care duc la acea oglindire palidă, cenușie, monotonă care ia pe alocuri forma crasă a șablonului? (...) Din formulările unor poeți, prozatori sau critici la Plenara din martie a Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea, călătorește pe mare (în Grecia), jertfește erosului, e noctambul, copleșit de „doruri” și obsedat de „cântec”. Notabile ca dicțiune, dintre textele de acum rămân doar câteva sonete. Schimbarea de orizont din Sărbătoarea morții (1915) ținea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
mrejele ei intră și medicii, scriitorii, politicienii etc. Medicina, legată prin finalități și sensibilitate de filosofie, sprijină, după caz, mișcarea de idei novatoare, explicând raporturile dintre fenomenele umane și cele fizice, dintre starea de sănătate și condițiile de viață, și, filosofează eclectic, uneori original, doar, în parte și experimental. Fascinația ideilor este fata morgana a secolului și nu experimentul. Spitalele și universitățile nu sunt acaparate de cercetarea complexă, cu rezultate imediate și de perspectivă. Autoritatea rațiunii, ca sursă de cunoaștere, descoperire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
credea și filosoful Spinoza (1632 - 1677) care identifică substanța „absolut infinită“ cu natura și aceasta cu Dumnezeu. Când Diderot se apropie de „cosmogonia ființei umane“, a lui Maupertuis (Venus physique — 1745) el se apropie cu pasul următor de „fluidul vital“ filosofat de medicul german Karl Linné (1734 - 1815) care, în 1778, în plin Paris, deschide o „clinică“ de magnetism, am spune de 5 stele, frecventată de protipendada parisiană și prietenii străini ai acesteia. Diderot își manifestă deschis atracția pentru medicina fiziologică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele sale tendința de a ilustra în imagini idei filosofice. Și personajele, și autorul filosofează adesea pe tema sensului vieții și în special asupra morții, motiv central în romane, anunțat și în câteva povestiri din volumul După-amiază neliniștită. Astfel, fotbalistul din Victorie visează să facă din jocul său un spectacol, dar tocmai în meciul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
diferite de vinovăție, fiecare dintre acestea având propriile instanțe de judecată și consecințe. Într-o perioadă post-apocaliptică a societății germane, în care supraviețuitorii se confruntau cu provocări practice extrem de presante, Karl Jaspers a fost conștiința morală a poporului german, care, filosofând printre ruine, a militat pentru "purificarea sufletului german" prin acceptarea vinovăției. Nu trebuie uitat că impactul celor 12 ani de Național-Socialism asupra "sufletului german", cu a sa impresionantă mașinărie propagandistică pusă în mișcare de Joseph Goebbels (Doob, 1950), a persistat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]