247 matches
-
Gheorghe Grigurcu Neîndoios, Petre Stoica e un deschizător de drumuri în lirica română actuală. Peste capul șaizeciștilor redundanți prin filosofare și semeție cosmică, numele său se cuvine legat de inițierea postbelică a poeziei cotidianului, anodinului, ironiei ce se regăsește deopotrivă la unii șaizeciști refuzați și, în altă cheie stilistică, la mulți optzeciști. Am comparat altădată rolul lui Petre Stoica în
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
etern, doar ca fenomen estetic." Ridicată chiar în prima lui scriere filosofică, aceasta e o chestiune ce va rămâne într-un fel sau altul centrală tuturor operelor sale ulterioare și va trece drept o pecete inconfundabilă a stilului său de filosofare. Dacă ceva există doar în măsura în care apare ca fiind "frumos" și justificat "estetic", atunci adevărul însuși, impreună cu definiția lui, cu toate criteriile și mijloacele lui de producere, trebuie reconsiderate într-un mod radical: "Cunoașterea este jocul de putere al forțelor
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nimic superficial sau facil în acest estetism metafizic. Dimpotrivă, cum l-a văzut Nietzsche, acesta presupunea o întreprindere foarte serioasă și periculoasă, era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
așa ceva e foarte greu de supraevaluat. E unul dintre experimentele cele mai interesante întreprinse vreodată, cel puțin la această scară, în toată istoria filosofiei occidentale, și probabil că tocmai această trăsătură e cea care, mai mult decât oricare altele, conferă filosofării lui Nietzsche o intensitate, seriozitate și gravitate fără egal. Oricât de ciudată, "exotică", stranie sau "revoltătoare" ți s-ar putea părea această filosofie, nu poți pur și simplu s-o ignori sau să treci peste ea, ci trebuie să te
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
un fin spirit ironic în demontarea complicatei mașinării conceptuale și metodologice puse la bătaie de filosoful - "nemilos biograf", pentru care marele prozator ar merita să fie mai degrabă condamnat: e un exemplu, foarte bine argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
politice, socio-istorice, lingvistice și, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost și divagări în expunerile prezentate, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretențioase ori în anecdotică, dar cei mai mulți vorbitori și-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare și în mare parte au reușit. Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a elibera conștiințele, astfel cum s-a întâmplat în istorie
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
de seară, a fost și un ceas cînd castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Sau: «Aerul e un fier vechi». Dacă află asta cei care trăiesc din strîngerea fierului vechi, s-a terminat cu noi". Tot aci putem înregistra "filosofarea" vidă (simplul său gest suspendat în ridicol), precum și obscenitatea ostentativă, ambele postúri făcînd școală, mai cu seamă ultima, îmbrățișată de tineri care își imaginează că simpla denudare fiziologică ar fi un act de bravură literară: "Sorin Comoroșan are timp să
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
a prozei românești. Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să echilibreze cotidianul cu miticul și cu fantasticul, să creeze puncte de legătură între lumi, identități sau fețe diferite ale aceleiași identități, să conjuge filosofarea asupra condiției existențiale cu confesiunea simplă, lipsită de stridențe, cu bunele și cu relele ei. Totuși, chiar și atunci când filosofează, naratorii cărții nu exagerează, nu cad în ostentație, ci îl determină chiar și pe cititorul cel mai leneș să-și
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
un gest polemic destul de categoric. Dar criticul își rezervă plăcerea unui bilanț al receptării într-o secvență finală, din volumul anunțat, Triumful unui marginal, axat, din câte putem bănui, tocmai pe o confruntare cu istoria receptării. Exegetului nostru îi displac filosofările exagerate în jurul textului poetic, exploatările psihanalitice și toate speculațiile duse prea departe, până la uitarea punctului de pornire. O mare parte din actualul volum o ocupă descrierea tematică propriu-zisă a operei, principala miză a cărții (p. 10-255), urmată de glose pe
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
Marga la Îngerii lui Pleșu; de la cartea lui Ion Ianoși despre Petersburg, la cea despre - oho! - iubire a lui Aurel Codoban. De la dosarul universitar al lui Blaga, reconstituit de Curticeanu, la problematizările lui Flonta... Asta în spațiul, larg înțeles, al filosofării și al istoriei filosofiei, despre care m-ai întrebat. Filosofia românească, care a fost domeniul cultural literalmente masacrat în timpul regimului socialist, e într-o fază de recuperare. Păcat că filosofii români - puținii care există - și specialiștii români în filosofie (n-
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
educația filosofică pe care o ai, ce se întâmplă în jurul tău? De ce te-ar interesa mai mult practicile culturale dinainte de război decât stilul de viață de azi? - Filosofia are această capacitate proteică de a-și putea lua ca obiect de filosofare orice - inclusiv loteriile. E ca jurnalistica, se poate placa pe orice realitate - inclusiv pe neant. Fără să exclud posibilitatea ca în viitor să mă ocup de loterii sau de degradarea limbii, mărturisesc cinstit că în momentul de față sînt scufundată
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
fundalul tumultului pricinuit de valurile mării. Căci textele și reflecția lui Nae Ionescu contează enorm de mult - în pofida anatemelor la care a fost supus - în efortul de a răspunde la întrebarea: cum a fost și cum este posibilă filosofia și filosofarea în această parte a Europei". Dincolo de contestatari, e menționată pleiada de cercetători cu o favorabilă orientare, mergînd de la iluștrii discipoli menționați la Ion Petru Culianu, care vedea figura lui Nae Ionescu ca a unui "reformator" prin explicitările filosofului "cu privire la un
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
urmă, atunci când, tânăr discipol descopeream alma mater napocensis, în pribegia sa sibiană. Mirarea " o știm de la mentorii noștri elini atât de îndepărtați în timp și totodată atât de apropiați de noi, atât de prezenți " este o stare de spirit prielnică filosofării. Ea este favorabilă reflecției, cred, prin chiar naivitatea sa. Naivitate a celui neinițiat, a tânărului începător ce se deschide universului cunoștințelor, pe care îl asaltează încercând să-l cuprindă prin întrebările sale, naivitate a bătrânului ce nu încetează să fie
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
simțit aproape ca Iov, căruia Dumnezeu îi înapoiase toate avuțiile”. El nu mai interpreztează în consensul biblic, ci extrage de acolo, răstoarnă amintirea lecturilor ca un pilot ce se instalează confortabil în scaunul de carlingă și dă zbor avionului spre filosofare: „Încă nu aflasem că repetiții ale povestirii lui Iov sunt înscrise în viață precum soarele în zi și luna în noapte. Cu o mare ușurare, m-am cufundat în somn și am visat imagini de nedescris, asemenea sentimentului pe care
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte, existența discretă a unui sistem filosofic este cea care conferă autoritate filosofării fulgurante din improvizațiile lui Petre Țuțea. în cazul acesta, însă, cum se explică faptul că sistemul filosofic însuși, atunci când a fost făcut cunoscut prin intermediul unor lucrări savante, nu s-a impus? Există, fără îndoială, o anumită coerență în opera orală
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
libertate și responsabilitate, despre determinare și hazard. Iosif Naghiu, alături de Dumitru Solomon și Matei Vișniec, face parte dintr-un grup restrâns de autori de teatru care filosofează prin ansamblul reprezentării dramatice. Mai exact, ei creează situații interogative, care declanșează procesul filosofării în conștiința cititorilor (și spectatorilor). Piesele-blitz ale lui Iosif Naghiu nu sunt niciodată minore, nu au niciodată miză mică. Chiar și când scrie numai câteva pagini, dramaturgul vrea de la textul său totul sau nimic. însă "filosofarea" sa are grație. Autorul
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
interogative, care declanșează procesul filosofării în conștiința cititorilor (și spectatorilor). Piesele-blitz ale lui Iosif Naghiu nu sunt niciodată minore, nu au niciodată miză mică. Chiar și când scrie numai câteva pagini, dramaturgul vrea de la textul său totul sau nimic. însă "filosofarea" sa are grație. Autorul se joacă semnificativ, ca Charles Chaplin în binecunoscutele lui filme-parabolă. Aptitudinea sa de a deschide parcă fără efort, dintr-o exuberanță de moment, neașteptate - și tulburătoare - perspective filosofice asupra existenței poate fi ilustrată cu aproape oricare
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Vulcănescu, autorul nostru amintește că Nae Ionescu a refuzat să scrie cărți de filosofie nu numai din comoditate sau datorită angrenării în alte activități (de la jurnalistică la politica) ci datorită unei atitudini fundamentale. Nu există, socotea el, filosofie ci numai filosofare. În fond, precizează dl. M. Flonta, Nae Ionescu a transportat chestiuni complexe și dificile ale filosofiei teoretice din mediul lor propriu, pe tărîmul filosofiei ușoare și populare. Cursurile sale erau, desigur, seducătoare, creînd în mintea auditoriului impresia că gîndurile și
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
trece drept un teritoriu al ideilor care nu pot fi fixate an formule și algoritmuri productive, de aplicat unor situații stringențe de cunoaștere. Filosofia nici nu se poate spune că se ănvată - ci cel mult o manieră sau alta de filosofare. Ea este mai mult formativa, decat informativa. Foarte greu ai rostuiești o definiție; iar de la universitate ieși nu filosof, ci profesor de filosofie - sau orice altceva. Ar fi și ciudat (dar interesant) să existe un "filosof al ăntreprinderii", așa cum există
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
și acurateții, adecvării exprimării (și în sensul alegerii cuvântului) este vizibilă la Petru Creția și nu la Andrei Pleșu, unde exprimarea adecvării nu presupune înlăturarea ludicului. Dimpotrivă. Avantajele acestei inversări se verifică și când vine vorba despre cititor (iubitor de filosofare sau de poetizare). Dar "există un fel al cărților de a se citi între ele, departe de exegezele savante că și de lecturile naive care ne apară de uratul nostru zilnic. Un vast inconștient poate al culturii universale, al culturii
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
deja anterior întâlnirii propriu-zise cu terapeutul. Studiile heideggeriene, cu deschideri fie spre sursele presocratice, fie spre alte nume ale fenomenologiei contemporane, apelează uitarea în relație cu memoria sub conotația nevoii de suprimare a uitării drept cale spre experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
capul cu abuzul de oralitate și cu jocurile forțate de cuvinte din proza lui Paul Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea în romanele lui? Ion Simuț nu-și pune asemenea probleme prozaice. El judecă totul cu o eleganță care îl face vulnerabil. Când primește o bancnotă falsă, nu o cercetează, ci o bagă încrezător în buzunar. Ar
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
totuși) pentru alte genuri. Să nu fi fost mulțumit de romanul său din 1932, nu avea încredere în vocația sa epică? E adevărat că o undă puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul despre Blaga, deși i-a plăcut poetului filosof, (dar lui i-a plăcut și incalificabila carte despre opera sa lirică
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Contemporanul - Ideea europeană), atemporală, greoaie și plictisitoare. în paginile ei se amestecau, amatoristic, texte de Nietzsche și Bergson, cunoscute de multă vreme de cititorii din România cu o minimă pregătire intelectuală, cu "studii" semnate de diverși începători, de fapt lungi filosofări fără finalitate. Ulterior, pentru a înviora Contemporanul și a-i recuceri pe cititori, Nicolae Breban l-a adus ca redactor-șef pe Cătălin Țîrlea, dar acesta n-a izbutit decât să despice monotonia publicației cu câteva note stridente, întrutotul regretabile
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]