128 matches
-
deosebească fără greș de pisici, cai, elefanți și iepuri. Explicația, după Platon, este aceea că lumea aparențelor este doar o reflectare imperfectă a formelor ideale. Înțelegerea se produce nu ca rezultat al unei observări empirice insistente, ci prin raționare și filozofare, care sunt criterii interne ale minții umane în forma sa cea mai dezvoltată. Cunoașterea totală este, în consecință, accesibilă doar celor capabili să transceadă „peștera” realității vizibile și să ajungă la lumina înțelegerii filozofice. Lumea ne propune, dar noi suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ca toți bătrânii universului"34: "Unde-i mărirea lumei? Unde-i? Oare este" (Decebal) "Om! Care e ființa ta?... Ce face Ca tu să fii... Ce face să nu te risipești În propriile-ți fapte și gândiri?" (Blestemul lui Decebal) "Filozofarea" lui Decebal are umbre, dar nu tulburări, viituri de ritm, dar nu rupturi care să frizeze dezechilibru, ea își păstrează mereu contiguitatea: "Azi duc diluviu... mâne nemurire O armonie care capăt n-are" Viața privită precum curgerea râului insuflă forță
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aici nu avem unitatea spiritului cu natura, ci tocmai contrariul. Contemplarea naturii este pentru spirit numai mijloc, exercițiu al gîndirii care are ca scop liberarea spiritului. Substanțialitatea intelectuală este scopul, dar în filozofie ea este, în general, baza esențială, începutul; filozofarea este acest idealism potrivit căruia gîndirea este pentru sine, este baza adevărului. Substanțialitatea intelectuală este contrariul reflexiei, intelectului, individualității subiective a europenilor. La noi are importanță faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sau alteia dintre "principalele forme de viață filozofică" (s.n. ibid., pp. 245-246). M. Flonta reia aceste idei și în Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filozofiei în cultura românească (București, Editura Fundației Culturale Române, 1998 vezi cap. Stiluri de filozofare și tradiții filozofice). Se poate observa că negând existența filozofiei ca "gen", autorul citat contestă indirect valabilitatea demersului epistemologic diltheyean de a oferi o paradigmă unitară a naturii filozofiei, dar admite funcționalitatea a ceea ce noi am numit paradigmele unităților din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o paradigmă unică și atotcuprinzătoare, ci numai "prin raportarea la realitatea vieții și prin descrierea acesteia"43. 3. Corelațiile trăirii Andrei Marga consideră că Dilthey "intercalează"44 în relația dintre subiect și obiect viața, întrucât conștiința ("punctul de plecare al filozofării", cum o numește Al. Boboc 45), cu structurile ei, nu poate fi înțeleasă decât în "contextul vieții", într-un mai larg Lebenszusammenhang: Viața este cunoscutul din interior, este acel ceva dincolo de care nu se poate trece", observă Dilthey în Der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm la un curs, o folosise pentru „metafizic“); altui coleg îi spunea „Terică“ (de la terra), aluzie la „țărănismul“ împătimit al aceluia. Și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Purple sau Led Zeppelin, pînă la Emerson, Lake & Palmer), i-am vorbit despre ideile lui Camus, Kierkegaard sau Cioran - cu alte cuvinte, i-am inoculat băiatului simpatic și superficial care era amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
social. Ambele datorii reprezentau modalitățile afacerii de a contribui la menținerea progresului societății. Adiacent se vorbea despre firme profit și despre importanța filantropiei, despre bunele conduite față de angajați și despre principiul reciprocității (regula de aur). Era o perspectivă dezirabilă, o filozofare despre moralitatea afacerii. Reacțiile punitive față de conduitele "greșite" ale firmei erau tranșate violent prin greve, sabotaj și/sau prin penalizări sau faliment. Se poate spune că în această fază, angajarea socială a afacerii avea o semnificație restrictiv-confortabilă de obligație impusă
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
perfecționării de sine. S-au scris pagini exaltante pe această temă, de la Platon la Epictet și Marc Aureliu, de la Epicur la neoplatonici. Iată un faimos pasaj din Plotin: Dar istoria filozofiei a părăsit, de mai multe secole, această specie a filozofării. Astă zi, filozoful vrea să se distingă mai curând prin uitare de sine: umblă la fine țuri chintesențiale, afectează „rigoarea“ științei, construiește ample pagode terminologice, sisteme atotcuprinzătoare, cu atât mai valabile cu cât el e mai absent, ca persoană vie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
repetă ceva s-a defectat în mecanismul lumii", dar și că "tot timpul poți descoperi lucruri noi, la tot pasul ai șansa de-a da peste o întâmplare sau o idee originală" (p. 154). Inegale ca realizare sau originalitate, meditațiile, "filozofările" (subtitlul "încercare de filosofie poetică" este pretențios și nepotrivit) vorbesc despre iubire, prietenie, moarte, familie, natură, Dumnezeu, tinerețe, singurătate, putere, ignoranță, cultură etc. uneori fiind simple gânduri, întrebări sau paradoxuri, alteori dezvoltând scheme, silogisme sau doar... sfaturi vestimentare și preferințe
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
pe care o problematizează într-un mod cum probabil numai el poate și cum pesemne numai lui i se potrivește. Un asemenea mod l-ar fi exasperat negreșit pe Noica, oferindu-i încă un motiv în ceea ce privește superioritatea formei sistematice de filozofare. Numai că Dragomir, aflat la antipodul gîndirii sistematice, reușește uneori ceea ce foarte rar se întîmplă în filozofie: să gîndească natural și firesc, lăsînd în spate manierele tradiționale de a gîndi și premisele unei istorii a filozofiei a cărei influență deformatoare
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
un grup de "specialiști"). Critica de poezie este deja nocivă, nu doar ineficientă, în cazul noii poezii. Pentru că instrumentele sînt complet desuete. Pentru că au apărut destui poeți care nu mai pot fi comentați prin intermediul unor parafraze critico-poetice. Și o ultimă filozofare: cînd cineva din afara cîmpului literar îmi cere să-i recomand o carte bună, niciodată nu pomenesc un volum de poezie. Pentru că atunci aș semăna cu un predicator care ar scoate fulgerător Biblia din buzunar și ar începe să predice vertiginos
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
bucuri de recunoașterea oficială. Ești pe picioarele tale, dar nu ești în catastifele ierarhice ale cinului filozofic. Ești negreșit autentic, dar nu ai fost încă miruit de untdelemnul considerației de breaslă. Cu o sensibilitate lirică care îl predispune negreșit către filozofarea subiectivă, de mărturisire și de analiză a ecourilor sufletești, Petru-Vladimir Pătulescu nu este cruțat de drama practicantului ad hoc de filozofie. E deștept, cult și familiarizat cu tărîmul nuanțărilor fine, dar este închis în hotarele propriei autorități. Cînd o astfel
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
articole ale unei autoare cunoscute: Mariana Șora. "Micile proze" sînt adunate în mulți ani, toate avînd în comun "un anumit mod de alcătuire, mai bine zis o anumită modalitate a dezbaterii: un ton jucăuș, aparent ușurel, nu fără contingențe cu filozofarea, avînd deci o "subțirime" și o configurație asemenea unor figuri de artă plastică făcute dintr-o rețea de sîrme" (p. 5). Articolele sînt diverse, reflecțiile neocolind problemele estetice cum ar fi actualitatea în artă (cu atît mai mult cu cît
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
experiența mea limitată în domeniul muzicii, am constatat că dirijorii, instrumentiștii și adeseori chiar cântăreții au o remarcabilă abilitate de a-și exprima gândurile privitoare la artă. Dintre toate categoriile de artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu de muzică, dl. Hugo Hauptmann, un om extrem de cultivat, de-o mare sensibilitate și de-un rafinament înnăscut. Îi datorez mult pentru felul în care, la
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
poate scrie nimic, tresari de uimire constatînd că totuși s-a scris atît de mult. Dacă lăsăm la o parte tonul cinic al unei spontane reacții de respingere, singura explicație pe care o avem în privința faptului că genul acesta de filozofare are un public fidel e una psihologică: discursul speculativ supraviețuiește fiindcă are efect. Sunt oameni care îi simt nevoia și îl degustă la propriu. Ei bine, în ce constă efectul discursului speculativ? În faptul că întreține o dispoziție care nu
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Să înțelegeți că exercițiul dvs. e plăcut și nevinovat. ( Kara Karina, Caracal) * Rugăciunile unui om singur către Dumnezeu, trădarea prin singurătate și-o mărturisește cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
și nu pot s-o deschid decât cu cuțitul. Graffiti 1 Nu ți-a plăcut că urbea e plină de mâzgălituri pe ziduri Mie da Croncăneli ale nopții orașului gândește orașul e om sub acoperire cifruri limbaje și chiar și filozofări de doi lei conspirația și panda Fără pansamente fără iod cu acizi cu incizii adânc distilate graffiti povestesc alchimiile întunericului lumină putrefactă din tomberoane din care exulta alcoolul îngerilor Sau crimă Sau obielele frumoasei adormite când scriam prin latrine Îmi
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului și naționalismului, sunt din adîncul ființei sale respinse de narator: fără argumentări care nu și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără vorbe. Polemica are loc în dimensiunea tacită a romanului, în profunzimea lui, lăsînd să se desfășoare în libertate arta nuanțată a prozatorului. Exemplară în această privință e prezentarea conflictului tăcut dintre tată și fiu în chestiunea moștenirii, descris pe
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
cel al reflecției propriu-zise. Poetul se dispensează aici de măștile și personajele sale, de înscenările dramatice, ba chiar și de mediul liric, pentru a medita singur, față în față cu cititorul. Imaginile poetice, asocierile insolite, răsturnarea reprezentărilor curente lasă loc filozofării morale, cu atenție distributivă la tot ce mișună-n jur, și cu credința adâncă în mâna tămăduitoare a dumnezeirii: Dacă masa înseamnă fluxul și refluxul dorinței, individul este imnul înălțat singurătății. Învață să fii singur și vei deveni nemuritor. Dar
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire analitică, o paradigmă ai cărei zei tutelari - Frege, Quine, Russell, Meinong, Strawson sau Kripke - au împins această ramură la rangul de cea mai răspîndită formă de filozofare din Occident. Cred că nu greșesc spunînd că mai mult de jumătate din învățămîntul filozofic european s-a convertit deja la rigoarea pe care un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
împins această ramură la rangul de cea mai răspîndită formă de filozofare din Occident. Cred că nu greșesc spunînd că mai mult de jumătate din învățămîntul filozofic european s-a convertit deja la rigoarea pe care un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare încît astăzi, întrecînd filozofia politică sau fenomenologia, școala analitică reprezintă forma dominantă de gîndire contemporană. În fața avîntului ei, formele tradiționale de gîndire europeană - metafizica, dialectica sau structuralismul - au dat
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
sfoară ce va începe să fie împletită apoi cu două andrele formate din două raze smulse unui soare adus ceva mai devreme în scenă și tot așa până în final, când, după atâta joacă, se introduce și o notă de tristă filozofare. Mădălina Dan spune că cele patru fete îmbătrânesc (cam devreme credem noi), iar Maria Baroncea adaugă că îmbătrânesc degeaba (părere pesimistă pe care nu o împărtășim, dovada contrară fiind și acest spectacol și nu numai el), după care tot ea
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
maidan psihic din cauza căruia, acolo unde ajung, murdăresc locurile. Că există un etos mahalagesc de origine morală de care poți suferi chiar și atunci cînd stai într-un castel. În concluzie, o carte care te dispune spre un gen de filozofare sui-generis: meditația pe marginea mahalalei și a neputinței ei de a inspira capodopere literare. Căci dintr-o colcăială pestilentă nu se poate extrage un mesaj uman decît pentru cei care fac parte din aceeași categorie. Altfel spus, lumea mahalalei nu
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
în picioare, semeț și neclintit; Dar inima-i e arsă, și oricît mai trăiește De nici o primăvară nu poate fi-nverzit". (Un ceas e de cînd anul trecu). Temele romantice de prim ordin (iubirea, trecutul, peisajul) ajung doar pretext pentru filozofare; în aceste condiții, nu ne mai mirăm de insignifianța totală a poeziei de iubire a lui Alexandrescu, convențională și scrisă fără convingere, de banalitatea peisajelor, mai ales a celor nocturne, de didacticismul lecțiilor de istorie administrate de poet. Veritabila sa
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]