128 matches
-
înțeleg de ce, la vârsta asta, e așa de tânără, după 60 de ani începe așa ceva, nu înțeleg, poate mediul, unde a trăit în ultimii ani?... dar eu m-am uitat așa de urât la el, că a terminat și cu filozofările, și cu orice diagnostic... și-atunci i-a zis cu voce tare Tinei: vă spun eu că analizele sunt bune, n-aveți nici măcar o infecție cât de mică, inflamațiile astea de pe genunchi sunt, de fapt, depozite de grăsime, ați pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
filozofie, se mulțumesc doar să vorbească despre ea. Aducând-o la dimensiunile lor, ei exercită totodată un fel de poliție metafizică - cu funcție de intimidare, dacă nu chiar de boicot și reprimare - asupra colegilor mai curajoși sau mai talentați în practica filozofării. Intriga cărții se țese între aceștia din urmă și profesorul de istoria logicii și metafizică de la Universitatea din București. El însuși se plasează într-o a treia categorie, a „robilor filozofiei“, adică cei care fac filozofie pentru că nu pot altfel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
operă“ sau „lucrări științifice“. Reproșul complementar, lipsa de originalitate, este și el respins de cei doi editori: „Nae Ionescu o spunea limpede: originalitatea, în filozofie, nu poate avea alt înțeles decât acel de efort propriu de gândire, de autenticitate a filozofării. Lipsit de originalitate nu ești pentru că spui ce s-a mai spus; ci pentru că accepți de-a gata spusele altora, fără ca acestea să răspundă unei nedumeriri proprii, unei răfuieli cu tine însuți. Adică pe negândite. [Ț] Nu trebuie deci să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
afla și Nae Ionescu, părintele „existențialismului“ autohton. Consecvent acestei atitudini, Blaga refuză publicarea celei de-a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă și personală“, în „duhul învățăturii creștine“. Supărat de comportarea filozofului clujean, pe care o simțea lipsită de fair-play, Grigore Popa se răzvrătește și oferă recenzia unei publicații rivale, Revista teologică, cu ai cărei redactori și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
împărtășesc din tradiția gândirii fără a considera că trebuie să arate mereu buletinul de identitate al fiecărei cugetări. Nae Ionescu nu credea în proprietatea privată a ideilor, după cum nu credea în sisteme de filozofie, ci doar în gândirea vie, în filozofare. La el ideile străine deveneau „foarte vii și foarte personale, în variante puse în contexte cu totul noi sau originale“. De aceea, opera sa trebuie cercetată în sine, nu comparativ. Apoi, el însuși dăruia idei, îi lăsa pe alții să
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cea mai mare parte articulate spontan, înregistrate imperfect și publicate de alții -, precum și gazetăria nu sunt locuri care obligă la note de subsol sau la pauze sursologice. În plus, cursurile lui Nae Ionescu nu erau lecții de filozofie, ci de filozofare, în care accentul cădea nu atât pe informații sau pe idei, cât pe deducția și înlănțuirea lor logică. Toate paralelele care se pot identifica aici cu ideile sau textele altor autori își au loc în clasicul capitol al materialului: afinități
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
el totul poate căpăta o justificare, toate ororile sunt salvate de „argumente“, vinovați și nevinovați sunt cu toții judecați după criteriile intelectualului. Și când te gândești că, în mod inevitabil, va veni o vreme în care toți vor fi intelectuali... * Efortul filozofării, oriunde această obsesie și-ar manifesta subtilitatea și maniile, este o investiție în neant. Dispariția speciei gânditoare ar trimite înapoi în inexistență toată marea de filozofii din care încercăm să alcătuim o memorie a trecerii noastre pe aici. Adevărurile noastre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Balzac, față de românele lui Eugen de Sue, si de tot ce intră în categoria estetică a "misterelor Parisului" este capacitatea să colosală de "a gîndi" pe seama situațiilor și personajelor din românele sale. Chir pentru un cititor cît de cît instruit "filozofarea" aceasta introdusă în plină acțiune a intrigilor devine sîcîitoare, făcîndu-l să "sară" paginile. Nu mai vorbesc de considerațiile economice, de reflecțiile pe marginea băncilor și a burselor, a finanțelor, transformînd românul într-o enciclopedie a vremii. Să luăm finalul Casei
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
care nu conțin reflecții de natură teoretică. El își dorea religiosul pus la adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tradiție / 228 Limbă și cultură / 232 Cultivarea limbii / 238 Limbă și gîndire / 241 Limbă și psihic / 249 Limbă și realitate / 251 Limbă și valoare / 258 Libertatea lingvistică / 263 Obiectiv și subiectiv în limbă / 268 Partea a treia: Relațiile și determinările filozofării / 275 Implicarea limbii în particularizarea filozofiei / 275 Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic / 280 Comunicarea interculturală prin filozofie / 284 Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice / 291 Reconstrucția textului în traducere / 295 Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de altă parte, de analiza ei din perspectiva realităților și categoriilor specifice investigației de tip filozofic. De fapt, în multe din aceste investigații se conturează și o a treia direcție în cercetarea filozofică a limbii: stabilirea relației dintre limbă și filozofare sau, mai exact, a relației dintre trăsăturile limbii și trăsăturile filozofiei create în limba respectivă, în spațiul etnic în care se vorbește limba. Deși nu se menționează întotdeauna explicit, încercarea de a stabili consecințele unei astfel de relații dovedește efortul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propriu filozofiei, de altfel) în măsura în care nu este vizată în special analiza unei limbi anumite, ci a limbii în general, a tuturor limbilor pe cît este posibil. Altfel stau lucrurile însă cînd se ia în obiectiv problema relației dintre limbă și filozofare, căci filozofarea se finalizează în filozofii individualizate, iar relația respectivă are în vedere determinarea aspectelor prin care această individualizare se datorează trăsăturilor specificice ale limbii în care filozofia a fost gîndită și exprimată inițial. Ca atare, de data aceasta, nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de altfel) în măsura în care nu este vizată în special analiza unei limbi anumite, ci a limbii în general, a tuturor limbilor pe cît este posibil. Altfel stau lucrurile însă cînd se ia în obiectiv problema relației dintre limbă și filozofare, căci filozofarea se finalizează în filozofii individualizate, iar relația respectivă are în vedere determinarea aspectelor prin care această individualizare se datorează trăsăturilor specificice ale limbii în care filozofia a fost gîndită și exprimată inițial. Ca atare, de data aceasta, nu se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
emis și opinia că marele filozof german a întrerupt tradiția de pînă la el făcînd loc autonomiei lingvisticii, în virtutea unei demarcații între știință și filozofie 11. În această ultimă perspectivă, așa cum a produs în general o schimbare a modului de filozofare, Kant a pro-dus și o revizuire a obiectului filozofării. Din acest moment, altul era obiectul filozofiei și altul obiectul științelor, acestea fiind de obicei orientate spre analiza datelor empirice, așa cum se prezenta lingvistica în acel timp. Rămîne însă măcar o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tradiția de pînă la el făcînd loc autonomiei lingvisticii, în virtutea unei demarcații între știință și filozofie 11. În această ultimă perspectivă, așa cum a produs în general o schimbare a modului de filozofare, Kant a pro-dus și o revizuire a obiectului filozofării. Din acest moment, altul era obiectul filozofiei și altul obiectul științelor, acestea fiind de obicei orientate spre analiza datelor empirice, așa cum se prezenta lingvistica în acel timp. Rămîne însă măcar o obiecție în legătură cu această explicare a tăcerii kantiene: dacă lingvistica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Cassirer definește omul ca ființă făuritoare de simboluri și extinde concepția neokantiană la analiza limbajului, a mitului, a religiei, a artei și a științei, în care vede structuri autonome în sistemul unitar al formelor culturii. Ca atare, el nu reduce filozofarea la cercetarea limbii, cum se întîmplă în unele sisteme neopozitiviste contemporane lui, și nici filozofia culturii la filozofia limbii, ca în multe doctrine neohegeliene și concepe într-o manieră opusă aceleia profesate de Martin Heidegger investigarea filozofică a limbii, respingînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fapt "predicație", așa cum se întîmplă pe terenul logicii, și atunci unei construcții determinative precum zăpadă pufoasă, unde determinantul este o predicație a substantivului, i se poate aplica regula obiectivității din perspectiva concordanței cu realitatea. Partea a treia : RELAȚIILE ȘI DETERMINĂRILE FILOZOFĂRII Implicarea limbii în particularizarea filozofiei Investigarea limbii din perspectiva filozofiei a fost de cele mai multe ori orientată spre a afla un răspuns la între-barea dacă există sau nu o legătură între aspectul și structura sistemelor filozofice create pe terenul unei culturi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a fost și nu este o ramură filozofică comparabilă cu altele, care au un obiect pe care îl studiază pur și simplu cu viziunea și cu mijloacele filozofiei. Filozofia limbii are aici această latură a investigării legăturii dintre limbă și filozofare, fără însă a se reduce la ea și fără a se institui în dimensiune obligatorie. Problema are două aspecte de bază: unul care are în vedere preocupările filozofilor înșiși și altul care se referă la exegeza gîndirii filozofice. Primul aspect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întregirea viziunii asupra realității; 2) cercetarea limbii ca mijloc de a accede la realitate; 3) cercetarea limbii ca mijloc de a pătrunde în tainele ființei și creației umane (facultățile, cultura, spiritualitatea); 4) cercetarea limbii pentru a afla extensiunea și limitele filozofării, de obicei, printr-o atribuire de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
accede la realitate; 3) cercetarea limbii ca mijloc de a pătrunde în tainele ființei și creației umane (facultățile, cultura, spiritualitatea); 4) cercetarea limbii pentru a afla extensiunea și limitele filozofării, de obicei, printr-o atribuire de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiecărui tip de raport, deși, în general, se poate întrezări existența și manifestarea fiecărui tip într-o manieră distinctă. De fapt, aspectul cel mai incitant din toată această pro-blematică este cel care privește determinarea raportului dintre limbă și maniera de filozofare, aspect avut deseori în vedere de exegeți 312, dar rămas încă sub semnul controverselor, deși o orientare cu un mare grad de aderență nu lipsește. De obicei se încearcă stabilirea relației dintre anumite limbi și anumite moduri de a filozofa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație există și că structura limbilor cauzează, condiționează și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în mai mică măsură conținutul propriu-zis al sistemelor. În acest context, în filozofia lui Aristotel, îndeosebi în logică, s-au văzut reflexele trăsăturilor limbii grecești. Limba germană, cu construcțiile ei ample, a fost considerată de unii modelul indiscutabil al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a considerat reprezentativă ordinea deductivă din filozofia lui Descartes, dar rafinamentul și precizia aceleiași limbi s-au văzut mai evident reflectate la Malebranche. S-ar părea, din cele prezentate, că fiecare dintre relațiile stabilite între trăsăturile limbilor și modalitățile de filozofare își are o anumită întemeiere, dacă se admite că un sistem filozofic nu se raportează la toate trăsăturile particularizante ale unei limbi, ci numai la o parte sau numai la una dintre ele. În acest caz, fiind în posibilitatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistem filozofic nu se raportează la toate trăsăturile particularizante ale unei limbi, ci numai la o parte sau numai la una dintre ele. În acest caz, fiind în posibilitatea de a valorifica una sau alta dintre caracteristicile limbii, modalitatea de filozofare se poate diversifica destul de mult pînă la a nu mai rămîne legată de specificul unei limbi și de relația exclusivă cu ea. Din aceste motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de comunicare între diferite spații, deschi-zîndu-se unul către celălalt. Pe de altă parte, înainte de a fi o construcție lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]