17,285 matches
-
dispus să-ți dea crezare? Nimeni. Anii au trecut, iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice aluzie la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că cel dintîi semn de naționalism al unui om este chiar limba în care trăiește și se
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
delicatețea negreselor de la moulin rouge" (zece). Noțiunile categoriale devin un fel de alveole goale, de faguri pe care autorul le umple cu miere metaforizantă. Astfel timpul e o rugină pe care actantul o strînge în nări ca pe-o făină fină și plămădește din ea o ciocolată molatecă-amăruie, uitarea și moartea sînt la fel de grele, de mocirloase și pîntecoase fără nici un hotar la nici unul din punctele cardinale, tăcerea ce desparte cuvintele se duce pe apa sîmbetei cum buștenii putrezi la vale pe
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
îl nimerise norocos plămînul drept/ prin pleura lui fragilă ca o rochie de balerină" (treisprezece). O atare mirobolantă visceralizare a plăsmuirii poetice modelează factura sacrificiului suprem pe care poetul se decide a i-l închina: ,cu degetele mele albe și fine mi-am scos ficatul și inima/ în lumina amurgului salutînd ceremonios vulturii/ secolelor și subsecolelor de lut nisip ori granit" (opt). Nicolae Tzone vrea să ne asigure că poezia nu e doar un produs al spiritului ci și al trupului
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce-l iscălea; ...care ironie, de la cele mai fine până la cele mai joase, este totdeauna, după cât știm, lucrarea diavolului. Care diavol, ...depinde. Ce fel de diavoli, desigur, ce grad, ca-n armată... Fiindcă unii sunt mari cărturari, mari umaniști; pe când alții, - majurii de jurnă, care înjură trupa de dimineață
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
elaborată în care culoarea și accentele reliefează înțelesul fiecărei silabe cântate: dicția este impecabilă deopotrivă în franceză, germană, italiană - arta rostirii cuvântului cântat transformă fiecare lied într-un poem emoționant. Nimic nu este exterior sau inutil în acest demers de fină intelectualitate, de la apariția scenică sobră, severă chiar, până la edificarea dramaturgiei unui ciclu atât de amplu ca ,Dragoste de poet" de Schumann. Cântat cu o simplitate rafinată, acesta a concentrat parcă în paginile partiturii tristețile ascunse ale întregii lumi. în zona
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
seriozitatea lui lipsită de afectare ori prin stenicul și subtilul lui umor. Și, mai ales, prin forța cu care îmbină rafinamentul intelectual cu un fel de frustețe neaoșă, grație căreia își poate permite să deconecteze o idee înaltă printr-o fină și inocentă cozerie, fără a produce rupturi ori tensiuni primejdioase. Cred că intelectualitatea și bunul- simț s-au echilibrat în el cu fantezia și au iscat împreună muzici în egală măsură stricte, austere (descinse din stăpînirea remarcabilă a tehnicilor de
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
di amore șino al gesto della morte. Sofocle, nell'omonima tragedia, fă dire ad Elettra: "Costretta, chiusa fui/ orribilmente/ în orribili mâli./ Oh sì questo furore/ mio non ignoro./ Mă finché vită mi tiene nella sventura mia non voglio/ porre fine all'affanno./ Chi mai potrà donarmi,/ o donne dilette,/ una parolă consolante,/ un messaggio di gioia?/ Lasciatemi dunque,/ voi consolatrici./ Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
voglio/ porre fine all'affanno./ Chi mai potrà donarmi,/ o donne dilette,/ una parolă consolante,/ un messaggio di gioia?/ Lasciatemi dunque,/ voi consolatrici./ Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento"2. În tale lamentazione, quasi una geremiade, Elettra approfondisce îl suo stesso dolore e ne vive îl riscatto mediante îl lamento: la catarsi dal male è provocată dall'agonia, dove îl gemito, îl pianto, diventano transiti all'essere-consapevoli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în cui la vită soffre tale bisogno del mistero del suo proprio essere che la stessa vită, finalmente, risorge quale fulcro di pienezza della salvezza e diviene, la vită, evento nel mondo, contemporaneità assoluta nell'universo, senza inizio e senza fine. Questo evento è appunto colto în un solo impercettibile istante, în cui Dio ha sofferto îl mistero della sua necessità di oltrepassare l'apparente inaccessibile angoscia, al fine di vincerla a dispetto del pericolo della debolezza di essersi potuto rivelare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Mă dopo la caduta dell'uomo, l'abisso tra la natură divină e la natura umana è diventato talmente profondo, che l'Incarnazione del Logos è una croce che l'uomo prende șu di sé: la kenosi diventa sofferenza. Îl fine dell'Incarnazione però è anche portare la felicità divină în questa sofferenza umană. Per questo motivo, i russi non vogliono separare troppo îl Cristo sofferente dal Cristo glorioso: la sofferenza stessa, per mezzo di Lui, diventa gloriosa. Ciò comportă, nella
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
né come prigioniero, né come guardiano. Ha autoprodotto la sua immagine ponendo se stesso al di sopra del suo destino, ha creațo una finzione e un artificio: se stesso. Ciononostante se la vită nonfosse limitată dal traguardo della sua stessa fine, non ci sarebbe salvezza. È îl tempo mistico a rivelare Dio în ognuno di noi, proprio nella sua speciale dimensione di dover racchiudere la vită e nella sua incontrovertibile condizione di dover comprendere la morte, oggetto di quel desiderio che
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rivelarsi l'annunciato Dio della salvezza del mondo, focalizza tutto ciò îl concetto d'infinito postosi verso îl "dopo rivelazione", momento în cui îl tempo stesso risulta comprensibile perché scansiona quanto ha avuto principio senza che debba mai più aver fine: l'amore di Dio nel martirio e nella resurrezione di Gesù rivelato Dio. Și vuole sottolineare come îl concetto di infinito și storicizzi, temporalizzandosi a-posteriori rispetto all' eterno, cioè Dio, che prescinde singolarmente dal "prima" e dal "dopo" giacché
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di Gesù rivelato Dio. Și vuole sottolineare come îl concetto di infinito și storicizzi, temporalizzandosi a-posteriori rispetto all' eterno, cioè Dio, che prescinde singolarmente dal "prima" e dal "dopo" giacché universalmente și configura în Cristo quale annuncio senza più fine di Dio, perché Cristo stesso Dio nel mondo, tempo del mondo. E allora nell'ambito di tale irrisolvibile indecidibilità și perviene alla concretezza dello spirito ermeneutico aristotelico che segna îl tempo pervaso dal prima e dal poi, successiva acquisizione în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se stessa: un albero di mele darà solo mele e non arance. Mă l'uomo può rovinare la natură di albero di mele e distruggere lentamente e pervicacemente la natură in-sé e per-sé, o addirittura utilizzarla pervertendone îl fine, îl fine proprio della Creazione. Di fronte alla natură non ci și può mai attendere un evento imprevisto nelle căușe e negli effetti: îl mare può insorgere improvvisamente e farsi minaccioso all'uomo, mă solo perché un vento, una tempesta possono raggiungere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
6.222. 5 "Egli stringerà una forțe alleanza con molti/per una settimana e, nello spazio di metà settimana,/farà cessare îl sacrificio e l'offerta;/sull'ala del tempio porrà l'abominio della desolazione/e ciò sarà șino alla fine,/fino al termine segnato sul devastatore", Dn, 9, 27; mă anche ibid., 11, 31; 12, 11; poi Mt, 24, 15. 6 Gv, 19, 34. 7 Cfr. Corano, Sura XXIX, vv. 20-23. 8 Cfr. Corano, Sura LXXVII, vv. 45-50. 9 Ct
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
volta dal gr. (a)maurós e màuros 'scuro'), come sost. îl termine, originariamente usato, al plurale, per indicare gli 'arabi di Spagna', assume îl valore generico di 'saraceni, musulmani' all'altezza del primo Furioso (1516), mă come agg. già a fine '400 ha valore di 'africano' (Masuccio), 'servo o schiavo negro' (Macinghi Strozzi), o 'musulmano' (Luca Pulci): cfr. M. Cortelazzo, P. Zolli, Dizionario Etimologico della Lingua Italiană, Zanichelli, Bologna, 1998, vol. 3 (I-N), e W. Schweickard, Deonomasticon Italicum. Derivați da
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a declinare solo dopo îl crollo del muro di Berlino. Indagando appunto le ragione storiche del prestigio di tale idea, che riceve nuova vită con la fine della seconda guerra mondiale Furet scrive: "[...] îl crollo del nazismo non ha posto fine alle grandi religioni secolari del XX secolo. Anzi, la sua radicale scomparsa non fă che lasciare îl marxismo-leninismo come unico padrone o unico beneficiario dell'investimento religioso nelle lotte politiche. La guerra lungi dall'aver ridotto îl teologico-politico, ne ha
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ricorda Kiš - la sua poesia șu Stalin, poesia di liberazione dall'autocensura che gli costerà la vită. Lo scrittore che și serve în questo caso del pamphlet come di una "spadă vendicatrice" riduce la sua arte a propagandă. Ecco alla fine la conclusione di Kiš: "Un'autocensura protratta conduce inesorabilmente, sul piano creativo e umano, catastrofi non meno gravi di quelle dovute alla censura; [...] l'autocensura rappresenta una manipolazione mentale, con durevoli conseguenze negative per la letteratura e per lo spirito
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
resta un estraneo indecifrabile. "Îl Nemico è tornato, l'Invasore è di nuovo alle porte". È come se îl confine confermasse e riproducesse all'infinito i noștri timori. Con la caduta del Muro di Berlino avevamo pensato di festeggiare la fine delle divisioni nazionali ed etniche, l'avvio di una stagione che avrebbe portato a un'integrazione progressiva dei popoli: quel fluire dei berlinesi attraverso quel varco finalmente aperto simboleggiava la libertà di circolare, la possibilità di conoscersi reciprocamente abbattendo i
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
i percorsi politici non sono frutto di semplici e imperative "necessità" della Storia, anche le occasioni migliori possono correre îl rischio di finire sprecate. Îl momento presente non și sottrae alla validità di questa constatazione, anzi sembra confermarla în maniera fin troppo evidente. Note 1 Sull'esistenza dei confini e l'immagine del nemico nelle società tradizionali, utili dați e riflessioni sono presenti nel fine saggio di J. Diamond, Îl mondo fino a ieri. Che cosa possiamo imparare dalle società tradizionali
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Îl momento presente non și sottrae alla validità di questa constatazione, anzi sembra confermarla în maniera fin troppo evidente. Note 1 Sull'esistenza dei confini e l'immagine del nemico nelle società tradizionali, utili dați e riflessioni sono presenti nel fine saggio di J. Diamond, Îl mondo fino a ieri. Che cosa possiamo imparare dalle società tradizionali?, trad. it. di A. Rusconi, Einaudi, Torino, 2013 (și veda în particolare îl cap. I, "Amici, nemici e forestieri"). 2 Sulle implicazioni politiche di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
scăzut accizele (sau le-au scos de tot, nu mai știu exact) la parfumuri, blănuri, cristaluri și alte minunații. Nu mai mănânci hamburger de la mc dar măcar îți permiți și tu un animal jupuit, un parfum de firmă, o bijuterie fină ... nu cred că taxa se referă doar la restaurantele de tip fast-food. vor fi afectate și gheretele cu hamburgeri de colț de stradă și shawormăriile și alimentele din supermarket. Toate taxele sunt pentru a lua bani de la populație. Industria alimentară
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
lor care muncesc zi și noapte, sau șoferii de taxi, vânzătorii ambulanți, vânzătorii din piețe. Comunitățile de rromi care împletesc coșuri de rachița, care prelucrează metale, ne-au greșit cu ceva? Nemaivorbind de faptul că am întâlnit în viață oameni fini, școliți, educați, născuți din părinți rromi. Nu se deosebeau cu nimic de ceilalți, ba dimpotrivă. Mie îmi face plăcere să intru în Piață Amzei de flori și să stau de vorbă cu florăresele. Miroase atât de frumos acolo. Încercați, e
Petreanu despre chestiunea rromilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82681_a_84006]
-
sine îra et studio. ‘heickenen’, lol ma-ntreb ce i se aduce cînd o comandă bere hakkinen “ Că au produs experți care au garantat că acest impact nu va exista este și mai bine” da într-adevăr o exprimare foarte fină apropo de ce crezi cu adevarat. că mai bem tuborg sau harkonen sau ce-om bea total irelevant, toată treaba pute a rromania, ăsta-i problemă, situația asta s-ar mai fi putut repeta în bosnia sau afganistan dacă n-am
There is a crack in everything by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82705_a_84030]
-
argumenta ceva bazat pe minte ci doar pe jigniri, observ că mai sunt oameni care gândesc exact ce li se spune să gândească la televizor. Propagandă de atunci era fățișe, pe față, la vedere. Azi propagandă se face subtil, subliminal, fin, imperceptibil. O pățesc chiar și americanii, o pățim - iată - și noi din plin. Comunismul trăiește și stă pitit frumușel în intenții cât se poate de onorabile. Care e diferența între torționarul care îl siluia pe dizident și un forumist care
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]