22 matches
-
Trebuie remarcat faptul că, așa cum a precizat Răzvan Codrescu “ Dincolo de genialele sale performanțe de laborator, N. C. Paulescu a înălțat un impresionant edificiu teoretic al științei creștine, fiind, în răspărul pozitivismelor contemporane, cel mai important promotor român al creaționismului și finalismului, cu o solidă argumentație, deopotrivă științifică, filosofică și teologică. S-a afirmat despre el că a fost, în spațiul gândirii românești, cel mai mare interpret științific al divinității”. Tocmai aceste lucruri a căutat, și a reușit, să facă această lucrare
DR. N. C. PAULESCU SAU ŞTIINŢA MĂRTURISITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_dr_n_c_paulescu_sau_stii_stelian_gombos_1329982865.html [Corola-blog/BlogPost/357967_a_359296]
-
etc, așa cum sunt definite funcțional-formalizant, sunt abstracții. Dar putem identifica abstracții interesante în orice domeniu al cunoașterii, astfel distingem abstracții în fizică, precum conceptele, energie, impuls, moment cinetic, masa, radiație. Putem separă abstracții importante în filozofie, precum existența, substanța, cauzalitate, finalism, categorie, creație, etc. Dacă fiecare cuvânt este o abstracție, omul nu operează lingvistic, decat aparent cu entități concrete, în fapt toate componentele limbajului sunt abstracții, cu diferite amplitudini organizante. Numai datorită utilizării sistematice a abstracției în gândire și comunicare, omul
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”, „Când profesorul vorbește, se ascultă doar!” etc.); combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme organizate (lucru pe grupe, sarcini colective etc.) sau spontane, legale sau ilegale („circuitul” unei fițuici, suflatul); finalismul accentuat al comunicării, subordonată permanent obiectivului didactic urmărit. De aici libertatea limitată a partenerilor, profesori și elevi, de a alege conținuturi ad-hoc; animarea selectivă a partenerului - clasă/elev , în funcție de reprezentările deja fixate ale profesorului („clasă amorfă”, „elev slab”, „elev conștiincios
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”, „Când profesorul vorbește, se ascultă doar!” etc.); • combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme organizate (lucru pe grupe, sarcini colective etc.) sau spontane, legale sau ilegale („circuitul” unei fițuici, suflatul); • finalismul accentuat al comunicării subordonate prioritar obiectivului didactic urmărit. De aici libertatea limitată a partenerilor, profesori și elevi, de a alege conținuturi ad-hoc; • animarea selectivă a partenerului Ă clasă/elev Ă în funcție de reprezentările deja fixate ale profesorului („clasă amorfă”, „elev slab
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
individualismului entropic și cea organizatoare a individualismului responsabil. În acest sens, suntem spectatori și actori ai unui proces de normalizare, de integrare și de moralizare a vieții sociale. Lipovetsky 87 explică succesul eticii, într-o epocă în care dispozitivele ideologice, finalismul istoriei, dialectica spiritului, idealurile (poporul, națiunea, libertatea, umanitatea) și-au pierdut credibilitatea, printr-un proces de retroacțiune a individualismului responsabil. Una din formele de maturizare și asumare responsabilă a autonomiei individului este preocuparea sa, mai mult sau mai puțin manifest
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de expresar, lo que no hay es el concepto que lo exprese; hay, pues, concordancia en general con la posibilidad de una plasmación de conceptos, pero no se plasma concepto alguno, o, pară decirlo con las nociones de Kant, hay finalismo sin que haya finalidad alguna." Felipe Martínez Marzoa, La crítica del juicio estético, Hölderlin y el idealismo [Critică facultății de judecată estetică, Hölderlin și idealismul]; în Roberto Rodríguez Aramayo y Gerard Vilar (Eds.), En la cumbre del criticismo [Culmile criticismului
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cele mai mari șanse în lupta pentru existență, caracteristicile pe care le promovează selecția naturală? În căutarea unui răspuns la această întrebare Darwin a fost mult ajutat de familiarizarea sa cu practicile selecției artificiale. 3. Selecția artificială, gradualismul și respingerea finalismului Atenția acordată selecției artificiale a avut o mare importanță pentru explorarea de către Darwin a implicațiilor ideii selecției naturale, ca mecanism principal al producerii unor specii noi. Istoricii relevă că Darwin a fost avantajat, chiar și față de naturaliștii care și-ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de către un text a structurii conceptuale cu care noi încercăm să-l interpretăm. Cu alte cuvinte, hedonismul post-teoretic al lui Rorty, numit paradoxal "pragmatism", e neavenit din moment ce neagă însăși dimensiunea euristică a științelor limbii, activitatea "practică" a analizei. Intrigat de finalismul pragmatic conform căruia, din moment ce nu există poziție exterioară propriei credințe, devine imposibilă aprecierea valabilității unui alt sistem de credințe, Culler lovește sub centură: "În acest fel ei șpragmaticienii americani contemporaniț încearcă să distrugă sistematic structura datorită căreia și-au atins
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
orbește, Într-un empirism lipsit de sens. Nici un rezultat nu permitea Întrezărirea unei concluzii, și nici măcar formularea celei mai neînsemnate ipoteze teoretice. În cursul evoluției animale, conștiința individuală apărea brusc, fără motiv aparent; neîndoielnic, ea preceda cu mult limbajul. Cu finalismul lor inconștient, darwiniștii, ca de obicei, invocau ipotetice avantaje selective legate de apariția ei și, ca de obicei, asta nu explica nimic, era doar o naivă reconstrucție mitică; iar principiul antropic, În acest caz, nu era nici el mai convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceva dobândit, un bun ce poate funcționa în anumite cazuri ca un capital", exprimând în primul rând "refuzul unei serii de alternative în care s-a închis știința socială (și, mai general, întreaga teorie antropologică): conștiință (sau subiect) vs. inconștient, finalism vs. mecanicism etc." (P. Bourdieu, 1992/2007, 242). Habitusul constă în modurile subiective de a înțelege diferențele de clasă și de a percepe lumea, în preferințele și gusturile pe care indivizii le au. Un habitus produce un stil de viață
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
într-o modalitate generală, fie în una determinată la nivelul unor concepte, idei, motive filosofice. Astfel, Ion Petrovici socotea că filosofia lui C. Rădulescu-Motru se ridică "până la schițarea unei concepții proprii, pe temelii kantiane"12. Mircea Djuvara evidenția faptul că finalismul constituie elementul kantian permanent în filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Influența lui Kant este mai consistentă în teoria cunoașterii și în doctrina personalistă ale lui C. Rădulescu-Motru, susține Simion Ghiță; potrivit lui Gheorghe Al. Cazan, doctrina lui Kant, față de personalismul energetic, face
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a conceptului determinismului prin finalitate; ea dobândește universalitate prin extindere, din orizontul personalizării, la totalitatea existenței. Punctele de vedere asupra locului finalității în filosofia lui C. Rădulescu-Motru se înscriu într-un spațiu de interpretare cuprins între susținerea fără rezerve a finalismului ca notă definitorie, îndeosebi a ultimilor lucrări ale operei sale ("Rădulescu-Motru nu opune determinismului "mecanic" un alt tip de determinism, ci în mod neechivoc finalismul"150) și aprecierea personalismului energetic ca o concepție determinist-teleologică ("Concepția lui C.Rădulescu-Motru e o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru se înscriu într-un spațiu de interpretare cuprins între susținerea fără rezerve a finalismului ca notă definitorie, îndeosebi a ultimilor lucrări ale operei sale ("Rădulescu-Motru nu opune determinismului "mecanic" un alt tip de determinism, ci în mod neechivoc finalismul"150) și aprecierea personalismului energetic ca o concepție determinist-teleologică ("Concepția lui C.Rădulescu-Motru e o concepție deterministă, teleologică, energetică, personalistă"151. Este de reținut și o observație dintr-o "lectură paralelă" a personalismului energetic și a fenomenologiei antropologice a lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o concepție determinist-teleologică ("Concepția lui C.Rădulescu-Motru e o concepție deterministă, teleologică, energetică, personalistă"151. Este de reținut și o observație dintr-o "lectură paralelă" a personalismului energetic și a fenomenologiei antropologice a lui P. Teilhard de Chardin: "Presupoziția unui finalism spiritualist la Rădulescu-Motru este falsă, divinitatea nefiind făcută să determine ceva"152.) Pe temeiul celor arătate până acum, am putea socoti că afirmarea ordinii de finalitate pentru existența-ca-energie (pornind de la ideea omului ca "scop final" al existenței sau de la cea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
arătate până acum, am putea socoti că afirmarea ordinii de finalitate pentru existența-ca-energie (pornind de la ideea omului ca "scop final" al existenței sau de la cea a personalității ca "scop final" al evoluției energiei) nu devine prin sine argument al unui finalism. Numai dacă intenția, în legătură cu scopul final, ar fi prezentă de la începutul evoluției am avea un prim argument în favoarea acestuia. Apoi, ar mai trebui ca finalitatea să fie posibilă printr-un agent care nu este omul (problemă discutată deja într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalismului energetic, Vasile Băncilă, legătura dintre finalitate și condiția umană: "Oricât ar părea de paradoxal la prima vedere, dar omul nu e numai scopul naturii, ci și esența realității ca atare, imaginea abstractă a acesteia. N-am vorbit oare de finalismul realității generale și n-am văzut că acest finalism e la baza tuturor principalelor transformări ale vieții? Dar finalismul fiind ceva personal, căci presupune o direcție urmată cu voință și cu un fel de prevedere, trebuie să ne închipuim procesul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umană: "Oricât ar părea de paradoxal la prima vedere, dar omul nu e numai scopul naturii, ci și esența realității ca atare, imaginea abstractă a acesteia. N-am vorbit oare de finalismul realității generale și n-am văzut că acest finalism e la baza tuturor principalelor transformări ale vieții? Dar finalismul fiind ceva personal, căci presupune o direcție urmată cu voință și cu un fel de prevedere, trebuie să ne închipuim procesul personalității ca întinzâdu-se la existența totală"154. Se înțelege
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul nu e numai scopul naturii, ci și esența realității ca atare, imaginea abstractă a acesteia. N-am vorbit oare de finalismul realității generale și n-am văzut că acest finalism e la baza tuturor principalelor transformări ale vieții? Dar finalismul fiind ceva personal, căci presupune o direcție urmată cu voință și cu un fel de prevedere, trebuie să ne închipuim procesul personalității ca întinzâdu-se la existența totală"154. Se înțelege și de aici că finalitatea reprezintă ordinea existenței în totalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îngăduie fatalismul pe care ea îl propune. În capitolul "Personalism anarhic și personalism energetic" din lucrarea Personalismul energetic, locul în care autorul se ocupă de aceste forme ale per-sonalismului, recunoaștem o distincție (e drept, implicită) între ordinea de finalitatea și finalism. Folosesc această sugestie pentru a arăta că Rădulescu-Motru face din ordinea de finalitate nu doar o ordonare pasivă (în timp) a corelațiunilor energetice, ci principiul evoluției către personalitatea energetică. "Mecanismul" evoluției nu este rigid, ca determinismul prin cauzalitate, ci constructiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ch. Renouvier este identificarea unei atitudini care să-i înlesnească omului calea către mântuirea sufletului, C. Rădulescu-Motru urmărește procesul de naștere a per-sonalității, fiind interesat de felul în care se poate ajunge la formarea personalității energetice.286 La filosoful francez, finalismul este transcendent; Dumnezeu este cauza lumii; modelul său metafizic este pluralist. Filosoful român este adeptul "naturalismului personalității"; personalismul său este un monism. Personalitatea renouvieristă e dată de la început. Personalitatea, în sistemul personalismului energetic, rezultă ca formă finală a evoluției energiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
american pretinde că "opera s-a dezvoltat, pas cu pas, până la finalizare ei, cu precizia și implicațiile rigide ale unei probleme de matematică"60. Deși accepta raționalitatea procesului de creație, poetul român respinge, principial, determinismul poesc atât riguros, cât și finalismul acestuia. Ele țin de o viziune mecanicista asupra vieții, si, implicit, asupra artei, viziune născută, cum spune Bergson, de la care Barbu se inspiră la rândul lui, "en déhors du temps" [din afara timpului]61. Viață este creație mereu reînnoita, evoluția ei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt instanțe social constituite ce definesc tipuri de actori și relații, acțiuni caracteristice și finalități sociale. Prin raportare la ultimele, eficiența este una dintre teleologiile posibile, de raportare a acțiunii la rezultate, dar nu singura. Opțiunea pentru un astfel de finalism ține de intenționalitatea colectivă, fiind, În acest sens, o construcție a societății. Piața este, În concepția lui Fligstein (1996), o construcție culturală guvernată de patru tipuri de reguli ce produc o anumită structură socială: drepturile de proprietate, structurile de guvernare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]