4 matches
-
că nu e suficient să numim o disciplină pentru a o umple de conținut, de cunoaștere. Invers, a cunoaște fără a denumi constituie de asemenea un handicap. Așa se explică tentativele repetate de a oferi filosofiei economice o identitate (de-finiție, program, cîmp de aplicare etc.). În fapt, în toate timpurile au existat filosofi ce ne-au lăsat reflecții de natură economică, după cum au existat și economiști preocupați de filosofia propriei științe. Cu toate acestea, așa cum arăta Daniel Villey, filosofia economică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din noi. Existența secvenței "de depășit-de atins" explică de ce omul este singurul "animal nedeterminat", singura ființă care se definește fără încetare prin succesiunea limitelor de depășit și de atins care alcătuiesc parcursul unei vieți. Tocmai pentru că identitatea ființei umane (de-finiția ei) nu poate fi obținută prin sistemul de limite constitutiv, limita interioară nu e decât o premisă a existenței, este ceea ce a făcut natura din om. Însă pentru a putea vorbi despre viața, și mai ales despre destinul cuiva, trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
confirmă hotarele, dîndu-i conturul inconfundabil al individualității sale. În acest sens, lucrul începe să fie de-abia din clipa în care este numit. Numele consacră limita lucrului. El este sigla naturii finite, este esența, exprimată, a finitului. Numele este de-finiția prescurtată a lucrului, ființa lui en raccourci. Iată de ce toate realitățile finite poartă un nume, au numele lor, care demarcă partea lor de ființă și exprimă, în vasta jurisdicție a tot ce există, dreptul lor la ființă. Numele reprezintă modul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din noi. Existența secvenței „de depășit-de atins“ explică de ce omul este singurul „animal nedeterminat“, singura ființă care se definește fără încetare prin succesiunea limitelor de depășit și de atins care alcătuiesc parcursul unei vieți. Tocmai pentru că identitatea ființei umane (de-finiția ei) nu poate fi obținută prin sistemul de limite constitutiv, limita interioară nu e decât o premisă a existenței, este ceea ce a făcut natura din om. Însă pentru a putea vorbi despre viața și, mai ales, despre destinul cuiva, trebuie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]