132 matches
-
spus, mă tot întreb și eu și nu gasesc raspunsul la întrebarea: Cum se vor înțelege evreii cu românii, aici la noi, unind pe Maica Domnului, care este evreică, cu cele trei Diane: Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis ( cea de origine thracică și fino-ugrică ) și Diana, sancta, potentissima ? Dacă “marele exod “ al evreilor va fi posibil pe cale pașnică aici la noi, iar România își va reîntregi din nou hotarele prin Marea Unire a românilor de pretutindeni ( deși nu se prea văd semne de unire
ÎNTREBĂRI ESENŢIALE, LEGITIME ŞI OBLIGATORII PENTRU TOŢI ROMÂNII DE PRETUTINDENI, DAR ŞI PENTRU TOŢI OAMENII DE PE PLANETA PĂMÂNT de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Intrebari_esentiale_legitime_si_obl_constantin_milea_sandu_1346760176.html [Corola-blog/BlogPost/343766_a_345095]
-
Papua Nouă Guinee (orokolo, kerepunu). Chiar și pronumele „noi” e în legătură cu soarele. - În ultima carte ați scris că numele unor animale provin de la soare. - Trebuie să adaug și alte etimologii de ex. a lui „peste” : kala, kal, ka, hal în fino-ugrice se compară cu kala „soarele” în Hawaii, dag ebraic are a face cu daga „astru diurn” în cercheza, pol, pola în ciuvașa cu Apolo, min în tamil, sudul Indiei, cf. min „soare” în kansa, SUA; masho în limbi indiene poate
90 % DIN CUVINTELE TUTUROR LIMBILOR PROVIN DE LA DENUMIRI ALE SOARELUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1406624056.html [Corola-blog/BlogPost/349536_a_350865]
-
soare“, oropom merek „oaie“ cu soarele meri din mitologia tupinamba (Brazilia). Turcii numesc berbecul koç, cuvânt ce se aseamănă cu soarele melanezian Kot și etruscul Kath. În schimb, ebr. keves „oaie“ pare apropiat de curd hev „luna“, erzya-mordvin kov „idem“ (fino-ugrică) și kab „cerul“ din prehitită. Și jap. hitsuji „oaie“ ~ hi „soare“. Cecenul cin (bațbică) se compară cu kin „soare“ în amerind., kün la turcici. Același cuvânt înseamnă și „nou“. În Irak oaia se numește tali comparabil cu Taal, soarele în
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1467107691.html [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
în Etruria), latinii (locuiau în Latium) și sabinii. Peste câteva secole, Europa va fi invadată de semințiile asiatice, vor avea loc alte amestecuri cu ele, cu migratorii germani și slavii, astfel constituindu-se noi popoare și familii de limbi (indoeuropene, fino-ugrice, uralo-altaice, semitice), care prin Renașterea italiană și renașterile din celelalte țări, vor deveni moștenitoarele civilizației greco-romane. ---------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației, 18 mai 2016 Referință Bibliografică: George PETROVAI - MULTE PRESUPUNERI ȘI FOARTE PUȚINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE / George Petrovai : Confluențe
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1464188299.html [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
mongola; • daga în limba ragă (New Hebrides, Oceania) cf. daga „soare“ în cercheza (Caucaz); dara „sânge“ comun oceanic, cf. dare „soare“ în maipuană (Papua Nouă Guinee), respectiv dârî în tagota (Papua N. Guinee); magh. vér „sânge“ (și în alte limbi fino-ugrice) cf. vera „soare“ în polineziana, melaneziana, dravidiana; semiticul dăm se compară cu masai ndama „soare“, cu hidoma „soare“ în nipode witoto (nat. amer.) și cu da „astrul zilei“ în central pomo (nat. amer.) + m „al meu, acesta“; țig. rât „sânge
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1427704943.html [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
între lacul Ilmen, rîul Oka și cursul mijlociu al Niprului. Această ramură, din punct de vedere geopolitic, a fost defavorizată prin faptul că nu a avut ieșire la mările calde. Calea spre Marea Baltică i-a fost îngrădită de popoarele baltice fino-ugrice, iar spre Marea Neagră - de semințiile nomade de stepă. Acest handicap a dictat politica externă a formațiunilor statale ale vechilor ruși: Rusia Kieveană și cnezatele care au luat naștere pe ruinele acesteia. Formarea Rusiei Kievene este legată de așa zisa „teorie
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] by http://balabanesti.net/2012/02/20/geopolitica-bugeacului-partea-a-treia/ [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
în antichitate de triburile traco-illire, Panonia a fost ocupată de celți (secolul al IV-lea î.Hr.), romani (secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și germani în secolul al X-lea, ungurii se vor extinde
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
doar în “codurile de cuvinte”, nu și în fantasmele “cuvintele de cod”, care au nuanțe cu totul diferite, și încă nu a sosit vremea lor) Chiar dacă după lumurianca mea mamă s-ar părea că sunt și eu din neamul lui fino-ugric, dar după bunul meu tată, Atlantul din Carpați, e taman invers, el este din neamul meu străveziu, conștiința mea solară, aflată acum în expansiune infinită spre Stația finală - Sfantul Soare, îmi dictează că trebuie să fac tot posibilul să-i
SCRISOAREA NR. 69. CUM SE COMITE UN ATENTAT FINANCIAR ASUPRA OMENIRII PRIN EXTRATEREŞTRI ET-Y-X- de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1366047922.html [Corola-blog/BlogPost/345889_a_347218]
-
celor 185 de stații. Numele orașului provine de la numele râului Moscova, care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii. Sunt multe teorii despre apariția hidronimului «Москва». O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice. În rusește «ва» vine de la «вода», «река» sau «мокрый» (în traducere apă, râu sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului. Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya. Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupațiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor napoleoniene, orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
a înființat propria hoarda la vest de Munții Ural, de-a lungul râurilor Obi și Irtîș. Populația Hoardei de Aur era un amestec de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii lui Bătu
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
slave se aseamănă mai mult sau mai puțin cu limba poloneză. Pentru că poloneza este o limbă indo-europeană, aproape toate limbile europene au ceva comun cu ea. Excepțiile principale sunt limba maghiară și limba finlandeză, care fac parte din grupul limbilor fino-ugrice, precum și limba bască. După al Doilea Război Mondial, limba poloneză a devenit mai omogenă, în parte din cauza generalizării învățământului, dar mai ales datorită migrației masive a milioane de cetățeni polonezi din partea estică spre cea vestică, după schimbările teritoriale care au
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
în jurul anului 860). Împărați bizantini au recrutat războinici varegi pentru garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi strămutați) se chema pe limba lor Gardarike (sau "Gardariki") “regatul orașelor-cetăți”. Cele mai vechi localități au fost: Pskov, Polotsk
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Maghiara ("magyar nyelv" ['mɒɟɒr 'ɲɛlv]) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii. Cele mai apropiate limbi de maghiară sunt hantî (numită tradițional ostiacă) și mansi (numită tradițional vogulă). Este vorbită de aproximativ 12,6 milioane de persoane, 9,8 milioane locuind în Ungaria. Există
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
în jurul anului 860). Împărați bizantini au recrutat războinici varegi pentru garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi strămutați) se chema pe limba lor Gardarike (sau "Gardariki") “regatul orașelor-cetăți”. Cele mai vechi localități au fost: Pskov, Polotsk
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
mai jos și Tonciulescu.) Unii cercetători consideră varianta "Ardeal" din limba română a fi derivare maghiară, având drept caracteristică adaptarea întâlnită și în alte nume proprii: "Erdőd" -> Ardud etc. Cuvântul maghiar "erdő" înseamnă „pădure, codru” (din verbul maghiar de origine fino-ugrică "ered" = a izvorî; o derivare este "eredet" „origine, sorginte”). În textele medievale este atestat "erdeuelu" = "erdő elő ", interpretat în maghiară modernă că "erdőelv" > "erdő elve" > "erdő elő" > "Erdély" „de dinaintea pădurii”, în contrast cu interpretarea „(de) dincolo de pădure”. (Având însă în vedere ortografia
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
ale perechilor - și - diferă și prin alte trăsături. Cantitatea vocalelor are valoare funcțională, adică sunt cuvinte al căror sens se deosebește prin aceasta, de exemplu „s-a bucurat” ↔ „nebun, -ă”. Scrierea și pronunțarea vocalelor: Precum celelalte limbi din familia limbilor fino-ugrice, dar și alte limbi (turcă, japoneză), și maghiara se caracterizează prin armonie vocalică. Majoritatea rădăcinilor polisilabice au vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare ("e", "é", "i", "í", "ö", "ő", "ü", "ű"), fie posterioare ("a", "á", "o", "ó
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Limbile ugrice sunt un grup de limbi din ramura fino-ugrică a familiei limbilor uralice, compus din trei limbi: limba maghiară, limba hantî (sau ostiacă) și limba mansi (sau vogulă). Ultimele două formează subgrupul ugric de pe Obi. Numele grupului vine de la Ugra, denumirea rusească tradițională a ariei geografice în care trăiește
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
tradițională a ariei geografice în care trăiește majoritatea membrilor etniilor hantî și mansi. Cea mai mare parte a acestei arii este ocupată în prezent de districtul autonom Hantî-Mansi din Rusia. Se presupune că grupul ugric s-a desprins din ramura fino-ugrică prin anii 3000-2500 î.e.n., vorbitorii respectivi rămânând la est de munții Urali, pe când cei din celălalt grup al ramurii, cel fino-permic, au migrat din regiune. Maghiara s-ar fi despărțit de restul grupului prin anii 1000-500 î.e.n., vorbitorii ei migrând
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
coasta nordică a Golfului Finlandei, regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune. Teorii mai vechi propun o derivare de la "suomaa" (țara mlaștinilor sau a ținuturilor umede) sau "suoniemi" (capul mlaștinii), și paralele între "saame" (sami, un popor fino-ugric din Laponia) și "Häme" (o provincie din interiorul continentului), dar aceste teorii sunt considerate depășite. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, termenul „Finlanda” a făcut mai ales referire la zona din jurul orașului Åbo (Turku), regiune ulterior denumită
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
lituaniană pare să fie relativ omogenă, fără a se observa diferențe genetice între subgrupuri etnice. În 2004, o analiză a ADN-ului mitocondrial pe populația lituaniană a arătat că lituanienii sunt apropiați genetic de populațiile vorbitoare de limbi slave și fino-ugrice din Europa de Nord și de Est. Analiza haplogrupului de cromozom Y SNP a arătat că lituanienii sunt cel mai apropiați de letoni și estoni. Potrivit unor estimări din 2014, structura de vârstă a populației a fost următoarea: 0-14 ani, 13,5
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
UE 9 printre care și Bulgaria ori România - ar putea depăși Ungaria la capitolul adoptarea monedei euro În anul 2006, în Ungaria existau 907.263 de abonați la internet. Limba oficială din Ungaria este limba maghiară ce aparține grupei limbilor fino-ugrice de est și este înrudită cu cea limba estoniană și finlandeză. Maghiara este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 99% din totalul populației Ungariei, fiind urmată de limbile vorbite de minoritățile etnice de origine istorică
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
Limbile balto-finice sunt a sub-grupă a limbilor fino-ugrice, vorbite în jurul Mării Baltice de în jur de 7-8 milioane de persoane. Principalele limbi a acestei grupe sunt finlandeza și estona, care sunt ambele limbi oficiale a națiunilor corespunzătoare (Finlanda și Estonia). Alte limbi balto-finice includ: limba võro și limba careliană
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]
-
includ: limba võro și limba careliană. Limbile votice, livoniene și ingriene au fost balto-finice dar acum nu mai sunt vorbite. Limbile sami nu fac parte din grupa limbilor balto-finice - relația lor cu aceste limbi este mai îndepărtată. Ca toate limbile fino-ugrice, limbile balto-finice nu au nici o relație genetică cu limbile indo-europene, deși au fost influențate de diverse limbi baltice, slavice și germanice.
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]