809 matches
-
Ale Tale dintru ale Tale Ție Îți aducem de toate și pentru toate!”. Astfel autorul arată că printr-o prescură adusă la altar în vederea săvârșirii Euharistiei omul poate să se ofere lui Dumnezeu el însuși, în întregime, după cum într-o firimitură din Sfânta Împărtășanie Dumnezeu se oferă pe Sine omului în întregime. Autorul prezintă tot în acest capitol poziția Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, conform căreia cosmosul se lasă cunoscut de om iar omul se simte mânat de o sete ontologică în
STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_stelian_gombos_0.html [Corola-blog/BlogPost/359448_a_360777]
-
lui i se părea c‑o să plouă, înaintea ochilor i se făceau pânze de păianjen pe care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar o firimitură din pâinea cea uscată? Va prinde puteri și va ajunge mai repede! Vrea să desfacă sforile pânzei, însă degetele cu pielea plesnită și plină de sânge o scapă, o scapă mereu, mereu o scapă! Deodată, iată‑l în curtea casei
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Altfel_de_iubire_stefan_popa_1390379541.html [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
carton căptușită cu cârpe. I-am dat pe cioc apă și lapte până când am simțit că gușa îi era plină. Apoi am plecat în oraș la treburile noastre. Până toamna târziu l-am hrănit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, și când penajul i-a crescut de luase forma unui adult i-am dat boabe de grâu. Îl înveleam în serile reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
în partea cealaltă a blocului, la fereastra de la bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește ‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
și parcă nu mai ai voință să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi
CLIPE RĂTĂCITOARE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/irina_bbota_1472485800.html [Corola-blog/BlogPost/358944_a_360273]
-
aripă de înger, așa cum am visat. Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai. Revii acum frenetic, cu alte începuturi Deși, mai ieri, în grabă, în urmă nu priveai. Te-am reînnodat din firimituri de lună, Cu stropii ploii noastre iar, te-am remodelat, Ai mai rostit o șoaptă, probabil o minciună, Nici nu mai știu ce-a fost, visam adevărat. Am învățat să-nnot prin apele sărate, Să nu mă las învinsă de nici un
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Vis_adevarat.html [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
împăturirii trimite la răsfrângerea în sine, la explorarea depunerilor succesive de sedimente sufletești în acea finită-infinită fântână a timpului subiectiv. Ultimele versuri ale volumului se referă la „ochiul fântânatic”, adică la conștiința poetică în stare să pună laolaltă „chipul” din firimiturile existențiale. În căutarea acestui timp „împăturit”, „pierdut”, ca să folosim sintagma lui Marcel Proust, pornește autorul acestui volum. Spuneam că o lume dizarmonică, deșucheată în fragmentarea ei se conturează din paginile ciclului Anotimp împăturit. Este o lume cu „megasfinți pletoși/răstigniți
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Silvia_jinga_mastile_poetului.html [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
fără nicio șansă, mirajul se încheie și mă lupt din nou cu spuma valurilor. M-au dat afară după ce le-am cumpărat un creion și o foaie, busola mea. Dispar încet toate slovele tipărite în minte și încep să văd firimiturile de praf întinse la soare pe gunoaie...mă cutremur. Parcă fiecare om, un cerșetor. Pe fețele lor a fost scrisă pentru prima dată implorarea. Ei stau doar în canalele cotidianului, vânduți efemerului, contopiți și supți de smoală, caută iubirea în
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Februarie_27_olimpiada_calin_marton_1350581448.html [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
o icoană le voi adăuga până când pervazul se va umple de flori inelele copacilor le simt cum cresc unele lunecă spre coroană ajung la cer și ruga-mi o lasă pe colțul mesei sfinților ei mai departe o poartă în firimiturile de azimă până în Palma Lui simți când ajunge? - mă întrebi și zâmbești strâmb de parcă numai poveștile tale sunt clare adevărate îți îndrept zâmbetul cu privirea apoi te chem la fereastră privești taci oftezi din când în când taci nu mai
ÎNTRE RUGĂ ŞI CER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1412755168.html [Corola-blog/BlogPost/353040_a_354369]
-
poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
sunt destinate exclusiv iertării de păcate și însănătoșirii trupești și sufletești a celor vii. Pomenirea cea mai de preț pentru orice suflet, fie el viu sau adormit, se face în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii la Proscomidie. Atunci, preotul scoate o firimitură din prescură pentru fiecare nume de pe pomelnic, pe care o așează pe Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Agneț, care preînchipuie Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și împreună cu părticele de prescură scoase pentru Maica Domnului, îngeri și sfinți. Toate aceste mici firimituri binecuvântate
ACATISTULUI ÎN SLUJBELE BISERICII ŞI ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1435658559.html [Corola-blog/BlogPost/352836_a_354165]
-
o firimitură din prescură pentru fiecare nume de pe pomelnic, pe care o așează pe Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Agneț, care preînchipuie Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și împreună cu părticele de prescură scoase pentru Maica Domnului, îngeri și sfinți. Toate aceste mici firimituri binecuvântate, numite miride, sunt introduse de preot în Sfântul Potir iar în momentul culminant al Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, la Epicleză, prin rugăciunea preotului și invocarea harului Duhului Sfânt, se transformă în Trupul și Sângele Domnului, care se dă celor
ACATISTULUI ÎN SLUJBELE BISERICII ŞI ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1435658559.html [Corola-blog/BlogPost/352836_a_354165]
-
prin care, dacă te descalți, poți să mergi pe pietre lunecoase, să te răcorești de la tălpi până la inimă, în mijlocul ultimei veri fierbinți din viața ta, gata să iasă din timp ca să te prindă în brațe toamna; Violeta Savu e o firimitură de poezie ciugulită de un canar de aur ca să cânte neflămând și vesel. O zugrăvește în 2008 Constantin Călin, întocmai cum era și a rămas: „Am portretizat-o fugitiv cu doi ani în urmă, la debut, și datele au rămas
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495700808.html [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
Am portretizat-o fugitiv cu doi ani în urmă, la debut, și datele au rămas aceleași: «Față inocentă, trup mic, voce scăzută, mătăsoasă. Alura ei exprimă modestie și cumințenie. Doar ochii au îndrăzneli interogative și mirări adânci.»”. Și, încă o firimitură de hrană pentru canarul de aur: „să fluier cu stelele luna-n cireși când picuri de ploaie pătrund și cerul de noapte în pale culori se despică în mine tu ai găsit primăvara prima mea vină” (Violeta Savu „primăvara”) Aurel
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1495700808.html [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
angajeze la o prosperă firma străină, din Iovacra. Părintele nu are decât un salariu mic, dar sigur, de 600 de pâini pe lună, la care nu se adaugă decât nunțile, botezurile, sfințirile, pomenirile, sfeștaniile, înmormântările, maslurile, daniile și binefacerile, cu firimiturile lor. Părintele nu și-a pus, alături de onorabilul președinte al Consiliului Județean Iovacra, decat numele pe plăcută ctitorilor și binefăcătorilor Bisericii, de la intrare. - Aveți probleme, părinte? Săraci? Oameni cu necazuri în parohie? - Nu! Ne străduim doar să îi aducem pe
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-vremuri-de-prigoana/ [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]
-
din România urâtă de azi cu următoarele cuvinte: „Noi însă, când ne aflăm în vreo trebuință oarecare, alergăm după cei bogați ca niște căței care mișcă veseli din coadă în jurul celor ce le aruncă vreun ciolan de ros sau niscai firimituri în vreme ce-i lovesc; și-i numim binefăcători și protectori ai creștinilor, și le recunoaștem pur și simplu orice virtute, chiar dacă se află în cea mai de pe urmă răutate, pentru a câștiga ceea ce râvnim, fără să căutăm a ne însuși viețuirea
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1479321490.html [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
Nu, nu iubirea încremenește, ci clipele. Ea stăruie, stăruie, înaintează în larg. “Duc in altum!” - cum zice latinul. Înaintează în larg. Până când? Până la prima furtună. Până la primul aisberg de care se va zdrobi iremediabil. Aisbergul e trădarea, uitarea. Îți aduni firimiturile de vis, jumătățile de-amintiri, fleacurile cuminți, resturi vinovate din carnea cuvintelor. Restul? Concluzie de tras oiștea singurătății. Jurnalul poate fi o scriere mirifică, o scriere de dragoste, precum aceasta. Zeii ocrotitori ai iubirii sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Alunel Mă prezint: -Sunt Rândunel! Mama mea îi... Rândunica Harnică ca și furnica. În cioc duce lutișorul Să lipească cuibușorul; Rândunache, tatăl meu Pân” la nori, zboară, mereu Căci eu sunt un mâncăcios Dar, deloc nu-s mofturos! Primesc des firimituri Biscuiți și prăjituri Și mă joc cu frățiorii Uneori, cu verișorii; Vara, zău, când mor de cald Într-o băltuță, mă scald. Ciiip-Ciriiip... sunt Rândunel Vă invit... la Alunel! Referință Bibliografică: Rândunel / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RÂNDUNEL de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1495140662.html [Corola-blog/BlogPost/375815_a_377144]
-
Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine pe-o gură de... canal Locul II -Livia Ciupav Pervaz cu vrăbii - doar o firimitură și cât tărăboi! Locul III - Cristi Iordache stele de gheață - la gura izvorului tremură luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Mai trece un an - rezist tentației să mă iau după el Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Crăciun-un câine adulmecă cutia cerșetorului Mențiune
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
de mâini nici nu voiau să audă de el. Femeile mai trecute sau văduve îl căutau din când în când sub diverse motive; să le repare vreo ușă, să le mute vreun dulap! Bărbatul din el se mulțumea și cu firimituri, dacă nu putea avea pâinea întreagă. În acea seară de marți pe Beldie l-a lăsat să doarmă în stână, căci patul din două scânduri nu era îndeajuns pentru doi. Grapă s-a dus să doarmă în ,,cățelul stânei” cum
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_frate_de_cruce_cu_grapa_mihai_leonte_1326820409.html [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
au ispitit.. . Văd copiii la vitrine Zăbovind și salivând: Galantarele sunt pline, Dar postesc poftind în gând... Când și când câte-o gravidă Nu găsește mărunțiș, Are cearcăne,-i lividă Și postește pe furiș... Unii pe la coș aruncă Resturi, coji, firimituri... Postesc cei fără de muncă Hrănind astfel multe guri. Dar și cei cu slujbe proaste, Cei mai mulți, se-abțin, poftesc, Sub cămăși sunt numai coaste, Slabi, bolnavi și triști; postesc... Doamne, parcă- a fost războiul Cel mai lung, de-un sfert de
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1426342963.html [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]
-
veșnicii născute din fiori. Ne dispersam în căutări bizare Când zorii au mijit și noi nu știm Trăim intens dorințe la altare Exuberând în crezul anonim! Din amintirile ce nu ne lasă Să dăm uitării clipele de-amor Mai adunăm firimituri la masă Și ignorăm că ele încă dor Am fost născuți să ne mirăm cum poate Să ne-nfășoare vântul insolit, Si protejeați pe veci de tot și toate Să savuram sărutul arvunit. Virgil Ciucă New York 8 martie 2015 Referință
DOR DE DOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1426213302.html [Corola-blog/BlogPost/348700_a_350029]
-
atâtea elanuri și chemări nedeslușite, încât Bunul Prinț devenea bun, tot mai bun, sufletul lui creștea tot mai mare, și în aceste clipe el ar fi dăruit oricui i-ar cerut să îi îndeplinească o cât de mică dorință - o firimitură, măcar, din bucuria lui de a respira o viață atât de plină, și de fericită. Într-o asemenea clipă, Bebe și Vali, doi colegi ai Bunului Prinț, băieți inteligenți, dar leneși la învățătură, și un pic cam golani, discutau între
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Jocul_de_table.html [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
inima. Atunci când pui judecata rece înaintea inimii, devii meschin, când inima o ia înaintea rațiunii, devii nebun. Sau chiar dacă nu devii, te consideră semenii tăi. Meschinilor le place drumul drept, calculul rece din care pot trage foloase, se mulțumesc cu firimiturile aruncate de mai marii lor; nebunilor le plac primăverile, visele, foșnetul frunzelor, mirosul plajelor pustii,femeile frumoase; într-un cuvânt ascultă chemările inimii, glasul ei disperat care-și cere dreptul la viață. E vorba de nebunii romantici și de nebunia
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
și alta, sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin întreaga mea ființă? cuvintele mă împresoară, ard. mai târziu, cuminți, se aștern. hălăduiește sufletul între somn și trezie. poetul, care tot mai așteaptă ca El să împartă darurile, rămâne ascuns după firimitura din tâmpla stângă a Uriașului de iarbă. el devine pâine în cuvânt, lăsând așteptării dreptul la vers, la curgere, la încercare, la tăcerea lumilor lui, între doi pumni aproape deschiși. el poate deveni azimă a propriei sale împărtășanii dezvoltându-și
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1448440742.html [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]