70 matches
-
puternică decât în Franța, un punct de vedere științific asupra legăturii între populație și mijloacele de supraviețuire există încă din secolul al XVI-lea și teama de suprapopulare și de mizerie este exprimată de economiști și moraliști. Doctrinele economico-demografice ale fiziocraților francezi propun un populaționism moderat, dar mai ales inversează relația mercantilistă: popularea depinde în prealabil de o creștere a bogățiilor agricole. Populația nu are nevoie să fie stimulată, căci ea se reglează cu de la sine putere, în funcție de mijloacele de existență
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
separă Europa și Statele Unite. Economiștii nu au avut totuși același punct de vedere asupra acestei relații. Înainte de secolul al XX-lea, legătura între cele două variabile era admisă: mercantiliștii sunt pentru popor, făcând să depindă bogăția prințului de calitatea supușilor; fiziocrații acordă toată încrederea lor puterii pământului de a hrăni o populație pe care n-o doresc totuși prea abundentă; clasicii ricardieni ajung la concluzia că economia se îndreaptă către un stat ineluctabil staționar, conform legii naturale a lui Malthus. Dar
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este logica unui stat minimal, care se rezumă la un cadru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este logica unui stat minimal, care se rezumă la un cadru de reglări indirecte, prin intermediul pieței. 6.1.1.1. Stat minimal și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Puiu, T., 2000) Cel care s-a ocupat în mod deosebit de aspecte legate de populație și gradul de ocupare a acesteia pe ramuri de activitate, de șomeri, de calitatea muncii (...) a fost William Petty. În secolul al XVIII-lea, economiștii fiziocrați considerau că singura productivă, creatoare de valoare este munca din agricultură. Ei considerau că toate celelalte ramuri ale economiei, inclusiv industria, erau incapabile să producă un spor peste cheltuielile de producție, că erau deci „sterile”. Extinzând sfera gândirii fiziocrate, economistul
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
mare, cu cât mai numeroși sunt chilometrii de-a lungul cărora cată să le transporți cu atât paguba e mai însemnată. Cu toate acestea "Romînul" susține că transportul produce. Cu tonul lui fastidios ne spune că aceste idei sunt ale fiziocraților și am rămas foarte îndărăt cu vederile economice. Valoarea transportului este foarte mare pentru producere. În secolul trecut chila mare se vindea cu 5 lei vechi și azi se vinde cu 100 lei noi, și aceasta se datorește valorii transportului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
până la mijlocul secolului al XVII-lea Și gândirea economică din perioada Științifică, începând cu mijlocul secolului al XVII-lea Și până în zilele noastre” (Sută-Selejan, 1994). Aceste periodizări sunt importante pentru a putea fi „contemporani” cu sofiștii Și socraticii, cu mercantiliștii, fiziocrații, liberalii Și neoliberalii; am abuzat intenționat de ultimele două curente, în încercarea de a evidenția că, pe cât sunt de actuale unele „învățături ale primelor”, pe atât pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport de năzuințele umane. Progresul este
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
a intervenției statului în economie Și proclamarea libertății tranzacțiilor economice. Printre cele mai importante probleme economice tratate întâlnim problema valorii bunurilor economice, problemele legate de împărțirea capitalului, problemele care țin de stabilirea prețurilor - una dintre problemele încă nerezolvate ale economiei. Fiziocrații au adus o serie de inovații importante în teoria economică: ideea unei ordini naturale în economie, deplasarea explicării bogăției din sfera comerțului în sfera producției. Aceștia sunt convinși de faptul că în economie există o ordine naturală ca în natură
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică - de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
funciare scăpa controlului fiscal, deci greutatea cădea pe umerii fermierilor mijlocii și ai țăranilor. De asemenea, nici pășunile, deși constituiau o importantă resursă de subzistență pentru populația săracă de la țară, nu aduceau vreun venit statului. În secolul al XVIII-lea, fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
volumul schimburilor comerciale a crescut, iar bunurile tranzacționate au devenit tot mai standardizate (o tonă de grâu, o duzină de dinți de plug, douăzeci de roți), oamenii au Început să accepte noile unități de măsură. Atât reprezentanții statului, cât și fiziocrații erau convinși că uniformizarea unităților de măsură era o precondiție pentru crearea unei piețe naționale și pentru desfășurarea unei activități economice raționale. Vechiul proiect al statului de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adăpostesc doar rămășițele unor tezaure pe care le-au nimicit necruțător vicisitudinile ultimei sute de ani, se pot culege mărturii izolate despre circulația unor publicații ca Le Mercure historique et politique de la Haga55 sau Les Ephémérides du Citoyen 56, revista fiziocraților. Lista de traduceri, mai cu seamă din limba franceză ori prin intermediar grecesc, pe care a întocmit-o D. Popovici 57, devine și mai impunătoare dacă se compară cu ce au tradus vecinii. Conexiunile apar, ca și sincronizările. Comediile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fără a fi nevoie să facem judecăți de valoare: pentru Mill, era vorba în esență de libertate, care nu trebuia limitată decât atunci când creșterea libertății unora face rău altora (așa se pune problema „libertății negative”); pentru alții, foarte numeroși, de la fiziocrați la gânditorii școlii de la Manchester (între care Richard Cobden și John Bright, oameni de afaceri proeminenți) și așa mai departe, principiul unic este laissez-faire; Herbert Spencer propunea o ideală greatest equal freedom, ceea ce ne amintește de dificultatea de a rezolva
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lucru a fost infăptuit pe 4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite în special pentru a-i pedepsi pe membrii mai slabi ai societății. Ideile fiziocraților 15 au dominat gîndirea reformatorilor, în mod deosebit ideea fiziocraților potrivit căreia sursa prosperității o constituiau proprietățile funciare care trebuiau impozitate.16 Cele "quatre vieilles" s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de stat și, într-adevăr
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite în special pentru a-i pedepsi pe membrii mai slabi ai societății. Ideile fiziocraților 15 au dominat gîndirea reformatorilor, în mod deosebit ideea fiziocraților potrivit căreia sursa prosperității o constituiau proprietățile funciare care trebuiau impozitate.16 Cele "quatre vieilles" s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de stat și, într-adevăr, nepotrivite naturii schimbătoare a societății franceze care a devenit, în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de performanță și utilizarea sistemelor ca o combinare a bunurilor materiale cu serviciile oferite de ele, serviciile neputând fi oferite fără a se baza pe bunuri corespunzătoare. Importanța serviciilor pentru societate a fost obiectul unor puncte de vedere foarte diferite. Fiziocrații<footnote Doctrina fiziocrată (secolul al XVIII-lea) implică afirmarea „domniei naturii” și a legilor ei (de la cuvântul grecesc „fuzis”, natură. Termenul de „fiziocrați” a fost formulat de Dupont de Nemours. Cel mai remarcabil reprezentant a fost Quennay Fr. (1694-1774), autorul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
baza pe bunuri corespunzătoare. Importanța serviciilor pentru societate a fost obiectul unor puncte de vedere foarte diferite. Fiziocrații<footnote Doctrina fiziocrată (secolul al XVIII-lea) implică afirmarea „domniei naturii” și a legilor ei (de la cuvântul grecesc „fuzis”, natură. Termenul de „fiziocrați” a fost formulat de Dupont de Nemours. Cel mai remarcabil reprezentant a fost Quennay Fr. (1694-1774), autorul cunoscutului Tablou economic, (1758). footnote> au oferit o primă evaluare a serviciilor. Quesnay vorbește de trei clase: „clasa producătoare (formată din cultivatori); clasa
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Despre alte servicii nu se vorbește, deoarece nici nu erau prezente În viața economică. Cantillon Richard (1697-1734) introduce În analiza economică un nou factor (alături de pământ, În producerea valorilor - munca. Centillon (reprezentant al „mercantilismului)”<footnote Curent de gândire (istoricește, anterior fiziocraților), considera că „bogăția constă În bani”, comerțul exterior având rolul de a aduce „metale prețioase” cât mai multe În țară). footnote>, Într-o lucrare apărută În 1755<footnote Cantillon Richard, Essai sur la Nature du Commerce en General (a se
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
footnote>: Abordarea lui Xenofon, fiind totodată cea mai veche dintre abordări, care precizează că aceleași obiecte constituie valori pentru cine știe să le folosească, iar pentru cine nu știe să le folosească ele nu sunt valori (Economicul, I, 10); Abordarea fiziocraților, care considerau că valoarea este expresia utilității și rarității. Turgot preciza că valoarea este expresia gradului de stimă pe care omul o dă diferitelor obiecte ale dorințelor sale; Abordarea marginaliștilor, conform cărora obținerea valorii, capitalul și munca au un rol
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
prezentare completă a stadiului cunoașterii nu putea fi neglijat conceptul de „valoare”. Cele două direcții principale de definire a valorii „valoare = utilitate” și „valoare = muncă” au fost prezentate prin abordările lui Aristotel, Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx, Xenofon, abordarea fiziocraților și abordarea marginaliștilor. Nu a fost neglijată prezentarea caracterului subiectiv al valorii, spre deosebire de preț, ce are un caracter obiectiv. Pornind de la conceptele de performanță și valoare, prin intermediul cercetării realizate o serie de întrebări au necesitat un răspuns. Astfel, problematica „maximizarea
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
ECONOMICĂ Idei despre economie găsim încă în Antichitate (Xenofon, Platon, Aristotel), și evul mediu (Toma D'Aquino), dar știința economică își are principalii contributori în epoca modernă, este o știință tînără. Ea debutează în secolul al XVIII-lea, cu scrierile fiziocraților francezi, ale mercantiliștilor, ale lui Richard Cantillon și David Hume, dar mai ales cu cele ale lui Adam Smith, considerat "patriarhul științei econo-mice". Ei insistă asupra faptului că economia reprezintă un sistem care se autoreglează și deci poate reprezenta un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nouă disciplină: Economia politică. La constituire, aceasta va fi în mod fundamental politică, ocu-pînd noul spațiu creat, sub forma unei filosofii sociale. Primii economiști politici s-au interesat de economie deoarece și în măsura în care ea este un sistem de gîndire socială. Fiziocrații vor considera economia ca știință a dreptului natural. Gînditorii utilitariști erau filosofi, ca D. Hume, sau juriști, ca J. Bentham. Înainte de a scrie Avuția națiunilor, Smith însuși scrisese Teoria sentimentelor morale, pe care o considera mai importantă. Astfel, ieșită din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Aritmetica politică, Matematica socială, Dreptul natural ș.a.), lucrurile progresează. La 150 de ani de la prima utilizare, termenul de economie politică a sfîrșit prin a întîlni conceptul pe care era chemat să-l desemneze. Joncțiunea are loc sub impulsul decisiv al fiziocraților, odată cu care componenta filosofică modernă este integrată în spațiul de reflecție economică. Astfel, o gîn-dire economică modernă a relațiilor politice, sau economia politică modernă, devine efectiv posibilă. 2.4. FUNDAMENTELE ECONOMIEI POLITICE 2.4.1. Interesul, între știința politică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]