70 matches
-
XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor și în antiteză cu economia liberă de tip laissez-faire . Termenii „mercantilism” și „sistemul mercantil” au fost utilizați pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau și popularizați mai târziu de Adam Smith în "Avuția națiunilor" , acesta fiind printre cei mai mari critici ai mercantilismului . Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieții economice și acceptarea declarată a
Mercantilism () [Corola-website/Science/305741_a_307070]
-
la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra romantismului. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
Economia politică a fost termenul original pentru studiul producției, acțiunilor de vânzare și cumpărare și a relațiilor acestora cu legile, vămile și guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea ca un studiu al economiilor statelor. Spre deosebire de teoria fiziocraților în cadrul căreia pământul era văzut ca o sursă a bunăstării tuturor, economiștii care studiau economia politică au propus "teoria valorii muncii" (introdusă pentru prima oară de John Locke, dezvoltată mai târziu de Adam Smith și Karl Marx), conform căreia munca
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
gândirea economică între secolul al XVI-lea și mijlocul secolului al XVIII-lea, prefigurează sensul modern restrâns al termenului „economie politică” interesat fiind doar de îmbogățirea prințului. Mai apoi, Pierre de Boisguilbert, Richard Cantillon și François Quesnay au fondat școala fiziocraților care considerau că bogăția unei națiuni constă din bogăția tuturor locuitorilor săi. Studiind formarea acestei bogății, fiziocrații concluzionau că puterea statului trebuie să intervină cât de puțn posibil în viața economică, creînd și tradiția liberală care a dominat gândirea economică
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
al termenului „economie politică” interesat fiind doar de îmbogățirea prințului. Mai apoi, Pierre de Boisguilbert, Richard Cantillon și François Quesnay au fondat școala fiziocraților care considerau că bogăția unei națiuni constă din bogăția tuturor locuitorilor săi. Studiind formarea acestei bogății, fiziocrații concluzionau că puterea statului trebuie să intervină cât de puțn posibil în viața economică, creînd și tradiția liberală care a dominat gândirea economică până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsul lor la întrebarea asupra politicii economice a statului este în
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
unei serii de probleme sociale și economice contemporane. El deținea, de asemenea, cunoștințe vaste din istoria gândirii economice, pe care le-a dobândit prin studiul școlilor de economie a pieței libere din perioada pre-Adam Smith, cum ar fi scolasticii și fiziocrații și le-a discutat în lucrarea sa, multi-volumul neterminat, O perspectivă austriacă asupra Istoriei Gândirii Economice. Rothbard scrie în Putere și Piață că rolul economistului într-o piață liberă este limitat, dar rolul și puterea economistului într-un guvern care
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
ideile fiziocrației au fost acceptate și au fost dezvoltate într-o teorie pentru întreaga societate, economia națională clasică. Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill au fost numiți deseori a fi cei mai importanți reprezentanți ai acestei școli. Spre deosebire de "fiziocrați", clasicii au fost de părere că statul trebuie să se limiteze de la intervențiile în evenimentele economice, pentru a evita tendințele greșite. În decursul industrializării și a agravării diferențelor sociale asociate cu aceasta, s-au amplificat în orașe întrebările economiștilor despre
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
doar de căutarea propriului interes. Progresul înregistrat în cercetarea ordinii naturale, de pe poziția socialului, era un pas extrem de important în cercetarea legilor obiective și a ordinii economice reale. Primii clasici au descris lumea între ideal și realitate. Astfel, scopul cercetărilor Fiziocraților nu a fost descoperirea legilor naturale ale activității economice, ci, mai ales, a condițiilor ordinii naturale și esențiale pentru funcționarea normală a societății. Fiziocrații au fost primii gânditori din istorie, care s-au preocupat de realizarea unui sistem instituționalizat liberal
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
a ordinii economice reale. Primii clasici au descris lumea între ideal și realitate. Astfel, scopul cercetărilor Fiziocraților nu a fost descoperirea legilor naturale ale activității economice, ci, mai ales, a condițiilor ordinii naturale și esențiale pentru funcționarea normală a societății. Fiziocrații au fost primii gânditori din istorie, care s-au preocupat de realizarea unui sistem instituționalizat liberal, bazat pe proprietate și libertate. La ei, ordinea naturală era dată de Dumnezeu, iar statul trebuia să vegheze ca această ordine să fie respectată
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
naturală era dată de Dumnezeu, iar statul trebuia să vegheze ca această ordine să fie respectată. Pentru ei ordinea naturală este un ansamblu instituțional presupus conform dorințelor Providenței, care (deși încă nerealizat) era propriu a asigura prosperitatea societății. Deci, la fiziocrați ordinea naturală desemnează un sistem de instituții perfect acordate între ele, capabile să asigure bunăstarea socială. Cu alte cuvinte, ei vorbesc de ordinea naturală ca despre un ideal și nu analizează realitatea. Ordinea naturală era tot ce favoriza agricultura, comportând
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
classis (care, la origine, desemna diferite categorii de cetățeni, Între care se făcea distincție pe baza averii sau patrimoniului), termenul de clasă ă poate că nu este inutil să reamintim acest lucru ă nu este inventat de Marx. ν De la fiziocrați (cu François Quesnay drept cap de listă) și până la fondatorii economiei politice (Adam Smith, David Ricardo), de la istoricii liberali francezi (Augustin Thierry, François Guizot) până la socialiștii utopici (Etienne Cabet, Robert Owen sau Wilhelm Weitling), avem o listă foarte lungă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între drepturile-libertăți și drepturile-creanțe. Și mai strâns legată de subiectul nostru este problema filosofică a bazelor unei eventuale ierarhizări Între libertăți și creanțe, a primatului libertății sau egalității. Dacă influența gânditorilor din epoca Luminilor, ca de altfel și cea a fiziocraților, asupra difuzării unor idei inspirate În mare parte, așa cum am văzut, din dreptul natural modern nu poate fi pusă la Îndoială, este la fel de limpede că simplul fapt al declarării drepturilor omului le-a conferit acestora un conținut și un statut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poate de puțin postav pentru productele lui, iar postavarul cât se poate de puțină pâine pentru postavul lui. (V. Principles of political economy, Philadelphia, 1837. 4. vol. I. cap. 8, paragraful 4). Tot așa ni se pare de prisos citarea fiziocraților. În realitate fiziocrații au cuvânt, deplin cuvânt, când pun producțiunea asupra negoțului, și citarea genialului pamfletist Voltaire în contra școalei lui Quesnay nu are tocmai multă putere de convingere. Chiar balanța comercială, atât de mult combătută ca erezie științifică, are o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
postav pentru productele lui, iar postavarul cât se poate de puțină pâine pentru postavul lui. (V. Principles of political economy, Philadelphia, 1837. 4. vol. I. cap. 8, paragraful 4). Tot așa ni se pare de prisos citarea fiziocraților. În realitate fiziocrații au cuvânt, deplin cuvânt, când pun producțiunea asupra negoțului, și citarea genialului pamfletist Voltaire în contra școalei lui Quesnay nu are tocmai multă putere de convingere. Chiar balanța comercială, atât de mult combătută ca erezie științifică, are o însemnătate reală și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
funciare scăpa controlului fiscal, deci greutatea cădea pe umerii fermierilor mijlocii și ai țăranilor. De asemenea, nici pășunile, deși constituiau o importantă resursă de subzistență pentru populația săracă de la țară, nu aduceau vreun venit statului. În secolul al XVIII-lea, fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
volumul schimburilor comerciale a crescut, iar bunurile tranzacționate au devenit tot mai standardizate (o tonă de grâu, o duzină de dinți de plug, douăzeci de roți), oamenii au Început să accepte noile unități de măsură. Atât reprezentanții statului, cât și fiziocrații erau convinși că uniformizarea unităților de măsură era o precondiție pentru crearea unei piețe naționale și pentru desfășurarea unei activități economice raționale. Vechiul proiect al statului de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
adăpostesc doar rămășițele unor tezaure pe care le-au nimicit necruțător vicisitudinile ultimei sute de ani, se pot culege mărturii izolate despre circulația unor publicații ca Le Mercure historique et politique de la Haga55 sau Les Ephémérides du Citoyen 56, revista fiziocraților. Lista de traduceri, mai cu seamă din limba franceză ori prin intermediar grecesc, pe care a întocmit-o D. Popovici 57, devine și mai impunătoare dacă se compară cu ce au tradus vecinii. Conexiunile apar, ca și sincronizările. Comediile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Puiu, T., 2000) Cel care s-a ocupat în mod deosebit de aspecte legate de populație și gradul de ocupare a acesteia pe ramuri de activitate, de șomeri, de calitatea muncii (...) a fost William Petty. În secolul al XVIII-lea, economiștii fiziocrați considerau că singura productivă, creatoare de valoare este munca din agricultură. Ei considerau că toate celelalte ramuri ale economiei, inclusiv industria, erau incapabile să producă un spor peste cheltuielile de producție, că erau deci „sterile”. Extinzând sfera gândirii fiziocrate, economistul
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
până la mijlocul secolului al XVII-lea Și gândirea economică din perioada Științifică, începând cu mijlocul secolului al XVII-lea Și până în zilele noastre” (Sută-Selejan, 1994). Aceste periodizări sunt importante pentru a putea fi „contemporani” cu sofiștii Și socraticii, cu mercantiliștii, fiziocrații, liberalii Și neoliberalii; am abuzat intenționat de ultimele două curente, în încercarea de a evidenția că, pe cât sunt de actuale unele „învățături ale primelor”, pe atât pot fi de depărtate adevărurile astăzi acceptate în raport de năzuințele umane. Progresul este
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
a intervenției statului în economie Și proclamarea libertății tranzacțiilor economice. Printre cele mai importante probleme economice tratate întâlnim problema valorii bunurilor economice, problemele legate de împărțirea capitalului, problemele care țin de stabilirea prețurilor - una dintre problemele încă nerezolvate ale economiei. Fiziocrații au adus o serie de inovații importante în teoria economică: ideea unei ordini naturale în economie, deplasarea explicării bogăției din sfera comerțului în sfera producției. Aceștia sunt convinși de faptul că în economie există o ordine naturală ca în natură
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
de sub controlul politic; în fine, a părut că reușește să-l elimine chiar și din stat și să transforme arta conducerii într-o știință. Comerțul și industria au fost primele care și-au câștigat autonomia în era rațiunii. Ceea ce pentru fiziocrați era încă un program politic, sugerat fără succes puterilor politice ale epocii, pentru Adam Smith era deja un sistem al adevărurilor științifice verificat prin experiență, ale cărui implicații practice nu i-ar scăpa nici unui om rezonabil. Tribunalele politice au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de performanță și utilizarea sistemelor ca o combinare a bunurilor materiale cu serviciile oferite de ele, serviciile neputând fi oferite fără a se baza pe bunuri corespunzătoare. Importanța serviciilor pentru societate a fost obiectul unor puncte de vedere foarte diferite. Fiziocrații<footnote Doctrina fiziocrată (secolul al XVIII-lea) implică afirmarea „domniei naturii” și a legilor ei (de la cuvântul grecesc „fuzis”, natură. Termenul de „fiziocrați” a fost formulat de Dupont de Nemours. Cel mai remarcabil reprezentant a fost Quennay Fr. (1694-1774), autorul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
baza pe bunuri corespunzătoare. Importanța serviciilor pentru societate a fost obiectul unor puncte de vedere foarte diferite. Fiziocrații<footnote Doctrina fiziocrată (secolul al XVIII-lea) implică afirmarea „domniei naturii” și a legilor ei (de la cuvântul grecesc „fuzis”, natură. Termenul de „fiziocrați” a fost formulat de Dupont de Nemours. Cel mai remarcabil reprezentant a fost Quennay Fr. (1694-1774), autorul cunoscutului Tablou economic, (1758). footnote> au oferit o primă evaluare a serviciilor. Quesnay vorbește de trei clase: „clasa producătoare (formată din cultivatori); clasa
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Despre alte servicii nu se vorbește, deoarece nici nu erau prezente În viața economică. Cantillon Richard (1697-1734) introduce În analiza economică un nou factor (alături de pământ, În producerea valorilor - munca. Centillon (reprezentant al „mercantilismului)”<footnote Curent de gândire (istoricește, anterior fiziocraților), considera că „bogăția constă În bani”, comerțul exterior având rolul de a aduce „metale prețioase” cât mai multe În țară). footnote>, Într-o lucrare apărută În 1755<footnote Cantillon Richard, Essai sur la Nature du Commerce en General (a se
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ECONOMICĂ Idei despre economie găsim încă în Antichitate (Xenofon, Platon, Aristotel), și evul mediu (Toma D'Aquino), dar știința economică își are principalii contributori în epoca modernă, este o știință tînără. Ea debutează în secolul al XVIII-lea, cu scrierile fiziocraților francezi, ale mercantiliștilor, ale lui Richard Cantillon și David Hume, dar mai ales cu cele ale lui Adam Smith, considerat "patriarhul științei econo-mice". Ei insistă asupra faptului că economia reprezintă un sistem care se autoreglează și deci poate reprezenta un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]