7 matches
-
special în Grecia antică (Xenofon, Platon, Aristotel), apoi, o lungă perioadă de timp, inclusiv în Evul Mediu, a avut loc o evoluție lentă a gândirii economice. O dată cu Epoca modernă apar noi curente de gândire economică: mercantilismul (Antoine de Montchrètien) și fiziocratismul (Fr. Quesney, Turgot ș.a.). Un moment deosebit în evoluția științei economice îl reprezintă Școala clasică engleză, în frunte cu Adam Smith, părintele microeconomiei, a cărui carte „Avuția națiunilor” (1776), pune bazele economiei politice ca știință. Alți reprezentanți sunt: David Ricardo
Metoda economiei politice () [Corola-website/Science/309343_a_310672]
-
al XV-lea și al XVIII-lea se caracterizează printr-o mare putere de absorbție a ideologicului, a sociologiei. Realismul și "spiritul laic" în materie de ideologie își găsește expresia lingvistică în constructe cognitive precum: gândire mercantilă, etatism, hegemonism, colonizare, fiziocratism, burghezie, fiziocrație, politică protecționistă, instrucție etc. • Termenii - blitz ai globalizării (D. Butiurca, 2014). În economia contemporană, ideologicul este menținut prin filiere multiple, având o terminologie adecvată viziunii holistice, în lexicul panlatin și/ sau al limbii engleze: național (fr. national; es
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în legătură directă cu luarea unor măsuri amelioratoare în domeniul învățământului. În ideologia și practica reformismului iosefinist, promovat de Curtea din Viena, crearea cetățeanului luminat, având un minim de instrucție, apt să facă față sarcinilor productive preconizate de mercantilism și fiziocratism, care să fie un contribuabil sigur și permanent pentru o vistierie mereu goală și, în același timp, un supus devotat monarhului și leal față de autoritățile de stat, alcătuiau câteva rațiuni în numele cărora trebuia să se desfășoare întreaga operă educativă. Mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în practică o parte din propunerile făcute anterior în domeniul economic, pe măsura implicării sale oficiale în majoritatea problemelor ce vizau dezvoltarea economico-socială a provinciei. De altfel, autoritățile imperiale austriece, în conformitate cu ideile iosefiniste ale epocii, ce ridicaseră mercantilismul 147 și fiziocratismul 148 la rangul de politică de stat149, au căutat să determine o creștere a rentabilității economice, profitabilă pentru veniturile statului, în noua provincie habsburgică, care intrase în cadrele imperiului, aidoma Galiției învecinate 150, ca o zonă predominant agrară, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mazili "care prin uzurpare se prezintă ca boieri", dar care de fapt sunt "un fel de funcționari"39, fără a se bucura de privilegiile boierimii. Cu toată acuitatea sentimentului apartenenței sale nobiliare, sub influența ideilor iluminismului, a iosefinismului și a fiziocratismului, Balș vădește o reală simpatie pentru starea țărănească, pe care o considera încă din primul său memoriu, cel din 1780, drept "izvorul cel mai bogat în raport cu nevoile comune ale ființelor"40. De atunci, el a întreprins diferite demersuri pentru ridicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
intervenția statului absolutist în încurajarea, dezvoltarea și protejarea industriei naționale, precum și dezvoltarea comerțului și deschiderea de debușeuri pentru produsele naționale în afara granițelor, cf. Jean Touchard, Histoire des idées politiques, vol. I, Presses Universitaires des France, Paris, 1959, p. 316-317. 148 Fiziocratismul de tip febronian, promovat de iosefinism, transpunea obținerea bogăției naționale din sfera circulației, în sfera producției, acordând o atenție specială agriculturii, considerată drept singura creatoare de bogăție, cf. idem, op. cit., vol. II, p. 411-413. 149 Elisabeth Bradler-Rottmann, op. cit., p. 89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]