32 matches
-
realizat clișeul în mod accidental, nu putea fi vorba decât despre chipul lui Iisus Hristos; lovit de stupoare, el s-a convertit la creștinism. Aceste istorisiri spun mult despre modul de funcționare cognitiv al ființei umane: suntem în mod natual " "fizionomiști" ". Că e în nori, în munți sau pe lună, vedem chipuri peste tot și agenți acolo unde nu există. Aceste manifestări nu sunt percepute ca fiind fructul propriei noastre imaginații, ci marca unor agenți dotați cu intenție sau ca revelații
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de umorul sec al lui Mitsuhide. — Credeam că nu e decât o plăsmuire a imaginației mele, spuse el, dar nu demult o persoană vestită pentru puterea de a deosebi personalitățile oamenilor de trăsăturile lor și-a exprimat aceeași opinie. — Un fizionomist a emis o judecată despre Mitsuhide? — Nu este fizionomist. Abatele Ekei e unul dintre cei mai profunzi cărturari ai epocii. Mi-a spus-o în cel mai desăvârșit secret. — V-a spus ce? — Că Mitsuhide are înfățișarea unui om înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
gura zâmbitoare. — Ia te uită, Domnul Ranmaru. Unde-i Domnia Sa? — A fost la donjon toată dimineața, dar acum se odihnește, în Templul Sojitsu. — Ei, atunci să mergem acolo. — Senior Hideyoshi, călugărul cu care ați vorbit adineaori - nu era Ekei, vestitul fizionomist? — Ba da. Auzisem asta și de la altcineva. Mă întreb dacă un fizionomist poate întrezări adevăratul caracter al cuiva, spuse Hideyoshi, prefăcându-se că nu-l prea interesa subiectul. Ori de câte ori vorbea cu Hideyoshi, Ranmaru nu-și ferea cuvintele, așa cum făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la donjon toată dimineața, dar acum se odihnește, în Templul Sojitsu. — Ei, atunci să mergem acolo. — Senior Hideyoshi, călugărul cu care ați vorbit adineaori - nu era Ekei, vestitul fizionomist? — Ba da. Auzisem asta și de la altcineva. Mă întreb dacă un fizionomist poate întrezări adevăratul caracter al cuiva, spuse Hideyoshi, prefăcându-se că nu-l prea interesa subiectul. Ori de câte ori vorbea cu Hideyoshi, Ranmaru nu-și ferea cuvintele, așa cum făcea cu Mitsuhide. Nu însemna că Ranmaru l-ar fi crezut pe Hideyoshi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cuvintele, așa cum făcea cu Mitsuhide. Nu însemna că Ranmaru l-ar fi crezut pe Hideyoshi un fraier, dar existau momente când omul cel mai vârstnic făea pe prostul, iar lui Ranmaru îi era ușor să se înțeleagă cu el. — Un fizionomist își poate da într-adevăr seama! spuse Ranmaru. Mama mea o spune tot timpul. Chiar înainte ca tatăl meu să cadă în luptă, unul dintre ei i-a prezis moartea. Iar adevărul este că, ei bine, mă interesează un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină zoologică. Cu un soi de dispreț clar afișat în privire. Nu trebuie să fii mare psiholog sau fizionomist pentru a-ți da seama. Fără îndoială, se pregătesc pentru rugăciunea de seară care va avea loc pentru puțină vreme în moscheea improvizată într-una din sălile de lectură ale complexului. Îi observ mai bine și ... surpriză! Cel mai înalt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altuia. Nu poate fi vorba despre o „intenție politică“ a scrierilor de teorie a cunoașterii, la fel cum teologia nu funcționează ca presupoziție a celorlalte demersuri. Mai degrabă, memoria (Gedächtnis), primejdia în care se află „tradiția celor oprimați“ și metoda fizionomistului sunt momente ale desfășurării experienței urbane, forme care, odată extrase din „povestea“ acestei experiențe, își pierd înțelesul, se pietrifică și devin simple scenarii ideologice. Din întâlnirea concretă, surprin ză toare cu metropola modernă decurge o „istorie naturală“ a formelor culturii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană, precum Copilărie berlineză...: posibilitatea unei interpretări teologice a modernității și a unor figuri importante descrise de Benjamin, precum cea a flaneurului. Particularitatea orientării eschatologice a fizionomiei orașului (și a fizionomistului acestuia) va sta, mai jos, în centrul discuției. Palmier identifică, tot în istoria interpretărilor lui Benjamin, o soluție „preliminară“: cea a lui Michael Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mai este mul țimea trecătorilor care îl învăluie, ci spațiul urban ca atare: „For Benjamin, the buildings, spaces, monuments and objects that compose the urban environment both are a response to and reflexively structure, patterns of human social activity.“ Fizionomistul este acela care sesizează această interpenetrare și o descrie în manieră monadologică (Gilloch preia aici termenii din Ursprung des Deutschen Trauerspiels). Nu trecerea de la regimul „material“ al orașului către cel „ideal“ este importantă. Ba chiar, din punct de vedere metodologic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la propria sa autodescriere. Raportarea la lu mea urbană nu este una exterioară, abstractă, livrescă, ci se des fășoară ca autentică experiență, în care expresia, limbajul provin din negocierea continuă a reprezentărilor pe care orașul, pe de o parte, și fizionomistul, pe de alta, le suprapun. Descris ca mecanism din perspectiva cititorului de presă cotidiană, aceas tă suprapunere își găsește, după cum afirmă și Gilloch, locul privilegiat în domeniul imaginii: în film și fotografie. Fotografia este un exemplu al modului în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
echivalentul cultural artistic al anatomiei comparate, capabilă să sesizeze „natura“ și „istoria“ organelor - caracterul lor - mai degrabă decât anatomia umană. Metoda fizionomică devine, astfel, echivalentă unui montaj al reprezentărilor textuale sau imagistice care face să survină un chip al metropolei. Fizionomistul se recunoaște pe sine în acest chip, îl poartă cu sine, îl „joacă“ și, în ultimă instanță, îl recuperează ca memorie colectivă. Desigur, colportajul reprezentărilor nu este singura formă pe care metoda fizionomică o ia la Benjamin. Accesul spre „caracterul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Mecanismul pamfletului este excesul și, din nefericire, în multe situații, figurile politichiei românești par a nu merita mai mult decât un pamflet - eterna relație dintre cauză și efect. Dacă, așa cum s-a scris, sunt cumva un moralist dublat de un fizionomist, trebuie să adaug că e vorba de unul nefericit. Îmi pasă infinit mai mult de ceea ce mi se pare a nu fi bine în ce fac oamenii pe care îi prețuiesc, decât mă sâcâie derbedelâcul în care trăiesc ipochimene de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
umorul sec al lui Mitsuhide. — Credeam că nu e decât o plăsmuire a imaginației mele, spuse el, dar, nu demult, o persoană vestită pentru puterea de a deosebi personalitățile oamenilor privindu-le trăsăturile lor, și-a exprimat aceeași opinie. — Un fizionomist a emis o judecată despre Mitsuhide? — Nu este fizionomist. marele preot Ekei e unul dintre cei mai profunzi cărturari ai epocii. Mi-a spus-o În cel mai desăvârșit secret. — V-a spus ce? — Că Mitsuhide are Înfățișarea unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timp ce zâmbea. — Ia te uită, Domnul Ranmaru. Unde-i Domnia Sa? — A fost la donjon toată dimineața, dar acum se odihnește, În Templul Sojitsu. — Ei, atunci să mergem acolo. — Senior Hideyoshi, călugărul cu care ați vorbit adineaori - nu era Ekei, vestitul fizionomist? — Ba da. Auzisem asta și de la altcineva. Mă Întreb dacă un fizionomist poate Întrezări adevăratul caracter al cuiva, spuse Hideyoshi, prefăcându-se că nu-l prea interesa subiectul. Ori de câte ori vorbea cu Hideyoshi, Ranmaru nu era prudent, așa cum făcea cu Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la donjon toată dimineața, dar acum se odihnește, În Templul Sojitsu. — Ei, atunci să mergem acolo. — Senior Hideyoshi, călugărul cu care ați vorbit adineaori - nu era Ekei, vestitul fizionomist? — Ba da. Auzisem asta și de la altcineva. Mă Întreb dacă un fizionomist poate Întrezări adevăratul caracter al cuiva, spuse Hideyoshi, prefăcându-se că nu-l prea interesa subiectul. Ori de câte ori vorbea cu Hideyoshi, Ranmaru nu era prudent, așa cum făcea cu Mitsuhide. Nu Însemna că Ranmaru l-ar fi crezut pe Hideyoshi un fraier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prudent, așa cum făcea cu Mitsuhide. Nu Însemna că Ranmaru l-ar fi crezut pe Hideyoshi un fraier, dar existau momente când omul cel mai vârstnic făea pe prostul, iar lui Ranmaru Îi era ușor să se Înțeleagă cu el. — Un fizionomist Își poate da Într-adevăr seama! spuse Ranmaru. Mama mea o spune tot timpul. Chiar Înainte ca tatăl meu să cadă În luptă, unul dintre ei i-a prezis moartea. Iar adevărul este că, ei bine, mă interesează un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
glorie și de consacrare oficială (prin-tr-un post aducător de recunoașteri)". Ori fizionomia suspectă a tînărului Adrian Păunescu: "L-am văzut pe Păunescu la televizor. A recitat două poezii. M-a surprins tinerețea lui atît de înfloritoare, piele netedă, prospețime. Ca fizionomist însă, m-a surprins și un alt lucru: expresia feței nu pare încă fixată, trăsăturile (externe și lăuntrice) plutesc într-un fel de indecizie și nu te asigură cu nimic în privința caracterului. Accentele și ponderea vocii sugerează putere, dar nu
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
se apere, ci să se explice: Pentru mine, începînd de la vîrsta de 21-22 de ani, cea mai înaltă frumusețe omenească e frumusețea sprituală, armonia și desăvîrșirea vieții spirituale." Cronicarul a reținut de asemenea recenzia Mihaelei Ursa ("Debutul critic al unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este că întreține mitul (tot mai des vizitat) unui Mateiu Caragiale dandy, "parcimonios cu aparițiile publice", "retractil", "crepuscular nocturn", "degeneraționist", obsedat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive spiritul de observație, să memoreze fețe, nume... „Domnul Casaubon! Unde mai pui că citim aceleași cărți!” „I-am Întins mâna: „Acum sunt licențiat, de o bună bucată de timp. Poate dau concursul acela ca să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâinile ca pentru a se apăra. — Îmi pare rău, a zis. Nu am vrut să te jignesc. Ochii îi erau fixați pe fața mea în exact același mod în care o făcuse și fratele ei ieri, cu toată seriozitatea unui fizionomist din secolul al XIX-lea, care îmi citea caracterul după forma frunții sau după poziția ochilor. Într-un final, a continuat: — Cred că pot să am încredere în tine. Îți voi spune totul. Saul mi-a spus că a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mediteraneană - vă trimite complimente. Cam prea multe, fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-a făcut intempestiv intrarea În biroul meu de avocatură. Ar fi ajuns cele două uși trântite și respirația-i aproape astmatică, pentru ca orice fizionomist să-și dea seama cât ai clipi că Anglada era nervos. Am priceput neîntârziat: traficul aglomerat e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa excitantelor. În inima orașului, micuța oază a domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de dus la presat -, iată o meserie pe care numai domnia sa o putea inventa (ce-i drept, după o convorbire cu Fiodor Dostoievski, cum ar trebui să se mai întâmple și azi după o întrevedere între doi mari). Meseria de fizionomist la cazinou. E un om care privește atent fizionomiile jucătorilor. El trebuie să descopere dintr-o privire cine e cel din față: un trișor, un escroc, un debutant, un pasionat, un sărăntoc, un urmărit, un interzis sau - de ce nu? - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chiar domnul doamnei. Toate aceste observații se traduc într-un carnet prin semne cabalistice sau expresii sucite al căror cod e cunoscut doar de domnul Lemarchand. Și, așa cum prin Balzac arta a atentat până la a face concurență stării civile, și fizionomistul de la cazinoul din Deauville e în concurență cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viață la cazinouri, între 12 și 15 mii de fețe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sfătuitor nu reprezintă garanția că sfatul dat este și o cale bună de urmat. Sfătuitori Când cineva se află în dificultate sfătuitori se găsesc mulți, sprijinitori mai puțini. Legi Nu toate legile juridice sunt drepte și morale. Priviri Există, susțin fizionomiștii, un dialog al privirilor de necontestată subtilitate cu o forță de comunicare și de sugestie mai puternică decât cea a cuvintelor. Legământ A fost o vreme când oamenii își respectau cuvântul dat ca pe un sfânt legământ. Azi... Încredere E
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]