23 matches
-
plesnete de bice pe spinarea lui Mărțișor sau să-l fixeze într-un sloi de gheață ca pe o muscă în insectar. Să vadă dacă mai poate spune ceva. Dar chestia aia cu Moș Vreme începe s-o enerveze. Și flăcăiașul ăla tâmpit, ce-și spunea Ghiocel, îi pomenise de acest Moș Vreme. Mai auzise ea de acest moșneag și de la alții, chiar trecuse de câteva ori pe la chilia lui din creierul munților, dar n-avusese curiozitatea să stea de vorbă
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425239661.html [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
că ești tare simpatic, zise cu fală una din fete. A doua zi câte o muiere își făcu de lucru prin preajma străinilor. Tinerii aveau interesul să capete încrederea sătenilor. Pe la amiază își făcu apariția Mitru Fieraru: - Despre ce cercetare vorbeați, flăcăiașilor? - Dorim să scriem istoria zonei. La facultate am învățat că prin aceste locuri ar exista o cetate cu un castel medieval. - Cum să vă răspund așa, tam-nisam, la orice întrebare fără să știu cui dau asemenea informații? - Eu sunt John
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți, mult mai mari decât statura lor, flăcăiașii noștri o luară la fugă înfricoșați. Spumegând, caii lor își întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia și strigă: -La luptă, căpitane, să rupem colții javrei! Când îl văzu că zboară către el, lupul Colț Fioros făcu un salt
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
cu toată larma și chiuiturile. Mulți continuară drumul pe valea unui pârâu, până pe malul lacului, la marginea pădurii, într-o poiană, unde începu petrecerea. Ei, dar când văzu Speranța mândrețea de fată ținând de mână flăcăul cel chipeș și alături flăcăiașul cel frumușel ca un paj, rămase mută de bucurie și emoție. Ochii îi înotau în lacrimi, zăgăzuite de zâmbetul ce-i înflori pe față. Soare-Împărat își sărută fiica, apoi pe Mărțișor și pe Ghiocel. Îi luă de mână și se
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
aducea mult cu botul unui animal, fusese poreclit Botosu’ și, tot strigat așa, Botosu’ în sus, Botosu’ în jos, lumea îi uitase numele. Până și părinții săi începuseră de la o vreme să nu-i mai spună pe nume, așa că bietul flăcăiaș crescu mare fără să își cunoască numele adevărat. În curând deveni și el păstor și, încet, încet, îi luă locul tatălui său. Se simțea bine alături de animalele care nu îi aruncau vorbe urâte, așa că rareori îl mai zărea cineva prin
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare Și spune cu voce tare: - Doamne, îți făgăduiesc Mănăstire să zidesc, Lumea să îngenuncheze În veci să se minuneze! Apoi cheamă un arcaș, Cel mai falnic flăcăiaș Și îi dă scurtă poruncă: - Ia în șa de te aruncă Și te du-n sălbăticie Sus, pe Bistrița-Aurie, Urci în munți până zărești Casele din Ciocănești. Nu îți spun mai mult, că știi, Și de-acolo să nu-mi
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417077008.html [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n ograda mea de pe malul Oltețului! Grozav ce-ți mai pria! Iar în ziua aia, mângâiat și de căldura soarelui, erai atât de fericit
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443940172.html [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
Că joacă prost sau, mai bine zis, că nu joacă fotbal e bine știut. Că au salarii mari și, în majoritatea cazurilor, nemeritate știm iarăși. Da’ nu-i prost cine cere, e prost cine dă. Auzeam zilele trecute că un flăcăiaș de la o echipă din marele oraș a fost amendat cu vreo douăjdămii dă euroi pentru un oareșce scandal cu un coleg de echipă. Gata-gata să încep să-i plâng de milă. Cei care dădeau știrea au avut grijă să mă
Dincolo e mult prea ieftin by http://www.zilesinopti.ro/articole/1222/dincolo-e-mult-prea-ieftin [Corola-blog/BlogPost/97006_a_98298]
-
cu o creastă cocoșească pe cutia craniană, care îmi demonstra cu coperta unui compact disc că AC/DC (numele unei formații australiene hard rock - heavy metal) ar fi o abreviere a... „Înainte sau după Era Noastră”! (Sic!) Adică „îndumnezeirea” acestui flăcăiaș începea în 1973, odată cu nașterea faimoasei trupe... pronunțate de australienii fițoși „Acca Dacca”. M-a dat gata! Deoarece sistemul de trecere dintre cele două ere, nu specifică punctul „0” (zero), ANUL UNU B.C. (Î.E.N.) este de fapt succedat (imediat) de
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_1_c_george_roca_1356608670.html [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
seamă abil. Atâta tot. De două sau trei ori pe săptămână mergeam la Brașov în ve derea cumpărăturilor, a vizitelor și a legării unor relații noi. La Satulung toată ziua ne prăjeam la soare pe malul limpedelui Târlung, înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul soarelui; unii singuratici, alții în grup (am văzut șase flăcăiași supraveghind zece-douăsprezece undiți de somotei așezate la mal), alții în lotci. Am auzit pe neașteptate cucul cântând. Vulturi cu penaj întunecat zburau pe deasupra undelor căutând pradă. Dintr-un sat au ajuns până la mine lătrături de câni... Apa aceasta se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la așa spectacol ! - Și să termin cu gașca aia a mea, formată în mare din neamuri, să spun câteva vorbe despre ce am pus la cale în momentul în care am mai crescut și am început să intrăm în rândul flăcăiașilor. Cum bine știi, dragă prietene de demult, pregătirea obiceiurilor de anul nou devenea o preocupare pentru întregul sat. Îți mai aduci aminte de acele obiceiuri ? - Foarte mult, fiind și eu participant direct în majoritatea formațiilor în decursul anilor 1946-1950, an
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tipii vorbeau și ei așa, ca omul, să le mai treacă timpul. Totuși discuția păru să se încingă: Fata zicea, extrem de contrariată: "Cum, mă, chiar așa v-a spus profesoru'?". "Chiar așa, sora mea, chiar așa. Citez din memorie: Băi, flăcăiași și flăcăițe..." Da, așa face. Are el marota asta rurală..." Celălalt continuă imperturbabil: "Deci: "Băi, flăcăiași și flăcăițe, ciuliți urechea bine! Dacă vi se dă, luați orice. Că-i o ciocolată, că-i un dres, o pungă de cafea, un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se încingă: Fata zicea, extrem de contrariată: "Cum, mă, chiar așa v-a spus profesoru'?". "Chiar așa, sora mea, chiar așa. Citez din memorie: Băi, flăcăiași și flăcăițe..." Da, așa face. Are el marota asta rurală..." Celălalt continuă imperturbabil: "Deci: "Băi, flăcăiași și flăcăițe, ciuliți urechea bine! Dacă vi se dă, luați orice. Că-i o ciocolată, că-i un dres, o pungă de cafea, un pix, orice, bibicilor! Că al'fel ați îmbulinat-o. Află bizonu' că sunteți oameni cu principii și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
confort insipid remarcabil. Remarcabil, fiindcă prietenul Haralampy chiar îmi zice exclamativ: -Ay, Doamne, ce brațe de halterofili au feciorii aceștia! Domnu', dumeatale chiar crezi că a fi penibil e simplu, mai ales la televiziune ? Ia privește la România 1: doi flăcăiași vânjoși 2), "scăpați" în studio și crezându-se în mare vervă spirituală, se amuză reciproc, încât aproape mi-e teamă să nu li se întâmple ceva. E o chinuială 3) de toată isprava și meritul - brava lor! Eu, de exemplu
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
înapoi. Roger ține portiera închisă și privește atent în gaura în care a dispărut piciorul. - Dac-am avea niște vaselină, am putea... ceva să-l ungem. Stai! Stai așa, Pointsman, nu te mișca, rezolvăm noi... Și țup sub mașină, impulsiv flăcăiașul, căutînd bușonul carterului, înainte ca Pointsman să spună „N-avem timp, Mexico, ne scapă, ne scapă". - Bun. S-a ridicat din nou și bîjbîie după o lanternă în buzunar. - Îl scot eu de-acolo, tu-l aștepți cu plasa. Ești
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Porecla Colonelul îți spune ceva? — Mă crezi sau nu, dar am certitudinea că ramolitul ăsta mi-a furat ideea în timpul unei discuții de culise înaintea unei premiere pe care am organizat-o la Patria. Îi mergea mintea bătrînului ca unui flăcăiaș. I-am zis atunci să se țină deoparte dacă n-are chef să fie prins cu mîța-n sac. Pe unde-o mai fi la ora asta, știi ceva de el? — Tot nu pot să-ți dau nimic, rămîne Comandantul neclintit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă ar fi vrut să spună: "Ce ispravă or să facă flăcăiașii ăștia!? Zeus, Prometeu, Hefaistos?! Ce parodie! Hm! Hm!" Barbă stătea pe un scaun, deoparte, lângă fereastră. Îi făcu semn lui Todor, și acesta spuse: ― Domnilor profesori, îmi dați voie să vă prezint pe interpreții scenelor din "Prometeu"... Domnul Moscu și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Porecla Colonelul îți spune ceva? — Mă crezi sau nu, dar am certitudinea că ramolitul ăsta mi-a furat ideea în timpul unei discuții de culise înaintea unei premiere pe care am organizat-o la Patria. Îi mergea mintea bătrînului ca unui flăcăiaș. I-am zis atunci să se țină deoparte dacă n-are chef să fie prins cu mîța-n sac. Pe unde-o mai fi la ora asta, știi ceva de el? — Tot nu pot să-ți dau nimic, rămîne Comandantul neclintit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luni și ani și se depăna Împreună cu Aneta, bunica Ileana, bunicu’ Ghiorghi, Marțolea, Vizanti, Don Alba, Cristofor, Ghiță-Baiazid (chiar dacă originalele „zburau”, numele se păstrau!) și nenea Ion, Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se împiedice de vreun obstacol. Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abandonați de părinți, care se risipiseră prin țări străine, după de-ale vieții mizerabile și-aici mizerabile și peacolo. Rămași de capul lor, băieții, când mai luau în seamă sfaturile și îndrumările bunicii, când nu. Acum, de un timp încoace, flăcăiașii ochiseră o găină, a unui vecin, căreia îi puseseră gând rău. Rău, pentru pasăre și foarte bun pentru dânșii. Să o vadă în oală, sub formă de borș, precum numai bunica era-n stare să facă și de friptură, muiată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Înșelăciunea se va produce iarăși (Bărbatul Însurat de trei ori). Un orășean cam bufon, ajungînd Într-un sat, trage În casa unei babe și-i spune că: „S-a dat poruncă domnească Ca să se căsătorească Fetele luînd uncheaș Și babele flăcăiaș”... Fata babei zice „dec!”, Însă baba, spirit legalist, apără ordinul domnesc: „— Ba nici un dec, fata mea, Zise baba către ea. Că domnia ce vrea face, Nu te Întreabă de-ți place...”. Acest derizoriu partimen are o ironie foarte fină. Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]