56 matches
-
credem în autenticitatea revoltei prezidențiale. Așa, nu e decât un punct bifat din obișnuitele ore de dirigenție ale unui tătuc al nației ce se simte dator să-și urecheze odraslele - dar nu prea tare, să nu-i traumatizeze pe bieții flăcăiandri... Din contră, nici nu și-a terminat bine discursul, că Ion Iliescu și-a înmuiat pana pentru a-l trimite în diplomație pe de-nimeni-regretatul Joița! Unde e logica și unde etica?! Să numești la Strasbourg tocmai pe omul care-a
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă peste față. Ea încerca să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha". A înaintat până în dreptul meu, privind țintă flăcăiandrul. - Acuși vine Feteștii, m-am răstit la el. - A, păi mă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha". A înaintat până în dreptul meu, privind țintă flăcăiandrul. - Acuși vine Feteștii, m-am răstit la el. - A, păi mă duc. Ați fost geană. La cât îs de muncit, treceam de pod. Se clătina, într-adevăr. Genul acela de beție interioară, fără semne vizibile. O practică doar cei cu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
simpli în același timp, poartă zale și platoșe, dar cântă din frunză și scriu „cărți” (epistole) în vers popular doamnelor și domnițelor lor. Fiul lui Mircea cel Bătrân folosește pluralul maiestății, dar se simte frate cu codrul, Ștefan cel Mare, flăcăiandru fiind, cânta din frunză, din fluier și din voce, dar, la propunerea codrului, urma să fie ales împărat al naturii și al oamenilor. Nu este vorba aici de o simplă licență poetică, ci despre o realitate venită, probabil, tot dintr-
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Apoi, măi Dumitre, ce îți place ție? Asta nu. Ceea nu. Da’ ce, iartă-mă Doamne, îți place? Povești cu Ilene-Cosânzene? a ripostat Pâcu cel hâtru. Da! Cu Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Pâcule - a precizat moș Dumitru, cocoșindu-se ca un flăcăiandru abia ieșit la horă. Acum vrei Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Dumitre? Acum, când ți-o slăbit...privirea ? a întrebat Pâcu, în hazul tuturor. Acum mă mulțumesc și cu povești, Pâcule. De ce nu m-ai întrebat acum treizeci-patruzeci de ani? s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de multă vreme. Văzându-l pe Vișinel în preajmă, îl rugă să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care să reiasă trăirile ei. Introduși într-o cameră alăturată, copiii fură vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș.. Apoi îi oale și ulcele de multă vreme. Eram eu flăcăiandru când o murit. Uite așa cum era, dar nimeni nu i-o purtat pică și s-o dus la înmormântarea lui cu mic cu mare tot satul. S or fi dus să se convingă că o murit de adevăratelea - a presupus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
minunat. Abia În cursul nopții, neputând să adorm din cauza ei, și a doua zi În drum spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
despre asta? Cum va putea să înțeleagă, el, care trăiește într-o casă de needucabili sau cel puțin slabi de minte? Oare se poate găsi un fel rezonabil și ușor de înțeles în care să i se transmită mesajul? „Bietul flăcăiandru, sărmanul, neisprăvitul de el!“ Dar mulți și-au amintit totuși că existam. Și au ajuns la concluzia că trebuia să văd cu ochii mei, că eu, mai simplu spus, trebuia să-mi vâr propria mână în rana deschisă, altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mea cea Neagră?... C-așa a fost...și-o să mai fie... De foarte mic am avut preocupări ciudate ca hipnoza, telepatia în masă, elevația, limbile străine, piromania, intrigile, timpul, spa țiul,cifrele, hoția la scară mică, investigația etc... iar ca flăcăiandru am îndrăgit vinul, logica, femeile și iar etc... Eu știu din profundius că Dumnezeu își trimite tainic cercetașii divini prin grădinile preocupărilor mele și tocmai de aceea îmi tot A X I O M E Punct de vedere OMUL PE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rămâne.“ Copii în jocul lor, atunci când se lasă vrăjiți de acea sclipire nefastă, ucid vrăbii sau melci, sau dărâmă casa Irinucăi asemenea lui Ion Creangă și omoară capre. Palma din jocul copilăriei îi urmărește o viață „Mai târziu am crescut flăcăiandru / Și m-am îndrăgostit / nebunește de-o fată/ Dar nu știu de ce / Într-o zi a murit / Și-n altă zi a fost îngropată“. Vrabia nu-și mai deschide ochii să ciugulească din bucata de pâine și copilul de odinioară
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
înflorit mai ieri. Privind dorința crește, clocotitor și rece ... amăgitor prin vene îl scaldă o apă, rece și dorul iară crește, cumplit îl răscolește, se-ntunecă pe-o zare, pe-o luna, iară crește. Săruta acest pământ sub chip de flăcăiandru având părul ca noaptea, privirea ca o stea în față fetei stă drept, semeț și mândru cu zâmbetul de lună și fața fulg de nea. Privirile dansează pe ritmuri fascinante mâinile se caută cu gesturi mirabolante iar buzele se mușcă
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
doar românii, ci și automobilele Dacia sunt tot mai prezente în Belgia. Se vinde bine Dacia Duster aici! Adi A este un bărbat cu puțin peste 30 de ani. A venit prima dată în Belgia din dulcea Bucovină pe când era flăcăiandru, prin 1994 și apoi a mai bătut de câteva ori cărările Europei prin Polonia, prin Slovacia, Austria și, nu mai știu pe unde. Astăzi este la casa lui - soț împlinit, tată fericit, gospodar neîntrecut. Locuiește în zona flamandă, dar cu
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
cadă în rahat ... (Vizibil mulțumiți de cum a decurs întâlnirea dintre ei, Cain și Ispititorul își strâng mîinile, astfel pecetluind prietenia.) ACTUL III (Aceeași căsuță din Actul II. În ea trei persoane: Adam și Eva, deja bătrâni de-a binelea, împreună cu flăcăiandrul Set, ultimul lor născut.) Scena 1 Adam: Și iac-așa trecură anii, iar noi trecutu-ne-am cu ei, încât din junii de-altădată, azi am ajuns doi bătrânei. Dar nu din bătrânețe vine durerea noastră, scumpă Eva, - știut fiind
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
auzeau de la poarta cum horcăie. Când stătea la masă, avea timp să mediteze. Răsucea pipa pe toate părțile ca și cum ar fi vrut să-i cerceteze vechimea și calitatea. Își amintea de fiecare dată de fostul camarad din armată, Alecu, un flăcăiandru blond-roșcovan, de prin părțile Bucovinei. El i-a făcut pipa, din lemn de cireș. Parcă îl și aude: „Costache, o să mă ții minte toată viața, îți fac o pipă mare ca să te saturi de tutun”. Nu l-a mai văzut
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
de la carieră...» (p. 68). Numărul eroilor nic-țic-uani „de excepție“ și al problemelor dure de viață ale acestora se amplifică în celelalte povestiri: lui Matei Iuga, din povestirea (a 6-a) Unul la fel ca [și] ceilalți (pp. 69 - 84), «un flăcăiandru subțirel și țâfnos», «responsabil de brigadă», «are de spus omenirii lucruri extraordinare», «vrea să scrie un roman», dar, «la prima frază se încurcă», «nu știe unde să pună virgula» și «presimțind că romancier de vază n-are să ajungă cât o
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
având loc nu numai la palatul domnesc, ci și în casele boierești. Toți îl considerau pe domn ca pe un tată. Ioaniș Gorun, aflat la curtea boierului Coman, trebuie să salveze din ștreang pe fiica acestuia, Maria. „Starostele jocului, un flăcăiandru pus pe șotii, îl întreabă pe viteaz: - Pe dumneata cine ai vrea să te salveze, bădie? - Păi tot fătuca de odinioară. Se poate? - Dacă-i musai, de ce nu, zise el întorcân-du-se cu ea de mână.” „- Cel salvat din chinurile ștreangului
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
cadă în rahat ... Vizibil mulțumiți de cum a decurs întâlnirea dintre ei, Cain și Ispititorul își strâng mîinile, astfel pecetluind prietenia. ACTUL III Aceeași căsuță din Actul II. În ea trei persoane: Adam și Eva, deja bătrâni de-a binelea, împreună cu flăcăiandrul Set, ultimul lor născut. Scena 1 Adam: Și iac-așa trecură anii, iar noi trecutu-ne-am cu ei, încât din junii de-altădată, azi am ajuns doi bătrânei. Dar nu din bătrânețe vine durerea noastră, scumpă Eva, - știut fiind
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
pe lângă atâtea câte îndurăm. Vorbele lui mai dădură curaj celor din jur. - Cum te cheamă, măi nepoate? îl întrebă bătrânul. - Mărțișor îmi zice și sunt hotărât să plec. Cine mai merge cu mine? Iar se codiră cei bărbați. Dar, un flăcăiandru, scundac și subțirel, sări lângă el și-i zise: - Merg eu, nene! Pe mine mă cheamă Norocel. Așa mă alintă fetele. - Ia te uită la el! râseră cu toții. Îi zice Norocel, cel frumușel, alintatul fetelor și râsul băieților. Și veselia
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
electricieni, bobinatori, mecanici, strungari, macaragii, etc. Șoferii trăgeau seara acasă cu camioanele, mai făceau câte o cursă la ciubuc și în loc să se cârpească, mai rău se rupeau. Pe un autobuz IRTA Moreni - Ploiești care trecea pe la noi, ajunsese șofer un flăcăiandru din sat. Într-una din zile pornește în cursă, ia banii de la pasageri dar eliberează mai puține bilete. Pe traseu, control: biletele vă rog și un alt tânăr spune candid: eu am, plătit dar nu mi-a dat bilet. S-
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]