107 matches
-
Unde-i crâșma cu clondire - Din care goleam mereu? Unde-i Chirea și Marița, Unde v-ați ascuns, vecini?... Văd cum bruma a prins vița; Pe grătar vreo cinci cărbuni Stau mocniți, sub ei mai țin Doar un strop de flăcăruie; Parcă-l văd pe moș Marin - Care-n Delureni mai suie. Se oprește și-mi privește Peste țarini și păduri -, Mai oftează, -apoi pornește Pe sub bolțile de muri. A lăsat în urmă hanul; Cine știe ce drum are? Viața-i sortită ca
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_din_carciumioara.html [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Icoană, Și luminezi, pe-ai noștrii sfinți Puși pe perete într-o ramă. Și-ți arzi uleiu-ncetișor Când te aprinde credinciosul, Și te agață-n cuiul care, De ani de zile-ți este locul. Și ngenuchez în fața ta, Privindu-ți flăcăruia Și-un Serafin zăresc în ea Ce cântă aleluia. Hipnotizat de duhul care, Sălășuie în tine, Îl văd parcă venind pe Domnul, Cu brațele-i deschise, către mine. Cu ochi-n lacrimi mă ridic, Apoi sărut icoana, Și-n candelă
CANDELA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_baciu_1429345460.html [Corola-blog/BlogPost/354004_a_355333]
-
Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre nemulțumirea lui Vadim, Lidia mai fuma din când în când - și scutură în ea scrumul. Degetele îi tremurau ușor Pe peretele de deasupra mesei, pâlpâia flăcăruia unei candele aprinse; era probabil iarăși vreo sărbătoare religioasă, se gândi el, știind că Lidia nu uita nicio datină. Și pe masă, pe o farfurioară, erau aprinse două lumânărele. Scoase pe masă din sacoșă sticlele, căută în sertar desfăcătorul și
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
cu vizitiu de cenușă, cu doi căi de cenușă, stă rezemat pe tapiseria de scrum și cenușă, străbate un peisaj neînchipuit de pustiu, neînchipuit de frumos, opera a incinerării universale, străbate un peisaj peste care noaptea coboară definitiv, o singură flăcăruie, un rest al incendiului cosmic, îi luminează, de foarte departe, drumul alb, de cenușă. 4 El viejo está tan solo, que ha llenado, con șu delicada sustancia, el espacio y el tiempo, el viejo está tan solo, que no halla
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_poemele_batr_eugen_dorcescu_1366605876.html [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenușiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiți au avut vina de a simți la unison coeziunea sufletescă, simțire devenită vizibilă celor prezenți. Nonșalanța, naivitatea, credulitatea, încrederea oarbă în sentimentele înălțătoare, dau miez iubirii. Fără de toate acestea iubirea nu există, iubirea nu poate fi
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1479307311.html [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
până atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui Nicodim se odihniră, după ce trecu tulburarea de praf și scântei, pe malul celălalt, acum lesne de văzut. Verdeață binefăcătoare și drum pipetiș de munte i se arătau călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
-ți aripile capul nu-ți întoarce, atinge-ți piscul spre care ai pornit! Trandescendente simțuri din alte universuri, puzderie de cosmice sclipiri; tu nu ești lut care trăiești prin versuri, ești nemurirea clădită din iubiri. Speranțele neîntinate vor rămâne când flăcăruia dătătoare de lumină se va aprinde din scânteia-ascunsă-n tine, mocnită moștenire din zestrea ta divină! Referință Bibliografică: CREAȚIE DIVINĂ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1834, Anul VI, 08 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa
CREAȚIE DIVINĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1452283504.html [Corola-blog/BlogPost/343049_a_344378]
-
multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași pământeni care se încălzesc în jurul focului său? Ce l-ar determina, îndeobște, pe un om împlinit, să-și
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumea_vazuta_prin_cel_de_al_cezarina_adamescu_1367267094.html [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
în plină aiurare mondială, începe să mă doară sufletul năpraznic...// Ce contează câteva luminițe pe care le-am aprins în marele întuneric universal?” (pag. 58-59). Aș îndrăzni un răspuns: contează enorm, dar nu oricine se încumetă să dea din plăpânda flăcăruie a lumânării sale lumină altor lumânări, deși treaba asta e complet gratuită. Mai devreme sau mai târziu, întunericul va obosi să fugărească în continuu nesfârșita lumină, în nesăbuita-i strădanie de a o stinge. A așteptat vreme de zece ani
DĂNCUŞ: ALEGERI VERTICALE de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_p_popescu_dancus_aleger_constantin_p_popescu_1352452781.html [Corola-blog/BlogPost/345825_a_347154]
-
sale spre noi. Prin Fiul Său și prin Duhul Sfânt, întruchipat în limbi de foc, în porumbel. RUGUL DUHULUI SFÂNT (câteva meditați)i: De la răsărit la apus, din miazăzi până-n miazănoapte, Duhul străbate spațiile fără frontiere. Chiar și din câteva flăcărui, din câteva luminițe, se poate aprinde rugul Iubirii, rugul Duhului Sfânt. E de ajuns o scânteie, un zâmbet, un gest, o privire. Gura Duhului Sfânt: Ministrul Cuvântului. Cu cât oamenii mă umilesc, cu atât Duhul Tatălui mă înalță. Cea mai
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1402285719.html [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
și....multă, multă Lumină, despre care am aflat că a țâșnit din Mormânt în mai multe direcții înainte ca Patriarhul să o împartă, a ajuns, din mână în mână, si la noi. Încerc să îmi aprind mănunchiul de la cineva, mica flăcăruie tremurânda se aprinde, se stinge...apoi se face lumină. Apuc să trec de vreo 2 ori cu mâna pe deasupra flacării - nu arde, nu frige... O flacăra mare, alb-roșiatică, sfântă, care nu arde, în mâinile mele,! N-am mai rezistat... Un
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1461792165.html [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
Solista: Olga Șain (soprana) Grigore Nica (1936 - 2009): „Nufărul” Valentin Gruescu: „Ecuator de mese” Solista: Olga Șain (soprana) Mihai Măniceanu (n. 1976): „Ce-ai de gand?” La pian: Corina Stănescu Sabin Pautza (n. 1943): „Sării mândră” Radu Paladi (n. 1927): „Flăcăruia” La pian: Corina Stănescu -Maestru de cor: MANUELA ENACHE JOI, 18 APRILIE, ORELE 13:00 - 14:00 “Ziua porților deschise” Iubitorii muzicii sunt invitați să participe gratuit la repetițiile orchestrei simfonice, în limita locurilor disponibile în sala de concerte. JOI
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” by http://uzp.org.ro/zilele-muzicale-aniversare-66/ [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
a spus tăios și viclean, asemenea unei polițiste. Ești prea atrăgător ca să nu dai de bucluc! Și o s-o pățească și ea; dom’șoara abia așteaptă. A fixat-o pe Thea. Chelnerul a aprins flambée-ul familiei Fenchel și se zăreau flăcărui care pâlpâiau în lumina verde a crepusculului. Am părăsit sufrageria fără să mai spun un cuvânt. M-am dus să mă plimb pe drumul de lângă mal, să-mi îndepărtez durerea ascuțită din stomac și să îmi diger nenorocirea. Era groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe întuneric la culcare. Brusc, Tillie Einhorn, care ducea o lumânare într-o farfurioară, m-a văzut în lumina lumânării. Ia te uită, e Augie, a spus. Augie? Unde? a zis Einhorn, încercând imediat să mă găsească cu privirea prin flăcăruia care pâlpâia a lumânării. Augie, unde ești? Vreau să te văd. M-am apropiat de el și m-am așezat alături; el și-a mutat umărul, ca și cum ar fi vrut să dea mâna cu mine. Tillie, du-te la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl uimea mai ales cum stingea preotul lumânările. Punea pavăză cu mâna în fața fiecărei flăcărui, iar lumina se reflecta o clipă pe veșminte și pe fața lui. O clipă plină de blândețe și parcă fără de sfârșit... Mâine dis-de-dimineață... o să vadă și cum aprinde lumânările: uneori, o singură flacără pentru toate lumânările... focul iubirii, trecând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
susține, care ar constitui o sursă de lumină chiar de-ar fi s-o pierd definitiv, așa cum, într-adevăr, am și pierdut-o. {i ce-a devenit acum acea lumină? Se mistuise, devenise, în cel mai fericit caz, o firavă flăcăruie licăritoare, întrezărită într-o câmpie mocirloasă, iar marea mea „iluminare“ nu era decât un nonsens. Hartley a pierit, acum e una cu nimicul, pentru mine nu mai există și, până la urmă, n-am făcut decât să lupt pentru o Elenă-fantomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort? (atâția nenumărați eoni de eoni e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe ceafă Dacă demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s-a semnat cu grăbire, fără nici o examinare (cine s-o facă?); toată lumea era dornică să scape cât mai repede de bizarul și incomodul solicitant.... * V oiam să merg la "Eternitate" în noaptea în care cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare și peste cea de a șaptea colină ieșeană plutește duhul, nădejdea și credința reînvierii. A trebuit să ajung acolo cu o zi mai devreme. La înmormântarea lui Adi Cusin. Trupul mărunțel din raclă n-are nici o legătură cu ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ochii mi se umezeau și nu de puține ori chiar plîngeam de-a binelea. Îmi învingeam frica de noapte, de întuneric și nu mă descurajam cînd demersurile mele erau zadarnice. Mă obișnuisem să stau de veghe singur în noapte, așteptînd flăcărui violete în locurile comorilor îngropate sau la Bulboana Floricica, sperînd că fetița va veni îmbrăcată ca o mireasă și eu... jucînd rolul mirelui, care avea vreo zece ani pe atunci. O lacrimă pentru fetița care s-a sinucis, neînțelegînd, mititica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme vagi de vatră. Mă luam după flăcăruile care ardeau în noaptea de Înviere pe acolo, chiar dacă eu nu le-am văzut niciodată. Prostii. Acum am luat-o științific și am început ancheta cu bunica Mina. Am rugat-o să-mi vorbească de Saveta, ultima fetiță a sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unde însuși regele merge pe jos, ne cuplam doi câte doi pentru a ne face curaj și pentru a ne ține lumânarea unul celuilalt. La lumina sărăcăcioasă și tremurândă a lumânării, înaintam încet, cu grijă, pentru a nu se stinge flăcăruia călăuzitoare. "In foveam cadunt qui sine lumine vadunt" (Proverb latin) (În groapă vor cădea cei care vor merge fără lumină.) E adevărat că forța de iradiere a sistemului de iluminat de care dispuneam era comparabilă cu aceea a unui licurici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte prost; era mai mult un semiîntuneric. Din puținul pe care-l câștiga tata după o muncă obositoare de dimineața până seara, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Maxim's și Jardin de Paris, unde refrenele cîntecelor la modă, de o profunzime greu de pătruns: "En voulez-vous des z'homards, ils ont du poil aux pattes" se ridicau sub arcul stîlpilor unde într-un glob lăptos pîlpîia o flăcăruie de gaz (Orașul Lumină, la vremea aceea, era prost luminat, foarte departe de magia electricității de astăzi: derbedei și proxeneți profitau pentru a-i buzunări pe trecători pînă aproape de Rue Royale...). Pe atunci, Legația României era condusă de domnul Jean
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă, i-am explicat, cânepa este impregnată cu ulei negru. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și eu hârtia aceea și meșterul Luca trage ultimele fumuri din țigară și fără să stea pe gânduri își aprinde alta, flacăra chibritului scapără în întunericul din încăpere și pentru o fracțiune de secundă am avut senzația că surprind în flăcăruia chibritului ceva din taina acestei nopți dar, Hârtia era întocmită cam așa, povestește meșterul Luca, acest băiat Vasile din Fălticeni a fost la mine ucenic la meșteșugul zugrăviei patru ani încheiați și i-am dat drumul să meargă unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]