103 matches
-
Butnaru ÎN AL ZECELEA CER Nu doar cele nouă ceruri dantești - în al zecilea cer se află poezia - în cerul gurii lui Dumnezeu... CUM CITEȘTE SFÂNTUL Cum citește un sfânt? Întâi de la privirea lui se aprinde primul cuvânt care cu flăcăruia sa luminează următorul cuvânt ce se aprinde și el în continuare de rând luminând și aprinzând al treilea cuvânt ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt cuvânt cu cuvânt ce se aprind pe următorul
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină. Nu este de crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul la o parte pe o rază mică. Aici lumina inundă părul ce se desprinde „În val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
bălai ce înoată în valuri de grâu în valurile altui veac în unda altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
un singur om, unul care se încăpățînează cu obstinație din puținătatea lui să receeze lumea. Ce poate fi mai grăitor decît acest superb autoportret "narcisiac", cum spune, dîndu-și singur cu tifla, autorul: "Cînd Filimon cînd Filaret / În ciuda multelor păcate / La flăcărui de spermanțet / Fierbea cerneli decolorate // Ah! bergamascul Teetet / Și colportor de bastonade / / În ciuda multelor păcate // Cu vesta-i scurtă de valet / Dedat unor pantalonade / A decupat din alfabet / Numai azbuchii deochiate // Cînd Filimon, cînd Filaret". Octavian Soviany, Textele de la Montsalvat
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
de reviste dedicate cîte unui scriitor, acum e o adevărată modă a înmănunchierii de texte despre, de și cu un nume mai mult sau mai puțin celebru, dar Facla 5-6 aprinde un veritabil autodafé. În jurul Angelei Marinescu dansează flăcări și flăcărui de elogii, interpretări, evocări, schițe aproximative de portret contaminate de "nebunia" modelului. În mijloc, superba eretică și poezia ei stau contopite într-un înveliș ignifug transparent, prin care se vede alt foc, alimentat doar din sine. Căci, recunoaște Angela Marinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre nemulțumirea lui Vadim, Lidia mai fuma din când în când - și scutură în ea scrumul. Degetele îi tremurau ușor Pe peretele de deasupra mesei, pâlpâia flăcăruia unei candele aprinse; era probabil iarăși vreo sărbătoare religioasă, se gândi el, știind că Lidia nu uita nicio datină. Și pe masă, pe o farfurioară, erau aprinse două lumânărele. Scoase pe masă din sacoșă sticlele, căută în sertar desfăcătorul și
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
adolescenței, pagini de evocare a Bucureștilor de altădată, cu apa de băut adusă cu sacaua din susul Dâmboviței, unde era de o divină limpiditate. Cu felinarele de gaz care se aprindeau, romantic, la căderea serii, bucată cu bucată, dintr-o flăcăruie în vârf de par. Cu trăsuri lunecând pe pavelele de granit și mai cu seamă cu săniile străpungând nămeții - încă simt căldura păturii de pe genunchi, ca să nu mai pomenesc de zurgălăi. Dar gustul saniei l-am prins în orășelul copilăriei
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
un nod în gât, o uscăciune. Inima-i zvâcni mai tare. Se simți luat pe sus, legănat și destrămat, în liniștea ochilor Irinei, cu transparența lor verzie de apă rece din care semințe de grâu ieșeau la suprafață ca niște flăcărui. Vrei să mănânci ceva? Ți-e foame? Foame! Am și uitat de foame. Da ce-ai pățit? Era să nu mai ajung. Să nu mai vin... Nu se poate! Miluță o privi lung, topit, pierzându-se în ochii ei. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cărora sunt intrânduri sub formă de boscheți unde vezi câteva pietre sau cruci, într-un cuvânt o bucată de rai unde te poți plimba în liniște și unde păsările cântă cât e ziua de lungă. S-a încheiat un capitol. Flăcăruia unei vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva care să-l boteze! L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la amiază, când au reușit să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rostească repede: „Doamne Isuse Cristoase, ce să fie ăștia? Doamne Isuse Cristoase, ce-s cu arătările ăștia?“ Îdezacord gramatical numai aparent, pentru că Celebi era oltean). înainta acum prin zeama vâscoasă ce-i sugea tălpile, mergând foarte încet, ca să nu stingă flăcăruia, pe care o ținea înainte și ceva într-o parte și care, din când în când, se micșora până ce ajungea un punct albăstrui. Atunci Celebi se oprea, iar micul cerc de lumină creștea iar, făcând bezna înconjurătoare și mai neagră
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tu, care m-ai iubit atâta, ce să fac? Și, ca un posedat, luă mai întâi Jurnalul și apoi scrisorile și le aruncă în flăcări, care mistuiră hârtia de mătase cu lăcomie. Se înălță la început, pentru câteva clipe, o flăcăruie albastră și apoi... nimic. Lui Petre nu-i venea a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele câteva trepte și luă de pe o poliță un bidonaș. Erau mai multe, unul lângă altul, pline cu țuica rămasă din budana babei Floarea. Avea nevoie de o tărie, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a descoperit-o și ea s-a transformat în fântână. Asta a înfrumusețat pustiul. Trebuie să știi să cauți, dincolo de toate, lucrul cel mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede nu vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ca o concluzie, nimic în Drumul Taberii nu era la voia întâmplării. Poate și în trecut, în negura istoriei, nu de pomană pandurii lui Tudor își opriseră marșul și-și întinseseră corturile într-un asemenea loc. Cu mintea înfierbântată de flăcăruia libertății și cu picioarele încinse în cizmele cu carâmb, Vladimirescu trebuie să fi adulmecat un fel de ordine celestă care sălășluia pe câmpurile alea pline de ciulini, măselariță și coada-șoricelului, de unde câinii Bucuresciilor se auzeau lătrând până-n zori. Eu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îi Împrumutase, ce-i drept, cinci lire, dar cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]