31 matches
-
1915 după o regrupare a unităților poloneze, care a implicat și acoperirea breșei din aripa stângă dintre unitățile Legiunii și grupul maiorului Scholz, aflat pe un deal (cota 1365). În zori, căpitanul Strzelecki și soldații săi au început acțiunea de flancare a dispozitivului inamic dinspre sud-vest, precedați de un pluton de combatanți camuflaț cu cuverturi albe, care a deschis drumul prin zăpadă. Protecția unităților de artilerie a fost asigurată de un escadron de cavaleriști, în timp ce un al doilea escadron a asigurat
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
să se retragă pe noi linii către est. În acest moment, bătălia a luat o turnură decisivă în favoarea germanilor. La 11 septembrie, rușii fuseseră respinși până la o linie de la Insterburg la Angerburg în nord, germanii dezvoltând o uriașă manevră de flancare dinspre sud. În acest moment, pericolul încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul-locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
cărui părinți fugiseră din Sparta pentru a-l cruța de la infanticid. Dorind spălarea numelui tatălui său, Ephialtes cere aprobarea regelui pentru a se alătura luptei și îl avertizează de existența unei trecători secrete ce putea fi folosită de persani pentru flancare și împresurare. Deși Leonida apreciază dorința sa de luptă, el refuză pentru că Ephialtes nu își putea ridica corespunzător propriul scut ceea ce ar fi compromis formația phalanx (falanga) spartană. Înainte de bătălie, persanii cer adversarilor spartani să depună armele. Leonida refuză iar
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
linie: unii rămâneau în urmă, sau se depărtau, creând breșe în dispozitiv, soldații tindeau să rupă rândurile mai repede decât într-o formație strânsă, unde mișcarea este împiedicată de soldații din jur. Mai presus decât orice, „linia” era vulnerabilă la flancare, dar nu era atât de vulnerabiă în fața focului de artilerie: o ghiulea care traversa un rând nu omora decât 3, respectiv 2 oameni și rareori mai mulți. Dacă aveau o poziție defensivă avantajoasă (păduri, livezi, teren accidentat), infanteriștii se puteau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
unul dintre factorii succesului lor din penisula iberică și din Campania de la Waterloo. Această formație, folosită aproape exclusiv de infanteria franceză, presupunea dispunerea unităților din centrul dispozitivului „în linie” iar cele de pe flancuri formau coloană. Astfel, dispozitivul era apărat împotriva flancării dar, grație batalioanelor din centru care erau dispuse în linie, avea și o putere de foc apreciabilă. În plus, atunci când ataca, batalioanele din centru angajau inamicul în schimb de focuri, în timp ce coloanele de flancuri, manevrabile și destul de rapide, puteau să
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
Până la Războaiele Napoleoniene, armatele europene erau mici din mai multe motive: boli, calitatea hranei și a medicamentelor, iar conceptul de levée en masse nu fusese încă introdus. Armata austriacă era întinsă pe o distanță atât de mare pentru a împiedica flancarea ei de către Frederick, întrucât se știa că aceasta este tactica sa favorită, dar întinderea aceasta a fost o mare greșeală. Frederick și-a pus cavaleria să lanseze un asalt către Borna ca diversiune, în fața flancului drept austriac, lăsând impresia că
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două linii convenționale de bătălie, a înaintat apoi și a împins flancul
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
terasament, cât și o mănăstire și o moară, aflate mai jos, la baza platoului. Singurul punct nevralgic era pe stânga lui Rosenberg, unde platoul cobora într-o pantă lină spre sud-est. Devreme, în timpul dimineții, Împăratul ordonase ca o mișcare de flancare să aibă loc pe aici. Cele patru divizii ale lui Davout trebuiau să cucerească poziția-cheie reprezentată de Markgrafneusiedl și înălțimile care dominau satul. Elementul principal al sistemului defensiv austriac era turnul pătrat, înconjurat de vechi tranșee care serviseră odinioară pentru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat pe cel al inginerului Vittorio Umberto Fantucci cu o serie de modificări adecvate, prevedea flancarea căii ferate cu câte două benzi rutiere. Podul a fost construit în perioada 1931-1933, fiind inaugurat la 25 aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
aceste momente sosește Beresford cu un corp de armată aliat, dar fără artilerie, pe care fusese obligat să o abandoneze, urmare a marșului forțat pe un teren desfundat de ploi îndelungate. Cu toate acestea, Beresford încearcă o îndrăzneață manevră de flancare, între Lers și redutele Calvinet și Seypières, dar se apropie la doar o mie de metri de bateriile franceze și focul acestora îi decimă corpul de armată. În aceste momente, pentru a profita de degringolada inamicului, Soult trimite diviziile Vial
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
vest. Armata daneză era susținută de 56 de tunuri de diverse calibre, în vreme ce suedezii aduseseră doar opt tunuri de 3 kg și patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI-lea personal a condus o manevră de flancare care să scoată din luptă flancul stâng danez. În timpul luptei, comandantul danez Carl von Arensdorff a fost grav rănit, iar întregul flanc stâng a fost obligat să iasă din luptă la ora 10:00. Regele Suediei și feldmareșalul Helmfelt s-
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
stocarea proiectilelor pentru tunul de 8.8 cm în turelă, reducând capacitatea de stocare a proiectilelor la 68. Până la cincisprezece tancuri Tiger II ale batalionului 501 a fost pierdute în acea zonă între 12 și 13 August datorită manevrelor de flancare efectuate de tancurile Sovietice T-34-85 și IS-2 pe teren nisipos. Pe 15 octombrie 1944 tancurile Tiger II aparținând batalionului s.H.Pz.Abt. 503 au jucat un rol crucial în timpul "Panzerfaust" asistând trupele lui Otto Skorzeny în cucerirea capitalei Ungariei, Budapesta asigurând
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
2 mm) folosind un proiectile perforante cu manșon detașabil era teoretic capabil să penetreze blindajul frontal al turelei de pe Tiger II de la o distanță de 1000-1100 m dar acest lucru era dificil de relizat datorită impreciziei muniției APDS. Manevre de flancare erau adesea încercate pentru a lovi blindajul din laterale sau spate, oferindu-le un avantaj tactic față de tancurile Tiger II în majoritatea luptelor. Armamentul principal de pe Tiger II era capabil să distrugă teoretic orice tanc de la distanțe de peste 2,5
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
lucrări de refacere s-au terminat cu 40 de ani mai devreme. Accesul în bastion se facea prin clopotnița vestică și prin podul bisericii. Deasupra intrării prin portalul sudic, s-a construit pentru o mai bună apărare, un turn de flancare asemănător cu cele ale bisericii fortificate din Cisnădie și bisericii fortificate din Șeica Mică. În a treia etapă de construcție, în anul 1854, o dată cu terminarea invaziilor turcești, clopotnița a fost refăcută prin demolarea drumului de strajă și adăugarea unui nou
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
de oameni. Evans își deplasase câțiva oameni pentru a intercepta amenințarea directă din partea lui Tyler la pod, dar a început să bănuiască că atacurile slabe din partea brigadei lui Robert C. Schenck erau doar diversiuni. A fost informat despre mișcarea de flancare a grosului armatei unioniste prin Sudley Springs de către căpitanul Edward Porter Alexander, ofițerul de observații al lui Beauregard, care observa de la sud-vest de pe Signal Hill. La prima utilizare a semnalizării wig-wag în situație de luptă, Alexander a transmis mesajul „Atenție
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
astăzi, rezultat al lucrărilor de excavare întreprinse pentru construirea „Colinei Leului”, monument comemorativ. Wellington își va dispune trupele pe un front restrâns, formând linia de luptă mai mult sau mai puțin între cele 3 ferme, acestea împiedicând o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Movile. Ferestrele, mai ales cele de pe fațada nordică, sunt plasate asimetric, chiar la întâmplare, motiv pentru care s-a presupus că actuala construcție înglobează fragmente din una mai veche. Fântâna descoperită în mijlocul sălii confirmă, ca de altfel și turnul de flancare, caracterul defensiv al bisericii. Sala bisericii fortificate este boltită în leagăn cu penetrații, fiind acoperită de o întreagă rețea de nervuri dispuse în romb. Corul pătrat este și el acoperit de o rețea de nervuri. Deasupra lui a fost ridicat
Biserica fortificată din Movile () [Corola-website/Science/326590_a_327919]
-
frontierelor acestui nou zid, citadela „Arg” era localizată în zona centrală. Lucrările majore al acestei faze în Palatul Golestan a fost construirea „Shams al-Imarat” pe colțul de sud-est al grădinii Golestan. Această clădire de cinci etaje, cu două turnuri de flancare a fost finalizată în 1867. La scurt timp după, „Andarun” (zona femeilor) a fost construită pe partea de nord a „Imarat-e Takht-e Marmar”, și clădirea „Talar-e Aaj” a fost construită pe partea de vest a „Imarat-e Bolour”. „Tekie-e Dowlat”, o
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
mai înaltă clădire din Palatul Golestan a fost concepută că o reședința privată de Moayer al-Mamaalek. Construită de către arhitectul Ustad Mohammad - Ali Kashi 1865-1867, clădirea îmbină arhitectură persana și europeană într-o structură cu cinci etaje, cu două turnuri de flancare acoperite cu o turela. Între cele două turnuri sunt două seturi de camere cu un al treilea turn cu ceas deasupra lor. Clădirea a fost folosită drept observator Șahului pentru vizualizarea orașului Teheran și a împrejurimilor sale. Exteriorul clădirii este
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Northumberland s-ar fi clintit din loialitatea lui, sugerând că creasta îngustă a dealului Ambion l-ar fi împiedicat să se alăture bătăliei. Earlul ar fi trebuit fie să treacă prin aliații săi, fie să execute o mișcare largă de flancare—aproape imposibil dat fiind standardul de pregătire militară al vremii—pentru a intra în luptă cu oamenii lui Oxford. În acest punct, Henric a plecat către familia Stanley. Văzându-l, Richard s-a hotărât să pună rapid capăt luptei ucigându
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
comună polono-ungară, care ar fi reieșit din anexarea de către Ungaria a Ruteniei Subcarpatice, era o dorință mai veche a Poloniei și Ungariei, Polonia a început să mute trupe în regiune pentru suport. Deoarece o frontieră polono-ungară ar fi însemnat o flancare a Germaniei, aceasta era dispusă să tolereze o asemenea frontieră doar dacă Polonia ar fi compensat-o cedându-i coridorul Danzig către Prusia Orientală. Polonia,însă, a refuzat propunerea germană. Pe 20 Octombrie, rutenii au venit cu o rezoluție mai
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
și ale lui Fromkin sunt corecte. Planul Schlieffen putea fi pur și simplu un document care a stimulat gândirea operațională și de planificare și a devenit denumirea unei o strategii care țintea ocolirea majorității forțelor franceze printr-o manevră de flancare.
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Linia Maginot în care francezii și-au pus mari speranțe a eșuat lamentabil, confirmând zicala că "generalii luptă întotdeauna ca în ultimul război, în special dacă l-au câștigat". Planul atacului german s-a numit Fall Gelb(Planul Galben). Prin flancarea liniei de fortificații Linia Maginot a fost ocupat practic fără luptă, apărarea dovedindu-se o investiție inutilă, Franța capitulând în 1940. Acolo unde a fost totuși atacată de germani atacul a fost executat de trupe de parașutiști care folosind gurile
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
de piatră groase de aproape 1,40 m și înalte de 7 m, delimitând o incintă de formă pentagonală cu dimensiuni de aproximativ 120x60 de metri. Zidurile de incintă erau compuse dintr-o curtină masivă, având câte o turelă de flancare (turn de colț) pătrată în colțurile de sud-est și sud-vest (acesta s-a prăbușit împreună cu zidul de pe latura vestică și nu a mai fost reconstruit) și un bastion în mijlocul laturii de nord. Turnurile de colț aveau rol de apărare, având
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]