16 matches
-
pe Clement, sau ai iubit iubirea lui Clement pentru tine? Lumea se întreba de multe ori. — Desigur că am iubit-o pe Clement. Mă rog, ajunsesem să o iubesc. Am iubit-o la început? I-am iubit frumusețea, faima, talentul, flateriile cu care mă înconjura, ajutorul pe care mi-l dădea. Dacă aș fi regăsit-o pe Hartley, oare nu aș mai fi devenit posesiunea lui Clement? Clement se întindea de-a lungul anilor vieții mele, era singurul lucru permanent, curmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În fața lui Franz Joseph XE "Joseph" . Era, din partea lui Iancu, replica plină de amărăciune pe care el o dădea ingratitudinii Curții vieneze. În această situație, primirea rezervată de către românce oaspeților austrieci dobândea automat alte semnificații, departe de orice spirit de flaterie. Încercând Încă o dată captarea bunăvoinței imperiale, scoțând În evidență individualitatea etnică specific românească a comunității lor, ardelencele venite să Îl Întâmpine pe Împărat nu făceau acum mai mult decât să respecte regulile unei ospitalități de circumstanță, uneori chiar ostentativă. Revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la exercițiul de admirație. R.P. Începusem să mă gândesc că plănuiți o sustragere... A.R. Nicidecum. Așadar, oameni pe care-i admir fără rezerve. Rog din suflet să nu fie perceput drept o formă de captatio benevolentiae sau ca o flaterie uleioasă, cum ar spune Radu Paraschivescu, faptul că-l admir de ani și ani de zile - nu din toată inima, ci din toată mintea - pe domnul Andrei Pleșu, căruia i am spus de mai multe ori că este Zeus în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
volumului său de poezii Din Țara Zimbrului, ci și prin originile soției, doctor Maria Mitescu, ai cărei părinți, colonelul Constantin Mitescu și Mary Colan, hughenotă refugiată, își dorm somnul de veci în Cimitrul Eternitatea din Bârlad. Un amănunt. În afara oricărei flaterii de sine ori a vreunei prezumții, sunt mulțumit că, într-o convorbire din 3 septembrie 2002 cu Gabriela Defour Voiculescu, spunându-mi că numele de botez al mamei sale nu era Maria, ci Mărioara-Florioara, și cum se întreba: „Mă mir
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de magice iradieri, oferind un „minunat subiect” de analiză; bărbatul, în schimb, rămâne în optica amatoarei de sondaje psihologice o ființă mult perfectibilă, uneori de neînțeles („eterna enigmă”), fiindu-i aplicată o privire uimitor de schematică. Cu un lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
cît de puțin le cunoștea: proba "puterii" e cel mai eficient revelator al caracterului și foarte puțini s-au dovedit imuni la sindromul suitului la cap. Boala începe prin a nu mai saluta decît egali și superiori ierarhic, a accepta flaterii deșănțate și a face caz de agenda încărcată pînă la refuz cu mese de lucru, voiajuri de lucru, sindrofii, protocoale. Apoi vine faza acută, cînd funcționarul superior crede, fără urmă de îndoială, că notorietatea (adesea întîmplătoare) îi legitimează părerile, îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
contemporani, am alcătuit o listă de cinci pe care-i citesc cu fiecare carte nouă, indiferent dacă criticii scriu că e bună sau rea", mă confesez. Nu-i mai spun că el ar fi al șaselea, pentru că ar suna a flaterie ieftină. Dar e adevărat - i-am citit absolut toate cărțile. Pare interesat să le afle numele. Îi răspund: "Primul pe listă, Pynchon. E drept că entuziasmul în ce-l privește a scăzut dramatic, n-am reușit să-i citesc cartea
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
interior permite jocul cu măști. E de ajuns să- l urmărim pe Caragiale în confruntările directe cu notabilitățile „vremii lui” ca să înțelegem că uneori diplomația e doar o formă de șarjă (a se vedea pp. 27 - 28, în care aparenta flaterie adresată mai-marilor e decodificată pe înțelesul rigoristului Slavici). Nu altceva face, în altă epocă și la altă scară, Camil Petrescu. Dincolo, însă, de chestiunile morale (și dincolo chiar de eșecul literar) există în această piesă un episod care, citit cum
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
marilor noștri scriitori să fie neconvenționale, spontane, respingînd clișeele a căror elaborare dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției viului estetic împletit cu omenescul ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
individuală. Care azi e, mâine nu mai e. Radu Petrescu n-a scris doar Matei Iliescu. Gabriela Adameșteanu nu s-a oprit nici ea la Dimineața pierdută. Poate mă-nșel, dar nu văd aici altceva decât un transparent exercițiu de flaterie. Tot în categoria ipocriziilor mărunte aș bifa excesul de corectitudine la care se pretează Paul Cernat. Într-un loc recunoaște că aproape toată seria de prozatori care constituie materia Modernismului retro a fost propusă anterior de eseistul ieșean Antonio Patraș
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
lui Nicolae Manolescu, de exemplu, de sepie care-și ascunde urmele în cerneala imaginilor dezarmante). Îi lipsește doza de histrionism indispensabilă diaristului și-ncă și mai mult memorialistului, lipsă asociată la el unei exigențe cu sine însuși și onestității, refuzului flateriei, față de ceilalți; această spaimă de dezgolire a intimității simțirilor se vede foarte bine în cele două epistole către Ion Vartic, „Scrisoarea spaniolă" și „Scrisoarea bavareză": cea dintîi fusese scrisă fără intenția de a apărea vreodată în presă (era înainte de 1989
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă și când îi scrie lui Kraus. Se simt, așadar, compatrioți. Cu atât mai mult, cu cât, poate dintr-o complezență ce frizează uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lor epistolar abundente referiri măgulitoare la Austria, mergând până la a o substitui reducționist înseși Mitteleuropei: "M-a bucurat foarte mult faptul că socotiți eseurile mele Ťaustrieceť. Un lucru e sigur: nu pot uita că m-am
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
serile cu tine, a susurat, pufăind. — Dacă te cunoaște într-adevăr și te iubește, n-ar putea bănui nimic, i-am strecurat viclean, iar ea a zâmbit. Sunt surprins de fiecare dată când văd că cele mai absurde și plate flaterii funcționează tocmai cu femeile inteligente. Lângă patul îngust, de o persoană, zăceau șo moiog cămășile noastre, ediția mea bilingvă, sanscrită-rusă, din Ramayana, editată de secta Hare Krishna, unealta de seducție din care citesc ostentativ la terasă, și multe sticluțe - acele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi se oferea. Nu eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se afla de la o vreme În cu totul alt colț al fundăturii noastre culturale decât ar fi fost firesc, adulat și manipulat chiar de către grupul frustraților coalizați În jurul acelor publicații-pistol privilegiate, cu viclenie, de politica și cenzura sistemului. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
locul eșecului definitiv, spațiul ratării”, cuvinte pe care le repeta cu vizibilă plăcere. Mai neobișnuită - având În vedere că ne vedeam pentru prima dată - era causticitatea față de vechii prieteni. Mai ales față de Noica. Se amuza, surescitat, să descrie servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
volumului său de poezii Din Țara Zimbrului, ci și prin originile soției, doctor Maria Mitescu, ai cărei părinți, colonelul Constantin Mitescu și Mary Colan, hughenotă refugiată, își dorm somnul de veci în Cimitrul Eternitatea din Bârlad. Un amănunt. În afara oricărei flaterii de sine ori a vreunei prezumții, sunt mulțumit că, într-o convorbire din 3 septembrie 2002 cu Gabriela Defour Voiculescu, spunându-mi că numele de botez al mamei sale nu era Maria, ci Mărioara-Florioara, și cum se întreba: „Mă mir
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]