115 matches
-
se ducă În cabina cea mai Îndepărtată din șirul celor patru, a Încu iat ușa și a rămas nemișcat trăgând cu urechea la bătrânul Îngrijitor, În vreme ce jetul zgomotos al apei se potolea. și-a Închipuit o clipă că mai aude fleșcăitul cârpei ude frecate de marmură, dar n-a urmat decât liniște. Tălpile de cauciuc ale bătrânului Îngrijitor au scârțâit ușor pe pardoseală, Însă n-a putut să-și dea seama unde anume. A lăsat colacul closetului să cadă cu zgomot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era rău în a schimba hormoni cu cineva din altă țară, dacă nu te băga la zdup pentru trei dolari mototoliți ascunși în pasta de dinți sau în borcanul de zacusca. III Mă simt, de la spălat, gras și cu mușchii fleșcăiți, căzuți, și îmi vine să ies de sub duș să verific în oglindă dacă e așa cum percepe mâna cu care mă frec peste tot parcă evaluîndu-mi fiecare parte a corpului. Mi-e lene să șterg urmele de apă pe care le-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane fleșcăite. Și dacă te-ajută, îi spun ei lui Fletcher, tipul cu printurile și-a câștigat faima doar fiindcă a ucis un sculptor leneș, care la rându-i a omorât un pictor băgăcios, care și el a omorât un autor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să-ți pup puța, îți dau patru sute... Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușorul ușii, ci că o lăsase acolo pentru mine. Am pipăit peretele. Am găsit întrerupătorul, sub o apărătoare spartă. În mijlocul camerei s-a aprins un bec economic. Câinele orb stătea în fața mea cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Unde te duci? — La Lyon, ți-am spus. — Trimite-mi o vedere. — O vedere? — Da, mi-ar face plăcere. Ciao. Elsa râde, își ia sacoșa din piele de căprioară și iese din cameră. Cine știe dacă scriitorul berlinez are sexul fleșcăit ca o beretă sau dur ca un képi? Am sărutat buricul Italiei. Era un buric zbârcit și înfundat. Acel mic nod de carne mă atrăgea spre el. Acolo se strânsese legătura ei cu viața. Aveam senzația că pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar nu putea să suporte o funcționare proastă a aparatului său de reanimare. Dallas făcu un pas către compartimentul central al ordinatorului. Peste umăr le reaminti de existența motanului: ― Să se ocupe cineva de el. Ripley scoase o formă gălbuie, fleșcăită, dintr-unul din congelatoare. Ea-i zise lui Dallas, supărată: ― Nu fiți atât de nepăsători. Nu este o piesă de echipament. Jones este un membru al echipajului, ca fiecare dintre noi. Alăturând gestul vorbelor ei, îmbrățișă cu dragoste animalul. ― Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care cineva l-a construit acolo sus. Este un hotel pentru oameni foarte bogați. Ar trebui să locuiesc acolo. Eu sunt un om foarte bogat. Acum se pare că mă apropii de subiectul propriu-zis. Din ce cauză norii sunt întotdeauna fleșcăiți și goi? Explicația e simplă: și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era să mă apuc să citesc Profețiile de la Celestine! Dar, la scurt timp, am avut un nou atac de sentimentalism acut. Când bărbații au scos din cuptor prăjiturile crescute mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a oprit... Dar finalul n-a fost marcat de un răcnet profund, de câteva spasme furibunde și o expresie de parc-ar fi primit un pumn teribil în ouțe, ci de o scădere a ritmului și de un aspect fleșcăit al puțicii, dovada indubitabilă a neputinței. —Iartă-mă, Rachel, a bolborosit Chris fără să mă privească. —E în regulă, am răspuns eu cu voce scăzută, tot fără să-l privesc. Aș fi plecat, dar nu voiam să-l rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucru noi nu-l putem tolera". Instructorul Cerchez n-avea nicio hârtie pe catedră. Doar o servietă veche, pe jumătate goală, pe care o lăsase să zacă jos pe podium, rezemată de piciorul catedrei. Chiar goală, așa arăta servieta aia. Fleșcăită. "Am să vă dau cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la catedră, s-a uitat mai întâi într-o parte a clasei, apoi în alta, apoi s-a întors cu privirea la prima parte, începând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în lesă. Carol îl făcuse să bea, ticăloasa manipulatoare, distrugând într-o clipă cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare îl masturba. Iar apoi, pe când stătea așa, înconjurat de doze goale, cu mădularul fleșcăit atârnându-i, îl izbise cu putere în ceafă cu un ciocan pentru șnițele. Își mută greutatea ca să se poată sprijini parțial de fereastră. Cuțitul îmi rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea urmează îngîmfarea și autoritarismul. La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont propriu, zice Gulie, urmărind prelata fleșcăită a cortului căzînd la pămînt eliberată din ultima ancoră, și figura lui Roja ieșind la iveală mulțumită, scăpată de încă o grijă, în mijlocul întunericului. Pînă acum n-am mai spus-o nimănui, mărturisește Bătrînul uitîndu-se și mai insistent în ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost ea, aș fi crezut că fetița de bani gata e adoptată. Se apropia de cincizeci de ani și avea același păr negru, lucios, și același ten palid ca al lui Madeleine, dar nimic altceva atrăgător. Era grasă, avea obrazul fleșcăit, iar fardul de obraz și rujul erau aplicate ușor pe de lături, astfel încât fața ei părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta se face după un anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum te numești, fiule? întrebă Russ. Doar mă cunoști, ’tenente, articulă cu dificultate Johnny. — Răspunde-mi totuși. — Vogel, John Charles. — Când te-ai născut? — Pe 6 mai 1922. — Cât fac șaisprezece plus cincizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Obținură o cheie pe cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarse încet și se uită la el. — Iubitule, spuse ea. Așază-te. Iubitule? se gândi Deggle, dar era obosit, așa că se așeză pe scaunul lui Jones. Virgil, se gândi Dolores. Vocea cântătoare a feței puhave. Inima îndurerată în corpul ei fleșcăit. Virgil, care o luase din ceara fără suflet a bisericii și îi dăduse trup. Ce norocoasă era că-l avea! — Virgil, spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cînd Îmi lua tensiunea și Îmi testa reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-aș fi așteptat. Atacul Îmi revigorase Încrederea fleșcăită. Timp de cîteva momente disperate, mă războisem cu un individ care se prea poate să fi fost vinovat de moartea soților Hollinger. GÎtul meu purta amprenta mîinilor care duseseră În interiorul conacului sticlele cu eter. Sătul de gulerul ortopedic și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o spună. Deșertul e foarte mare. — Dar salina asta nu. Și oamenii mei te înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce să mă judece, preciză Gacel cu naturalețe. Pe Mubarrak l-am omorât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Auté, ridicându-se dintr-un salt. Unde? Când? Navigatorul-Căpitan clatină din cap și schița un zâmbet, cu intenția clară de a o liniști. —Nicăieri... Deocamdată! — Atunci ce vrei? Să ne sperii? interveni imediat Omul-Memorie, căruia începuse să-i tremure carnea fleșcăita. Nicidecum, răspunse. Dar daca marea se-ncălzește în continuare, este posibil să se formeze un taifun. Zâmbi încă o dată, în timp ce, cu un gest, arată spre orizont. Dar nu e nimic sigur. Din păcate, presupunerile tale se adeveresc aproape de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]