139 matches
-
de suflet cu împrumut de la Corina”. - Și eu sunt încântat și-și admir frumusețea, iubită Mami. Ce suflet nobil poți să ai ca să-ți rupi din timpul prețios și să vii să ne vezi ce facem... noi băieții: cum mai flecărim vrute și nevrute; dar apariția unei stele de primă mărime..., nu-i așa iubiți comeseni, că odăița noastră s-a luminat în mod fantastic? - Pandelică, Pandelică... meșter ca tine la vorbe alese... nu-s prea mulți, dar ia spune: tot așa ești
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Ediția nr. 1177 din 22 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ocolul lui Fogg Ocolul creierului uman Într-un singur an, Casa de la numărul șapte, Plină de șoapte, Aparținea unui oarecare Fogg, Un misterios lord-milog. Nu căuta banca, bursa, tranca, Nu flecări cu golanca Din colțul străzii Wellington, Cu care se saluta a bonton. Stimată Renee, ce avem a ne spune, Când soarele nu poate apune? Nimic mai fragil decât sentimentul că toți au dreptate, iar tu ești dementul. Iubirea ca pasăre
.FOGG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1395482613.html [Corola-blog/BlogPost/354985_a_356314]
-
îi dezgustă/ Mulți, prea mulți din jur li se opun,/ format-au piticii ucigași un zid comun./ Ei, înțelepții n-au tânjit vreodată la trebuințe,/ ci doar la înalte dorințe./ Astăzi, tălpile miticilor ucigași/ strivesc ființa înțelepților rămași./ Megalomani fiind, flecăresc, ticăloșesc, înșală,/ se află mereu în-așa zisă - treabă murdară./ Și ne mor înțelepții ne-acceptând/ dezordinea, confuzia acestei lumi buimăcită,/ cu pitici, mitici, nimici - înmulțiți cu nemiluita. Referință Bibliografică: Cu adevărat zguduitor! Să ne rugăm pentru sufletele lor! / Vavila
CU ADEVĂRAT ZGUDUITOR! SĂ NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE LOR! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1447603932.html [Corola-blog/BlogPost/342842_a_344171]
-
și mișună prin țarină gândaci în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă - într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere. În balcon vom bea iar cafeluța și-om flecări la o țigară; Vântul de-o să-ți salte danteluța va fi un moft... de primăvară! Referință Bibliografică: moft de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Moft_de_primavara_george_safir_1335140087.html [Corola-blog/BlogPost/357094_a_358423]
-
cum nu se poate mai fidel și totodată mai grațios: primele știri - două vrăbiuțe-n zori toacă liniștea La prima oră nu le tace gura, toacă verzi și uscate, aceleași de ieri și, cu siguranță, și cele de mîine. Pălăvrăgesc, flecăresc, pentru că, evident, e vorba de o alegorie, de o mică fabulă. Oarecum inocentă, pentru că și ciripitul lor de vrăbii gureșe este mai degrabă inofensiv. Tulbură doar tihna dimineții. Cu duhul blîndeții, îngăduitoare, autoarea nu pune la inimă, își cultivă doar
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/corneliu_traian_atanasiu_1473235037.html [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
clopoțelul ce îl făcea pe Pavlov să saliveze cînd îi era foame cîinelui. La Lili nu mai era nici un loc liber, la cele cîteva măsuțe scaunele erau ocupate. Cu cîte un păhărel de “ceai” în față, bărbații se simțeau bine, flecăreau, uneori cu ironie, își spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
liber, cu Gheban la tribună, vorbind de dimineața până seara, în timp ce la mese, bărbații jucau table, barbut, șeptică sau, pur și simplu, mâncau semințe, însă numai în contextul unor pet-uri cu bere, pe când nevestele, sau alte doamne și domnișoare flecăreau, se prefăceau că împletesc macrame-uri, ori ciorapi de iarnă din lână seină și mai strigau la copii, sau la bărbați, să le aducă și lor ceva de băut. Să recunoaștem însă, treburile asociației se rezolvau în acest fel, de
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420735730.html [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
și curios, fără a ține cont de calmul afișat de băiat, în timp ce eu l-am îmbrățișat cu nesaț, zâmbindu-i cu duioșie. - Nu te bucuri? Am vrut să vă fac o surpriză și m-am gândit să vin să mai flecărim un pic, răspunsese Tudor degajat, având aerul că rostise întru-totul adevărul. - Foarte bine ai făcut, am adăugat eu, continuând să zâmbesc, alarmată în sinea mea de așa zisa surpriză. - Ei, bine, nu-ți e foame? întrebase Ovidiu fără să pară
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486466484.html [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
parcă amenință să-mi cadă pe suflet și să sporească dorul. Dorul de bolta cu struguri mirosind amețitor din curtea părinților mei, dorul de a sta la un pahar de must cu nuci trosnind de miez dulce-amărui, dorul de a flecări cu ai mei despre cine a murit, cine a mai înviat și “cui i-a mai fătat vaca”. În Poiana sufletului meu, timpul curge altfel, după un ritm al inimii mele care se oprește în loc cât timp sunt acolo. Fiecare
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_niculcea_1446305477.html [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
Era vădit că nenorocita de căciulă cu mustață nu se va urni fără cinci sute. Îngăimă: --Una! --Ce? --Sută! --Ași! --Două! --Fleac! --Trei! --Râzi de omul care vrea să te ajute? Căciula scoase și gura de după gard și începu să flecărească: de ce îți bați joc de omu’ care îți întinde mâna, când vezi clar în ce stare ești? --Bine, fie cinci! Ultimul preț! Căciula începu să râdă cu toată gura scoasă peste gard: --Bă, nene, ești incoștient! Nu-ți dai seama
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415988157.html [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Și mișună prin țarină gândaci, în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă, într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere... În balcon vom bea iar cafeluța și-om flecări la o gargară; Vântul de-o să-ți salte danteluța, va fi un moft de... primăvară. Referință Bibliografică: Moft de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Moft_de_primavara_george_safir_1358832981.html [Corola-blog/BlogPost/342362_a_343691]
-
de arginți și cu celelalte veșminte, zdrențăroase, murdare și întinate ale întunericului”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omil. II, 4, în PSB, vol. 34, p. 95) „Ce văd, deci, comun între erezie și dreapta credință, cei ce flecăresc, zicând că aceia nu spun nimic rău? Dacă aceasta este adevărat, atunci ei pot spune că și Caiafa este creștin și că și Iuda vânzătorul poate fi numărat între apostoli și că cei ce l-au cerut pe Varava în locul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de gură. Este neras și simte mirosul lui Maggie pe tot trupul. TÎnărul care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de o schijă se țicnește; savantul entomolog aplică pedagogia propriilor săi copii ignoranți, obligându-i cu sadism să savureze insectele pe care nu le (re)cunosc; un mitoman se închipuie Regele Soare; învățătorul necromant „peripatetiza cu Aristot din Stagira/ sau flecărea cu Erasm Rotterdamus,/iar o dată pe an, /într-a patrusprezecea zi din decembre, /îl găzduia la sine pe messer Nostradamus”, conlucrând totodată cu duhurile necurate, de care nu poate scăpa nici după ce le alungă, fatal urmărit de o notă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de lemn, mai mare decât în mărimea naturală. Alex continuă cu ciudă: — Ai vorbit despre noi. Ai flecărit la Băi și ai dezvăluit secrete în legătură cu noi. Ai făcut-o dinadins. Nu-i așa c-ai vorbit? Fața lui Ruby își schimbă expresia, vădind de astă-dată disperare. Răspunse: — I-am spus băiatului. Numai băiatului i-am spus. — Care băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
echivalentă aceleia de redactor-șef, deși nu și-o luase vreodată În serios. Nici nu o interesa prea mult ce ar trebui să facă În această calitate. Trecea pe la studio doar ca să fumeze, să bea o cafea și să mai flecărească nițel cu Christina; din fericire, căci dacă și-ar fi luat rolul În serios, cu siguranță că ar fi stricat totul. Deocamdată studioul mergea oarecum de la sine, ca mai toate celelalte lucruri de pe insula Roland. În ziua aceea, Christina era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
afirmațiile care Îi plăceau cel mai mult, provenind pe căi ocolite de la Descartes, era că: În măsura În care ideile noastre sunt clare și distincte, ele coincid cu ale lui Dumnezeu. Desigur, pentru a face pe grozavul, doctorul era oricînd În stare să flecărească vrute și nevrute despre Dumnezeu, clonare, eugenie, telepatie și orice altceva, idei preluate din lecturi vagi sau numai din auzite. Dar, de această dată, nu dorința de a epata Îi susținuse apetitul polemic, ci intuiția unui adevăr nou cu privire la scopul final al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că am fost puțin enervată pe moment - mai ales când mi-a spus că sunt plicticoasă, dar Încep să văd partea amuzantă. — A spus că ești plicticoasă? Ce neobrăzat! Nu cred că ești plicticoasă deloc. OK, ai tendința de a flecări despre mama ta. A mai fost și faza cu tipul care aproape că te-a dărâmat pe autostradă. Ne-ai bătut la cap cu asta timp de săptămâni. Și când ești bolnavă, poți fi destul de plicticoasă... —Bine, bine, dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin fața ochilor lui Ruby. —Scuze, clipi Ruby. Eram pe altă lume. — Ziceam doar, de ce nu vii să-l cunoști pe Nigel? E În living cu tatăl tău. Ruby vru să-i Împărtășească lui Ronnie teoria ei cu proteza, dar aceasta flecărea absorbită cu Sylvia. —I-ai spus câți ani ai? șuieră Ronnie. Păi, nu chiar. N-am găsit momentul potrivit, dar o să-i spun imediat ce mi se pare că-l găsesc. Promit. NIGEL era un bărbat robust și blând Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Cioran îi place flecăreala, conversația, cazuistica. E un socratic, preocupat nu de adevăr, ci de plăcerile asigurate de vocația sa malițioasă. Ajuns în Scoția, regretă, ce-i drept, cu vreo douăzeci de ani mai devreme, locul în care putea flecări: „Scoția e o țară minunată. Însă stilul de viață anglo-saxon e insuportabil. Aici se trăiește fără mâncare și fără conversație. Tăcere și inaniție” (1953 Ă 564). Prin anii ’70, totul luase o altă întorsătură: „N-am nimic de spus celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
doar vanitatea? Iată: „Am vorbit două ceasuri fără întrerupere, din teama de a asculta. S-o faci pe saltimbacul în situația mea, nefericit și trist până la depravare!” (I, 207). Sau: „Nu-i om mai vrednic de dispreț ca mine. Am flecărit până adineauri vreme de trei ceasuri fără oprire la niște prieteni, în loc să stau acasă și să lucrez, să lucrez...” (I, 269). Altundeva, exclamă: „Șapte ore de conversație neîntreruptă!” (I, 336). Anterior, flagelarea de sine: „Aș vrea să fiu singur, singur
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250). Așadar, ceilalți, prilej de flecăreală inutilă, care-l dezgustă. În acest caz, nu ne întrebăm de ce-i acceptă, dar de ce-i caută? De ce perseverează să flecărească? Nu cumva conversația și ceilalți îi oferă ocazia fugii de sine însuși? „Nu mă interesează decât problemele religioase, și datorită împrejurărilor nu vorbesc decât despre politică” (I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât despre politică” (I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore de conversație neîntreruptă”, pe care abia le-am invocat. Mai mult, oare nu cumva Cioran are nevoie tocmai de această flagelare continuă? Căci flecărind, el își maschează perfect dublul demonic. Saltimbacul nu se dă de gol și joacă mai departe rolul pe care și-l asumă atâta vreme cât ceilalți sunt de față. Sau poate că la mijloc este teama de a-l întâlni tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe Dumnezeu. Fără prezența celorlalți, întâlnirea cu el ar fi fost poate posibilă. Iată: „Sunt prea mulți oameni, prea multe chipuri Ă nu mai putem rămâne față în față cu Dumnezeu” (I, 251). El însuși vorbește continuu, ore în șir, flecărește, pierde vremea, și-apoi își reproșează impostura; știe că nu are nimic de spus oamenilor: „N-am de spus nimic nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil” (I, 350). Într-un loc, mărturisește că a invidiat „singurătatea insului odios
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]