KorAP: Find »[drukola/base=flectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

81 matches

Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

ik ~ mik; v.sl. azŭ ~ me. Printre caracteristicile cvasi-generale ale limbilor indo-europene mai sînt amintite: sînt limbi puternic fuzionante; cuvintele flexibile sînt mult mai numeroase decît cele inflexibile; desinențele pot cumulă mai multe valori gramaticale; ordinea morfo-sintactică este de tip nominativ-acuzativ; flectivul apare la sfîrșitul cuvîntului; categoria gramaticala a numărului se bazează în majoritatea limbilor pe opoziția singular-plural, desi păstrează opoziția inițială singular-dual-trial (sanscrita, greacă veche, slavă veche, limbile slave moderne etc.); în limbile indo-europene clasice existau trei genuri gramaticale: masculin, feminin

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme gramaticale), numită și flectiv 2, asigură cuvântului desfășurarea funcției de semnificare (proprie morfemelor, în funcție de poziția lor în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă, expresie a complementarității perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe substantivele -ă/-e (o lupt-ă/ unei lupt-e). Prin urmare, unitatea fonetică-lexicală luptă reprezintă două cuvinte, omonime, care se diferențiază între ele, în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este de genul ‘feminin’ și ca atare cere determinanților să se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de genul ‘feminin’ și ca atare cere determinanților să se sincronizeze cu el în același gen: o luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
condiționată de sensurile lexico-gramaticale. Categoria gramaticală a diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ale vocabularului sau clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de mai mulți factori: semantic, deictic, morfematic, sintactic. Din punct de vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
vedere morfematic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de trei factori: • structura cuvântului, din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și mai omogenă a cuvintelor în clase lexico-gramaticale, care își conturează o anumită identitate distinctă, fie prin categoriile gramaticale strict specifice, fie prin gruparea specifică a categoriilor gramaticale în realizarea planului semantic al flectivului. Se disting în primul rând trei grupuri de clase lexico-gramaticale: 1. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul semantic în primul rând unor categorii gramaticale strict specifice: diateza, timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate cu alte categorii: persoana, numărul și genul, realizând cel mai bogat

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate cu alte categorii: persoana, numărul și genul, realizând cel mai bogat fascicol de sensuri gramaticale. Clasa adverbului se caracterizează printr-o identitate distinctă prin realizarea planului semantic al flectivului din dezvoltarea unui singur sens gramatical, rezultând din categoria gramaticală a intensității (numită în gramaticile curente grade de comparație). Clasa substantivului se distinge între celelalte clase lexico-gramaticale ale limbii prin realizarea planului semantic al flectivului din trei categorii de sensuri

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
prin realizarea planului semantic al flectivului din dezvoltarea unui singur sens gramatical, rezultând din categoria gramaticală a intensității (numită în gramaticile curente grade de comparație). Clasa substantivului se distinge între celelalte clase lexico-gramaticale ale limbii prin realizarea planului semantic al flectivului din trei categorii de sensuri: determinarea, numărul și cazul. Genul se realizează ca un sens lexico-gramatical și aparține, în consecință, planului semantic al constantei. Clasa adjectivului își definește identitatea prin dezvoltarea a patru categorii de opoziții gramaticale la nivelul flectivului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
flectivului din trei categorii de sensuri: determinarea, numărul și cazul. Genul se realizează ca un sens lexico-gramatical și aparține, în consecință, planului semantic al constantei. Clasa adjectivului își definește identitatea prin dezvoltarea a patru categorii de opoziții gramaticale la nivelul flectivului: gen, număr, caz și intensitate. Identitatea clasei pronumelui este dată de împletirea sensurilor gramaticale de gen, număr și caz, cu sensul de persoană. Sub aspect sintactic, clasele lexico-gramaticale se diferențiază în funcție de doi factori 4: 1. capacitatea de a intra în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
În enunțul „El își face casă.”, substantivul casă este la singular; morfemul ă marchează sensul gramatical ‘singular’ pe care îl conține în opoziție cu morfemul e („El își face case.”), purtător și marcă a sensului ‘plural’. Categoriile gramaticale determină variațiile flectivului din structura binară (rădăcină+flectiv) a cuvântului, orientând flexiunea specifică a claselor lexico-gramaticale ale vocabularului. Flexiunea nominală, proprie substantivului și adjectivului, se realizează prin categoriile gramaticale de gen, număr, caz și determinare și este, în general, o flexiune sintetică. Flexiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]