26 matches
-
secret”, care se naște acum pe rețelele de socializare a Internetului-celest. Toata Povestea iubirii și morții stegarului Cristofor Rilke, care “Aleargă, aleargă, aleargă, căutându-și cu disperare mama și implorând la nesfâșit: “Buna mea, mamă, eu port steagul...” - tot mai flendurit și îndoliat - se reduce până la urmă la: “Căutați-o pe Lilith în Baldachinul Minunatei doamne a lunii arginti, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, după fața nevăzută a Lunii, “blocată mareic”. Practic, Luna noastră este “blocată” mareic” în rotația sincron cu
ÎNTREBĂRI ESENŢIALE, LEGITIME ŞI OBLIGATORII PENTRU TOŢI ROMÂNII DE PRETUTINDENI, DAR ŞI PENTRU TOŢI OAMENII DE PE PLANETA PĂMÂNT de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Intrebari_esentiale_legitime_si_obl_constantin_milea_sandu_1346760176.html [Corola-blog/BlogPost/343766_a_345095]
-
Povestea iubirii și morții stegarului Cristof Rilke se reduce de fapt la două cuvinte: Căutați Femeia ! Vestul și Restul de viață ce mai rămâne din Lumea a Treia se termină intotdeuana cu : “ O, buna mea mama, eu port steagul “ - găurit, flendurit și tot mai îndoliat - “ Adio, Doamna ! “ Adio, femei, rase de pe suprafața pământului de romanitate, așa cum au fost rase Marele Mame de către creștinism, la confluenta dintre bărbărie și civilizație, prin interferență dintre plasma solară și magnetismul biotopului nostru terestru. Ce se
JAF IN DRAGOSTE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jaf_in_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/355733_a_357062]
-
și bisturiul și ar colora Mâna Destinelor noastre iese tot o moarte colectivă, violentă, marxistă, nihilistă și vulgară, de culoare violet, încoronată acum de Uniunea Europeană, sub așa zisa protecție NATO cu Scut antiatomic din SUA, pe un drapel tot mai flendurit și îndoliat cu 12 stele galbene. Când însă această “moarte colectivă”, ce are loc în acest război declanșat între forțelor infernale și cele cerești ce se petrece chiar acum în sufletele, în inimile și în mințile noastre, se va amesteca
DESPRE ORGANISMUL SOCIAL VIU ŞI SISTEMUL SOCIAL MORT POLITIC, SUPUS ARTEI-TRANSFORMĂRII, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Despre_organismul_social_viu_si_sistemu_constantin_milea_sandu_1347018372.html [Corola-blog/BlogPost/343797_a_345126]
-
cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Te descurci tu, o iei la stânga și apoi vezi, pe deasupra casei trec avioane.“ Așa era. Mișcarea ca prilej de răgaz: Din arsenalul călătorului cu pomenitul BVB fac parte, de cele mai multe ori, mp3-playerul și o carte groasă, cât mai groasă și flendurită de atâta purtat în poșetă, rucsac ori sacoșă. Mai ales când plouă, călătorii par a fi prinși într-un performance având ca temă despărțirea sufletului de trup. Fie pierduți în învățămintele enervante ale lui Coehlo, în grozăviile lui Dan Brown
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și mi-e silă! Dar duminică, desigur, îmi dau și eu votul! Toate cele bune! Aurel Borca, 28 martie 1985 Dragul meu, Îți scriu cu aproape zece zile înainte de a veni la Iași, cam amețit de vîntul care m-a flendurit azi pe drumurile de la Borca după cîteva ore de fotbal. E cald. Cît se poate de cald! Nu am mai făcut nici foc în sobă în ultimele nopți. De atîta bucurie solară am uitat și să mai citesc pentru examene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
drumul din mâna celuilalt. Era la începutul unei veri ce se anunțase caniculară. Carlina privi în jurul ei fără interes. Se simțea ca un soldat fără armă pe un câmp de luptă. Încrederea și așteptările ei erau acum ca o zdreanță flendurită. Ar fi vrut în clipa aceea să se transforme într-o pulbere fină ca cenușa, să cotrobăiască pământul și toate ungherele Universului, iar vântul s-o aline legănând-o la infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o altă perioadă din viața mea nu aș fi ajuns unde am ajuns acum. Tu ești cea mai mare alinare sufletească pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe un lac iar Carlina era alături de el, prinși unul cu altul ca timbrul și scrisoarea. Viața o premiase a nu știu câta oară, chemând-o încontinuu spre ea. K. Amintiri dureroase Soarele se ascunsese după niște nori plumburii și flenduriți, iar un stol de păsărele sfâșiau aerul de colocolo negăsindu-și locul. Într-o vamă din vestul țări, o ploaie năbădăioasă veni pe neașteptate în rafale repezi, măturând pământul și pătrunzând în el cu repeziciune. Călătorii care urmau să treacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost cei șase oameni de la izvor: se sfădeau pentru doi cai frumos înșeuați. Și-ncotro s-au dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am dus-o la domnul dascăl. Că numai el știe a citi în satul nostru. Mădălina, du-ne repede la domnul dascălul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
retransmite un reportaj, drept că un pic retro, dar simpatic, despre începerea anului școlar... Ei, așa da! Ne relaxăm văzând burice goale, fustițe croite cu respectarea prevederilor austerității anunțate de toate guvernele post-decembriste, verigi în nas, urechi și limbă, blugi flenduriți, decolorați, rupți în... și în genunchi, celulare, lănțișoare, brățări... Mazde, Logane, Mercedesuri etc., parcând majestuos-copleșitor lângă pereții școlilor cu tencuiala zdrențuită. Și mulți dascăli prelingându-se spre școală printre autoturisme luxoase, și-apoi de la ușă spre catedră, rușinați de modesta
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
vremea cînd zeii curgeau ca planoarele ca porumbeii în Piața San Marc iar Homer nu apăruse încă în lume? Să fi fost într-o altă viață păstorul cel tînăr păzitor de capre în insula Patmos? Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
care umblau fără rost pe drum. Din mașină a fost coborît, mai mult tras și îmbrîncit, Fotache. Cînd l-a văzut pe bărbatul ei în mijlocul milițienilor, cu o vînătaie la ochiul stîng, cu barba crescută pînă sub pleoape, cu hainele flendurite, ținut cu mîinile la spate, Catinca a avut o presimțire: - Nenorocitule, tu l-ai omorît pe Tătuca...! Dar nu, Fotache nu ajunsese atît de departe. El pornise doar să ajungă la Doftana, acolo unde bănuia că fusese închisă doamna Ana
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
E nebună și asta!, exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu barbă, ce să vă mai spun! Sigur că povestea s-a aflat rapid, distribuită pe toată scara, ornamentată în plus
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
era totul pierdut: se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o grămadă de fermoare și flenduriți în zona manșetelor... semiratatul i-a liniștit pe-ai casei: " Gata cu costumul și cravata! Așa arată generațiile de scriitori postdecembriști..." Membrii juriilor, pe jumătate adormiți, unii chiar năuciți de tăria țuicilor din seara precedentă, se întruneau și, cu mare
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate nume ale unor oameni din sat și o mulțime de socoteli. N-a priceput despre ce poate fi vorba și atunci l-a chemat pe perceptorul satului. După ce i-o pus dinainte un deț de rachiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice. Mânia înfrânată mocnește în el. — În schimb, ați preferat să vă flenduriți de colo-colo, ca niște gură-cască ce sunteți. Gladiatorii schimbă fețe-fețe. De unde știe? — Armele! urlă instructorul. Gladiatorii înțepenesc. Vittelius se retrage prudent spre mar gine, lângă Pusio. — Până număr la zece, să fiți la locurile voastre, că alt min teri... Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sus Și ... nu sunt telefoane! PRIMUL ZBOR CU AVIONUL ( Pentru Flori ) Inimi de plăcere tresaltă ușurel Și multe de durere bat încetinel, Avionul urcă, tot mai sus s- a dus, Parcă este fiul Cerului de Sus. Norii către-n jos flenduriți coboară, Luna sus pe cer galbenă-i fecioară, Tremură a taină gândurile-n mine, Plapumă de nori vreau să dorm în tine! Frica-i alungată de lumini divine, Mă păzește- un înger, mă mint că mi-e bine, Aș zbura
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la mare, se va întoarce în aceeași oră cu ilustrata adresată Ilincăi. Salve, To-To-Tomiță! strigă Nuțu de cum coborî din autobuz. Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și o recunoscu imediat. Făcu ochii mari și întrebă nedumerit: D-d-de unde-o ai? Ce te interesează pe tine de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o singură dată, te pun în zid, glumea doctorul făcându-i cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știm noi cât îți plătește pielea și mătăluță; doar unu-i Dănilă Prepeleac, și-o lume-ntreagă are știință de isprăvile dumnitale... Vezi să nu-ți prinzi urechile pe-aici, că nu le-i mai putea scoate decât ciopârțite și flendurite, de-i zice "aman, puiule!" DĂNILĂ: Ei, apoi să nu crăpi de ciudă când vezi un amărât de drac, așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
își făcuse lectura Cristian Popescu. Capitolul 10 ZIUA A ȘASEA: "SĂ NU (PREA)CURVEȘTI!" IF-ul se lăsă pe burtă și întredeschise, cu infinite precauții, ușa primului salon. Nu era nimeni. Adică nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obișnuiți, flenduriți, cu obrajii supți și nebărbieriți de mai mult de-o săptămână, ținută în care, în nici-un caz, n-ar fi fost admiși să conducă azi dimineață un metrou. În celălalt salon, Iarba se tîrî ca șarpele pe sub primul șir de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cititori de același calibru. Și în artă mai obosesc grinzile. Artistul - un biet pălmaș sub steagul ferfenițit al absolutului. Poezia autentică operează pe cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pînă nu demult au decis că nu trebuie să le mai vadă și alții pentru că aruncă în aer miturile civilizației Europei. Pentru că ei ne-au adus de la Vatican, de la Paris sau din alte locuri știute numai de Satana, o hăinuță flendurită, împuțită, cîrpăcită și ponosită - după ce au încercat zadarnic să o croiască niște înfiebîntați în țară - acești prooroci mincinoși ne-au obligat să o îmbrăcăm fără cîrctire. Chiar dacă este pocnită pe la toate încheieturile iar flendu- rile curg din ea, nemernicii și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]