10 matches
-
duse la preot, la mănastire. Le aghezmuia și le sfințea popa, să se însoare băiatul. De aceea făceau fetele coadă la ușa mea! Până la urmă tot mi-a copt-o una! Degeaba m-am ținut eu bățos! Aș mai fi „flocăit” vreo câțiva ani. Ei, nu-i dracu ăsta, care te ispiteste? Flăcăit am vrut să spun! Doamne ajută! Cine știe ce-o fi și cu preoții ăștia... - Poftiți, șefu, cafeluța! O grămadă de ziariști afară... Unul m-a bătut șmecherește
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
focuri în văzduh, boierul alte două, rănindu-l doar pe urs, care se repede spre ei. Atunci moș Calistru se dezbracă de cojoc și îl azvîrle ursului. "Ursu-l prinde-n labe și începe a-l farma ș-a-l flocăi, iar pe dedesubt bătrînu-i pune cuțitu la pîntece și-l spintecă. ș...ț Așa am văzut eu la munte, pe cînd eram tînăr. Ș-așa obicei avea cu urșii moș Calistru, nînașu-meu..." înfruntarea îmbracă, în partea ei ultimă, aspectul unei
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
câte pe unul, ca la baba-oarba, ne ridica în grindă, zicând: «tâta mare!» și ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noi scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre până ce nu ne zgârâiau și ne stupeau ca pe noi.” Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai avut armă, că altfel te-ar fi flocăit ei pe datorie. Aceste cuvinte mărturisesc că me-au străbătut adânc în urechi, căci de multe ori nu-ți dai samă de gravitatea pericolului decât după ce a trecut. Ajuns acasă, am găsit femeia și copiii dormind foarte liniștit; eu însă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga încrețită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondu flocăiește, iar ca ș-un juncam Dragoșin rage și cu dinții beliți clănțănește, căci Sperlea îi sburase nasul în două și mustățile cu buzele amândouă... (iarăși Arghezi), Giolban încă dete să dee în Căciga cu o bardă lată iar acela aruncând
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
c-o să aibă ? Uite și poarta, tot descuiată, uite și motanu năpârlit, tot lângă părul uscat stă. — Ptiu, drace, zâât ! îl țistuie ea. Da al dracu motan, slab și cocârjat și cu blana aia a lui flocăită, l-o fi flocăit alții mai tineri, al dracu motan, nu se sperie. Stă și se uită cu ochii ăia galbeni ai lui la ea, Doamne iartă-mă, ăsta parcă n-ar fi motan, ăsta parc-ar fi ăl cu coarne... Numa el i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și s-a dat la mîna agresorului. Vasile a ajuns la timp pe cîmpul de luptă și s-a îngrozit cînd l-a văzut pe MacKena cu mîna sfîrtecată. Cu greutate îi eliberează mîna, dar Cezar a continuat să-l flocăiască încă o bucată de timp. La spital medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura lunecă și mai și ca înainte. Ancheta poliției patina. A rupt zgarda, spunea Vasile. A dat drumul cîinelui, contra MacKena. Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit chiar de Doamna ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta nu prea miroase a nas de om. Și se depărtează de gard, țîfnos. M-am întors la imaginea celor doi adolescenți curați și goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi ridică chersinul binișor, înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela de-i merg petecele!..." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) Bibliografie selectivă Academia Română. Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan Al. Rosetti" (1998). Dicționarul explicativ al limbii române. Ediția a II-a. București: Editura Univers Enciclopedic
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu sulița ascuțită Străpunsă pe Corbea în gemănare, Și de nu era punga încrețită, Îi pătrundea fierul până în spinare, Dar totuși răsturnîndu-l pe o dungă, Îi zdrobi toată cremenea în pungă. Mândrea pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondul flocăiește, Iar ca ș-un juncan Dragoșin rage Și cu dinții beliți clănțănește; Căci Sperlea îi sburasă nasu în două, Și mustețele cu buzele amândouă. Giolban încă dete să deie În Căcîga cu o bardă lată, Iar acela aruncând o bebeie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]